Connect with us

Hi, what are you looking for?

Sărbătorile românilor

Vrăji și farmece de Sfântul Andrei

Domenico Fetti, Fată dormind, 1620, Google Art Project

În seara de către Sf. Andrei, fetele și văduvele îşi fac pe ursită, vrăjind de pețire, de dragoste, căutându-și de noroc, sau făcând farmece de răutate, care trebuie să se lipească de dușmani şi de casele lor.

Ca vrăji de dragoste, pomenim următoarele:

Prin Transilvania, com. Râpa de Jos, se rostesc de nouă ori în șir următoarele șire:

Descântecul de la mine, 
Leacul de la Dumnezeu. 
A plecat Începutul 
De la casa lui, 
De la masa lui, 
Sănătos, 
Voios, 
Și-a luat-o pe cale, 
Pe cărare. 
Când a fost la miez de cale, 
L-a întâlnit, 
L-a întâmpinat, 
Nouă urcoi, nouă urcoaie, 
Nouă moroi, nouă moroaie, 
Nouă strigoi, nouă strigoaie, 
Nouă diavoli, nouă diavoloaie, 
Nouă lei, nouă leoaie, 
Nouă pocitori, nouă pocitoare, 
Nouă ursitori, nouă ursitoare, 
Nouă făcători, nouă făcătoare, 
Nouă mârători, nouă mârătoare!, 
Nouă mâncători, nouă mâncătoare, 
Nouă zâni, 
De la nouă stâni, 
Nouă vânturi de vânt 
De pe pământ, 
Toate s-au strâns și s-au adunat, 
Grozav l-au încurcat 
Şi în pat de moarte l-au lăsat, 
S-a stârnit Începutul cu glas mare până-n cer, 
Cu lacrimi lungi până-n pământ; 
Nimeni în lume nu-l aude, 
Fără Maica Domnului 
Din poarta cerului. 
Ea din grai aşa a grăit:
 - Începutule, ce plângi cu glas mare până-n cer, 
Cu lacrimi lungi până-n pământ? 
- O Maica Domnului 
Din poarta cerului, 
Cum n-aş plânge cu glas mare până-n cer, 
Cu lacrămi lungi până-n pământ! 
Am plecat 
De la casa mea, 
De la masa mea, 
Sănătos, 
Voios, 
M-am luat pe cale, pe cărare. 
Când am fost la miez de miez de cale, 
M-au întâlnit, 
M-au întâmpinat, 
Nouă Urcoi, nouă urcoaie, 
Nouă moroi, nouă moroaie, 
Nouă strigoi, nouă strigoaie, 
Nouă draci, nouă drăcoaie, 
Nouă diavoli, nouă diavoloaie, 
Nouă lei, nouă leoaie, 
Nouă zmei, nouă zmeoaie, 
Nouă pocitori, nouă pocitoare, 
Nouă ursitori, nouă ursitoare, 
Nouă făcători, nouă făcătoare, 
Nouă mirători, nouă mirătoare, 
Nouă mâncători, nouă mâncătoare, 
Nouă zâni 
De la nouă stâni, 
Nouă vânturi de vânt 
De pe pământ. 
Toate s-au strâns 
Şi s-au adunat, 
Grozav s-au încurcat 
Și în pat de moarte m-au lăsat, 
- Nu gândi nimica, Începutule! 
Pe scară de aur m-oi scobori, 
Poale albe oi întinde, 
Pe tine te-oi cuprinde, 
Cuţit de zână, 
Din teacă de zână! 
Cu mâna dreaptă oi apuca, 
Și bine ţi-oi alege, 
Bine ţi-oi culege, 
De-s urcoi, de-s urcoaie, 
De-s moroi, de-s moroaie, 
De-s strigoi, de-s strigoaie, 
De-s druci, de-s drăcoaice, 
De-s diavoli, de-s diavoloaice, 
De-s lei, de-s leoaie, 
De-s zmei, de-s zmeoaie, 
De-s pocitori, de-s pocitoare, 
De-s ursitori, de-s ursitoare, 
De-s făcători, de-s făcătoare, 
De-s mirători, de-s mirătoare, 
De-s mâncători, de-s mâncătoare, 
De-s nouă zâni, 
De la nouă stâni, 
De-s nouă vânturi de vânt 
De pe pământ, 
Crăpe-le inima-n patru, 
Cum crapă păsatul. 
Pice-le cosiţele, 
Curgă-le ţâțele, 
Să piară, 
Să răspiară, 
Ca scuipatu-n cale, 
Ca iei de soare, 
Începutul să rămâie curat, 
launinat, 
Cum Dumnezeu l-a dat 
Și Maica sfântă l-a lăsat. 
Voios 
Și veselos.

