Acest titlu ar putea îndemna pre frumoasele mele cetitoare să aiba feluri de gânduri și cu toate aceste, aș pute face rămășag, că ele nu gâcesc aceea ce eu gândesc.
Fiescare timp are a sale îndeletniciri, pentru care frumosul sex jărtfește toate celelalte. Iarna, balurile și suarele ; primăvara, calatoriile ; vara, feredeile; și toamna – dar toamna, gîndiți – facerea dulcețurilor.
Însuși cele mai frumoase dame de lume carele trăiesc în cele mai plăcute petreceri păstrează totdeauna o slăbiciune pentru proastele și fireștile îndeletniciri a gospodăriei. La zisele noastre nu poate nimene să se împotrivească. Și aș vre să pun rămășag, că însuși Rahel nu putea cîte o data să se lepede de o asemine plecare.
Iar de Bettina dimpotrivă nu aș pute crede ca ea ave un asemenea gust.
Însuși în Paris, în minuta aceasta, dulcea grijă pentru facerea dulcețurilor trage damele de la trebile politicei, a literaturei, a frumoaselor meșteșuguri, a modelor, și – este mai de necrezut – însuși de la amor.
Harbuzii, gutăile, perele, merele și poama care stau la privală în tîrg, așa de frumoase și de plăcute, însuș cepășoară care au trebuință numai de oțăt și de rădăcini, îndeletnicește imaginația damelor celor mai nostime.
O madamă Lehon își uită modistele și cusutorițele și caută numai mirabelele ; o Ancelot își lasă drama să fie dramă, și gîndește numai la compote si la conserve. Madame Sand își sfîrșește iute și cu nemulțumire cel mai nou roman, spre a face dulceti de agriș, si acea vestită Poutret de Mauchaps, care vroia a aduna femeile slobode, și s-au facut de rîs, se mîngîie facînd chinotag* de gutăi.
Trebuie să gîndească oricine că multe rendez-vous nu se țin, că multe întîmplări se strică, pentru că o tingire de dulceți trebuie să se puie pe foc sau în gavanoase. Un amorez poate sa aștepte pîna a doua zi ; iar la o belte nici o minută nu se poate întîrzie.
Dacă gospodăria prin aceasta cîștigă, bunele năravuri nu prăpădesc nimică ; de aceea fieștecare trebuie să laude această îndeletnicire.
Eu am avut prilej să văz că toamna etacul și sala damelor sînt pline numai cu rețete de dulceți ; în loc de apă de colonie, se vede numai spirt, spre a pune persice și prune ; răvașele de amor, damele le taie ca să scrie numele dulcețurilor, și în loc să vorbească de amor, ele fac sirop.
Într-un cuvînt, numai zahărul este toamna prețuit de dame. Un cofetar iscusit este atunce primit, în vreme cînd un prințip este silit să aștepte în tindă.
Această nebunie a gospodăriei pricinuiește însă multe neplăceri pentru mierătorul cei mai frumoase parte a neamului omenesc.
Spre pildă, cînd toamna un curtezan vre să sărute o mînă care obicinuit era moale și albă, deodată o simte că are o putoare de păcură și de funingini și că-i neagră și aspră.
O copilă frumușică, cu care sîntem prieteni, o soră sau o logodnică, ne sare în brațe și ne sărută – însă în loc de dulcile gurițe ce primeam înainte, ea ne dă toamna un miros de deosăbite feluri, și obrazul nostru se face ca o hartă zugravită cu boiele roșietice și verzui. Atunce sîntem la față ca un rîndaș de la bucătărie ce linge lingurile de pin bucate.
Toate aceste se întimplă în vremea cînd însuși natura se face bucătăriță, și fierbe și coace cele mai scumpe zămi ce fac substanția celor mai frumoase roade ; este vremea compoatelor în toată starea naturei. Cînd damele se întîlnesc atunci, ele nu să întreabă de șaluri, de mantile și de alte asemene, ce își împărtășesc numărul gavanoaselor care au umplut cu dulceți. Aceea care în iarna trecută au fost atît de vestită la galop, își pune cinstea de a face dulceți de mere pădurețe și niște pepini mici în stecle, vorbesc pentru moralitatea unor văduve tinere ce iubește a minca acru.
Și cît de drăgălașă este priveliștea ce damele arată atunce. Cîntînd și ciripind un biet cîntecel, ele sînt îmbrăcate cu straie ușoare și gustă spuma zahărului, ca să vadă dacă îi pre dulce sau pre slab. Atunce este minuta cînd soțul este bine primit, cînd sfezele căsătorești tac, cînd copilașii sunt așa de iubiți ; fericită, frumoasă vreme a toamnei, să fii binecuvintează de o mie de ori de toate fragedele ineme! Tu ai alte bucurii decît primavara, însă mai statornice.
*Chinotag de gutăi
Să cureți gutăile, să le scobești și să le ferbi tare bine ; apoi să le treci prin sită, și la o ocă și jumătate de gutăi pui o ocă zahăr și jumătate ocă zamă de gutăi ; și-l legi bine.
Beltea de gutăi
Să curăți gutăile și le scobești ; apoi să torni apă să treacă de un lat de mână deasupra și să fiarbă pănă crapă gutăile ; să pui și vro 4 sau 5 mere roșii, apoi le lași pănă a doua zi :, și la o ocă zahăr pui trei linguri zamă, și-l legi cât trebuie.
Zalatină de gutăi
Ferbi șase gutăi în apă păn’ se vor muia ; apoi strecoară apa și lasă gutăile să se răcească, le curăță și le dă prin sâtă ; pune într-o strachină jumătate din acele gutăi și jumătate din apa în care au fiert gutăile, zece gălbenușuri ouă și zahăr pe cât o voiești de dulce :, apoi o pui pe jaratic și o mesteci păn’ se îngroașă (fără să lași să fiarbă) ; pune apoi și celelalte gutăi se-au rămas înăuntru, și zama de la două alămâi, și o bați cu telul păn’ se face toată spumă ; apoi o așezi pe farfurie ca o piramidă și o împodobești împregiur cu scoarță de migdale ; această zalatină trebuie să se facă la un loc răce.
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