Prin unele părţi, în această seară se adună la o casă mai mulţi flăcăi și fete. Pe o masă pun mai multe căciulii de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă și câteva lumânări de la Paști aprinse. Pun apoi pe masă felurite mâncări cu plachie, meșniţă, ghițimani, mălai și pâine. Apoi se așază cu toţii roată în jurul mesei, mânâncă, vorbesc şi râd în toată voia bună, până către zorii zilei, când se despart. Fetele își împart între dânsele usturoiul, pe care îl duc a doua zi la biserică, spre a-l sfinți preotul. Astfel sfinţit, usturoiul se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.

Prin alte părţi, la această adunare flăcăii aduc lăutari și băutură. Pe strachina fiecăruia se pune câte o căpăţină de usturoi, care este păzit spre a nu fi furat de srigoi, – o babă anume orânduită pentru aceasta. Acest usturoi păzit se păstrează peste ani, fiind bun de leac.

De la această pază a usturoiului s-a născut zicala: parcă a păzit usturoiul, se dă celui ce se cunoaşte că a petrecut o noapte fără somn.

Prin unele părţi din jud. Tutova, paza usturoiului se face în chipul următor:

Înspre Sf. Andrei, într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare câte o jemnă, – o paine, – trei căciulii, – căpățini – de usturoi, un fir de busuioc, legate cu un găitan roșu și o sticlă de rachiu. Lucrurile acestea se pun pe o masă într-un colț al casei și se acoperă cu o broboadă roșie. Mai demult, broboada aceasta se făcea în casă. Astăzi, se cumpără din târg. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeșnic c-o lumânare aprinsă care arde de cu seară şi până în ziuă. Lângă masă, — una în dreapta și una în stânga, – stau de strajă două babe, cari bagă bine de seamă să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintile până dimineaţa.

La datina aceasta, pe lângă fete, se strâng şi flăcăi, mai ales cei ce trăiesc bine cu fetele adunate.Ei tocmesc lăutari, cântă și joacă cu toţii.

  La miezul nopţii, fetele pun masă flăcăilor. Lăutari cântă, glumele curg, ochii scânteiază între cei ce trăiesc bine, şi apoi jocul iar începe. În ziuă iar se pune masa flăcăilor, lăutarii cântă şi petrecera își urmează firul.

Când s-a făcut ziua bine, un flăcău ia într-o covată ori pe o tablă mare toate lucrurile fetelor de pe masă (usturoiul, pânile şi sticla cu rachiu), lăutarii ies afară, hora începe, flăcăii chiuie, iar flăcăul cu lucrurile din covată, coperită cu broboada roșie, joacă usturoiul în mijlocul horii. Isprăvindu-se hora, flăcăii şi fetele intră în casă, fetele iau lucrurile lor și le împart la flăcăi. Pâinea se mânâncă, rachiul se bea, iar usturoiul se strânge de leac.

Usturoiul acesta e tare bun la casă. Când vitele-s bolnave, li se dă mujdei în borș ori vin şi le trece.

Dacă se fură din usturoi nu-i a bine; la casa acea nu-i Doamne-ajută și fetei, din partea căreia i se pișcă, — i se fură, – usturoi, nu-i merge bine.

Usturoiul păzit, primăvara se pune în pământ şi-i bun de leac.

Furatul usturoiului se face de unii din flăcăii ghiduşi, ca să râdă ori să facă în ciuda vreunei fete.

Adesea, la petreceri de acestea, se întâmplă bătălii. Pricinile sunt beţiile şi gelozia între fete şi flăcăi.

Într-un sat se pot face asemenea petreceri în 7, 9 ori 13 locuri.

Tot prin jud. Tutova, pe alocuri se sfătuiesc câţiva flăcăi ce pun la cale petrecerea cu lăutari, şi hotărăsc partea de cheltuielă ce trebuie s-o aducă fiecare. Ei mai poftesc şi câteva fete. Fetele, înștiințate din vreme, gătesc de-ale mâncării. Ele așază o masă pe care pun bucatele gătite, iar de fiecare fată pun trei căpăţini de usturoi, un colac sau o felie de pâine, un pahar de vin și o lumânare. O femeie mai bătrână păzeşte usturoiul, spre a nu fura din el vreun flăcău. În vremea aceasta, fetele şi flăcăii joacă. Petrecerea ţine până în ziuă, când fiecare se împrăștie, fetele luând cu ele usturoiul pe care-l samănă. Din usturoiul sămănat, păstrează și pentru anul viitor la Andrei. Ele au credința că usturoiul păzit în spre Sf. Andrei e bun de purtat când omul pleacă la drum lung sau la negustorie.

Prin jud. Covurlui, fetele mari, — astăzi și cele mici, — care se adună la casa uneia pentru facerea turtei de Andrei, aduc apă cu gura. Pentru colacul de Andrei aduc apă neîncepută. La turtă se pun în aceeaşi măsură apa, sarea și făina, măsurându-se acestea cu o coajă de nucă. Fiecare fată își coace turta sa pe vatră și apoi o mânâncă, așteptând peste noapte voinicul care va veni să-i dea apă pentru astâmpărarea setei ce-i pricinuiește turta, în vis. Și acela îi este ursitorul.

Colacul îl face din pâne dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este așezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaște că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează și spune că va fi lipsită de noroc.

Prin alte părţi, fetele merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă prin ajutorul ciuturei sau lumânăricii până când se luminează bine fața apei. Când a ajuns lumânarea acolo, fata zice:

Sfinte Andrei, 
Scoate-i chipul în fața apei, 
Ca în vis să-l visez, 
Ca aievea să-l văz!

Atunci apa din fântână se turbură și fata își vede, – se spune, – chipul ursitului.

Alte fete merg afară la gard şi pun mâna pe par. De la acesta începe a număra nouă pari şi pe al nouălea îl leagă cu o strămătură roşie. A doua zi dimineaţa, se duc și văd cum este parul. Dacă este drept și neted, cred că ursitorul, – viitorul bărbat, – le va fi tânăr, însă sărac. Dacă parul legat va avea coaja groasă, ursitorul va fi bogat. Dacă parul va fi scurt şi noduros, viitorul bărbat va fi bătrân şi sărac. parul va avea mai multe crăci, ursitorul va fi văduv, având copii. Alte fete se duc în această noapte la coteţul porcilor şi strigă rar: — Huideo amu, huideo la anul, huideo la alt an! | Dacă porcii răspund printr-un grohăit la una din aceste trei strigări, fetele vor ști când se vor mărita, adică: în grabă, peste un an sau mai târziu. Dacă porcii nu le răspund deloc, este semn că fetele mai au încă multă vreme până le va veni ceasul.

Alte fete vrăjesc cu oglinzile. Se pune o fată pe un scaun, având înaintea ei o oglindă, în spate altă, iar la dreapta și la stânga câte două sau patru lumânări. Dacă fetei i se arată ceva în oglindă, ea îşi va face unele socotinţe cu privire la viitoruj ei. Astfel, de pildă, dacă i se va părea că vede un mort, va zice că bărbatul pe care-l va lua va muri peste puţin timp de la căsătorie.

Alte fete fac în această noapte masă, pe care pun bucate făcute cu usturoi păzit. Când fata se pune la masă, spre miezul nopții, bate în ușă şi zice:

Urs, ursitul meu, 
Care-i dat de Dumnezeu, 
Vin de stă cu noi la masăl

Atunci ursitorul vine, răsărind ca din pământ şi se pune la masă lângă fată, de mânâncă şi bea ca oricare, și care adesea, plecând, lasă câte un semn!

Alte fete, voind să ştie care dintre dânsele se vor mărita mai întâi, merg la fântână și acolo, fiecare dintre ele ia apă cu gura, și astfel cu apa în gură se întoamă la o casă. Pe drum, se feresc de a râde sau de a vorbi, căci: astfel apa aceea nu va fi bună pentru ceea ce şi-au pus în gând să facă. Acasă, fiecare fată îşi moaie câte o turtă cu acea apă, în care pun şi usturoi păzit înspre Sf. Andrei, fireşte, păstrat din anul trecut. După ce le fac, turtele sunt așezate în faţa unui câine. Fata a cărei turtă va fi mâncată întâi de câine, se crede că se va mănita înaintea tuturora.

Alte fete, care doresc să se ibovnicească cu anumiţi flăcăi, caută în această seară câte o sârmă de scripcă, – instrumentul ce se socotește că are puterea minunată de a înmuia sau potoli inima omului, — pe care o pun la gât, zicând de trei ori:

– Cum îi învârtită sârmușoara asta, așa să se învârtească inima lui N. după mine!

Alte fete vrăjesc în foc cu câte un răsteu furat de la casele unde bărbatul este însurat a doua oară, dar nu este cununat.

Pentru a ști din ce parte vor veni pețitorii, alte fete iau din casă câte nouă linguri, şi ieșind afară, înainte de cântatul cocoșilor, se suie pe poarta ogrăzii, unde ascultă: încotro vor cânta cocoșii întâi, din partea aceea cred că le vor veni pețitorii, şi se înţelege, se pot gândi la cei ce sunt cu casele într-acea parte.  

În Bucovina, în unele părţi, fetele, ca să-și vadă ursitorul, pun sub căpătâi înspre Sf. Andrei, 41 de fire de grâu menindu-le în chipul următor:

- Voi, 41 de fire de grâu, 
Eu voi adormi 
Și voi hodini, 
Dar eu mă rog lui Dumnezeu, 
Să-mi trimită îngerul meu, 
Să-mi arăte pe ursitorul meu, 
Cel ce mi-i dat de Dumnezeul

Peste noapte, cred fetele că-și vor vedea ursitorul în vis arătându-li-se.

Alte fete, şi tot prin aceste părţi, samănă în această noapte, la trunchiul unde taie lemnele, cânepă, pe care o grapă cu cămașa, ca să le vie ursitorul.

Prin alte părţi se face de ursită în această seară cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace: 3 cuțite şi o coasă, toate înfierbântaţe în foc. După ce s-au înroşit, se scot afară, se sting în apă și apoi se descâniă.

«Ursitele, pe la Sf, Andrei, umblă și vin de cearcă fetele și le întreabă prin somn:

— Dormi?

— Dormm şi nici prea, îi zici,

— Vrai să te măriţi, că eu Îţi trimit pe cutare şi pe cutare; dacă vrei, să alegi… Cap am, dar bani n-am, – răspunde ursita.

Atunci să răspunzi:

— Na-ţi brâul meu, să-l pui în capul tău.

Dar dacă vrai pe cineva, îi spui anume în capul cui să-l pună.

Tot prin Bucovina, fetele fac în această seară hapucele de câlţișori, pe cari apoi aprind. Dacă cenușa unui astfel de hapucel se suie în sus, atunci se crede că fata care l-a făcut și l-a aprins se va mărita în acel an. Dacă însă cenușa rămâne jos, se zice că acea fată mai mare are de așteptat.

Prin Basarabia, unele fete umblă cu picoarele goale. Aceea care se va înțepa se va măriţa mai curând; aceea care va călca peste o surcea uscată va avea un bărbat bătrân.

Prin unele părţi din jud. Botoșani, unele fete fură crupe, – urluială, – de la o vecină, le fierbe şi seara iese afară cu strachina de urluială, și apoi bate de trei ori cu lingura în drugul porții. După ce mânâncă trei linguri și bate astfel de nouă ori, ascultă. Dincotro va auzi întâi lătrat de câne, dintr-acolo îi vor veni pețitorii.

Unele din aceste datine le întâlnim înfăptuindu-se și în seara de către Sf. Vasile.

În afară de aceste vrăji de dragoste sau în legătură cu dragostea, se mai fac și vrăji pentru a afla partea, norocul sau norocirea.

Astfel, prin unele locuri, se măsoară bine nouă ceșcuţe de apă, după care se toamnă toate într-o strachină așezată sub icoană. Acolo se lasă strachina toată noaptea, și a doua zi se măsoară din nou apa din strachină. De va fi mai multă cât s-a pus, măcar cu o picătură, acest fapt arată că respectivul om are noroc. Dacă va fi mai puțină, lucrul acela arată nenoroc.

Prin unele părți din jud. Muscel, în seara Sfântului Andrei, toți ai casei, și îndeosebi fetele mari și băieții, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine și o crește mai frumos.

Prin jud. Olt grâul se pune în apă curată şi, dacă răsare, se zice că acel ce l-a pus va avea noroc. Tot în acest scop se pun în apă și rămuri cu muguri, care se așteaptă ca să dea frunze și flori.

Toate aceste datini înşirate până aici nu aduc prin practicarea lor, și nici nu țintesc să aducă vreun rău cuiva. Vrăjile nu caută să pricinuiască vătămare, cum doresc fărmăcătoresele prin farmecele lor, prin care unele fac iar altele desfac, adică fac răul ori desfac binele altora.

Cele dintâi, după ce descântă apa, o aruncă în calea dușmancei, ca să calce într-însa și să se îmbolnăvească. Cea ce desface ia cele 9 fuse, 9 ace, 9 potcoave, 3 cuțite şi o coasă, pe care le-am pomenit şi la vrăji, le înfierbântă în foc și le stinge în apă. Din apă bea de trei ori și apoi se scaldă cu dânsa. Acul şi-l înfige, – desigur, că foarte puţin, — în piept, cu varful în sus, iară pe celelalte lucruri doarme trei zile.

Unele dușmance și vrăjitoare iau mana vacilor în această noapte. Sunt chiar și strigoaice care fac acest lucru. Pentru a-și feri vacile de aceste neajunsuri, gospodinele, tot în această noapte, încunjoară vacile, cum încunjoară soarele pământul, presărând sămânță de mac împrejurul lor.

Prin alte părţi, și tot în acest scop, femeile descântă sare și o îngroapă sub pragul stânilor de vite; apoi a doua zi o scot și o dau vitelor ca s-o lingă, ca să fie scutite de farmecele vrăjitoarelor.

Sărbătorile românilor, Tudor Pamfile, 1910

POVEȘTI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * LEGENDELE OLIMPULUI * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * SFATURI PRACTICE * VORBE * CĂRȚI POPULARE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 4.256 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.581 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Strigoi

Vizualizari: 2.176 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.041 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...