Connect with us

Hi, what are you looking for?

Vorbe vechi

Vorbe despre Natura fizică

Nicolae Grigorescu, Peisaj, 1888-93

PROVERBELE ROMÂNILOR

  • 1. Decât la anul un bou mai bine acuma un ou.
  • 2. Nu aduce anul ce aduce ceasul.
  • 3. Când va vrea norocul să-şi întoarcă pasul; Nu aduce anul ce aduce ceasul.
  • 4. Decât o mie de ani răi, mai bine unul bun.
  • 5. Până la anul câte capete rămân fără căciulă.
  • 6. Până la anu multe căciuli rămân fără stăpân.
  • 7. Decât un an cioară, mai bine o zi şoim.
  • 8. Când se vede la apus o sprânceană luminoasă, s’aşteaptă să vie o vreme frumoasă.
  • 9. Pentru găina de mâine, oul de astăzi lasă.
  • 10. A da azi un ou ca să capeţi mâine un bou.
  • 11. Mai bine azi un ou decât mâine un bou.
  • 12. Astăzi când are parale, mănâncă zaharicale. (și) Când se caută mâine, n’are cu ce să-şi ia pâine.
  • 13. Azi Stan, mâine căpitan.
  • 14. De faci astăzi cuiva bine, mâine dela altu-ţi vine.
  • 15. Azi întinde pân-o rupe, mâine n’are s’o astupe.
  • 16. Gândeşte-te de astăzi şi pentru mâine.
  • 17. Azi mlădiţă de tufan, mâine coadă de ciocan.
  • 18. Ce e astăzi nu e mâine.
  • 19. Treaba de astăzi nu o lăsă pe mâine.
  • 20. A intrat bălaia în sat. (S-a luminat de ziuă).
  • 21. Cine se teme de brumă, să nu sădească vie.
  • 22. Nu mor oamenii de cald.
  • 23. A nu face nici cald nici frig cuiva.
  • 24. Cerul curat de trăsnet nu se teme.
  • 25. Nu e cer fără nori.
  • 26. N’are cer, n’are pământ, șade ca într’un mormânt.
  • 27. La Crăciun se vede dacă-i bună nuca.
  • 28. Cel ce nu lucrează ziua, flămânzeşte noaptea.
  • 29). Mai bine o zi cocoş, decât o vară găină.
  • 30. A avea zile cu carul.
  • 31. Cine umblă ziua nu se poticneşte.
  • 32. Ziua mănâncă colaci, noaptea umblă după draci.
  • 33. Ziua bună multă vreme nu ţine.
  • 34. Să nu zici ,,ce zi frumoasă” până nu va însera.
  • 35. Ziua bună de dimineaţă se vede.
  • 36. Toată ziua, bună ziua.
  • 37. Ziua ceas şi ceasul clipă.
  • 38. Un ceas al dimineţii plăteşte cât trei după prânz.
  • 39. Cea mai frumoasă dimineaţă are seara întunecoasă.
  • 40. Cine se scoală mai de dimineaţă, acela e mai mare.
  • 41. Cine pleacă mai de dimineaţă, ajunge mai înainte.
  • 42. Ce a fost, a fost; ce a fost să nu mai fie.
  • 43. Ce-a fost verde s’a uscat, ce-a înflorit s’a scuturat.
  • 44. Nu căută ce-am fost, ci te uită acum ce sunt.
  • 45. A fost odată ca niciodată, de nu ar fi nu s’arpovesti.
  • 46. Ce-a fost am văzut, ce-o fi om mai vedea.
  • 47. Frumos să priveşti furtuna pe mare, dar cam de departe.
  • 48. După furtună şi liman.
  • 49. Scrie pe gheaţă, până dimineaţă.
  • 50. II iubesc ca gheaţa în sân.
  • 51. La neploaie e bună şi grindină.
  • 52. După ce îl bate grindina, II mai bate şi cu prăjina.
  • 53. Ieri a plouat, azi a înseninat.
  • 54. A căuta ziua de ieri.
  • 55. A nu fi de ieri alaltăieri.
  • 56. Ce se naşte prin întuneric trebuie să se vază la lumină.
  • 57. După întunerec vine şi lumină.
  • 58. Joi după Paşti. (niciodată).
  • 59. La Pastele calului.
  • 60. Lumina rămâne lumină deşi orbul n’o întâmpină.
  • 61. Se schimbă ca luna.
  • 62. A cere luna.
  • 63. A apuca luna cu dinţii.
  • 64. Parcă e din lună.
  • 65. La luna câinilor. (niciodată).
  • 66. Nu ştii ce aduce ziua de mâine.
  • 67. A intrat murga în sat.
  • 68. Ridică-ţi nemetul d’innaintea uşei tale, şi nu îngriji de bruma ce cade pe casa vecinului tău.
  • 69. Daca nu e ploaie, fie şi ninsoare.
  • 70. Noapte cu soare nu s’a pomenit.
  • 71. Mare e noaptea, bun e Domnul.
  • 72. Intru zadar te munceşti noaptea ziuă să o faci.
  • 73. Nici n’am fraţi şi nici surori, pare că-s picat din nori.
  • 74. După nor vine si senin.
  • 75. După nor şi ploaie, răsare şi soare.
  • 76. Cui i-e frică de orice nor nici o călătorie face.
  • 77. Norul, până nu se îngroaşă, furtună nu aduce.
  • 78. Norii cei mici să duc Ia cei mari.
  • 79. Nici de nor de vară să te întristezi, nici de senin de vară să te înveseleşti.
  • 80. Crăciunul sătul. Paștele fudul.
  • 81. Toate lucrurile la vremea lor și la Paşte oua roşii.
  • 82. Picătură lângă picătură baltă mare ne adună.
  • 83. Picătura ploii peatra găureşte şi funia de teiu, cu vreme, marmurile despică.
  • 84. Mai mult de picătură decât de ploaie răpede să te fereşti.
  • 85. Udul de ploaie nu se teme.
  • 86. Nici ploaia îl udă, nici soarele îl arde.
  • 87. Ploaia mărunţică multă vreme ţine, iar cea repede, cum vine aşa se duce.
  • 88. După ploaie, aşteaptă senin.
  • 89. Fuge de ploaie şi dă în noroaie.
  • 90. De nu plouă, măcar picură.
  • 91. Prier, ori prieşte, ori despoaie.
  • 92. Până nu vine primăvara, nu se face vară.
  • 93. Decât o săptămână vrabie mai bine o zi șoim.
  • 93. A căuta pete în soare. A căută nod în papură şi pete în soare.
  • 94. Soarele încălzeşte şi pe bun şi pe rău.
  • 95. A astupa soarele cu degetul.
  • 96. Ca stelele cerului şi ca nisipul mării.
  • 97. A vedea stele verzi.
  • 98. Toamna se numără bobocii.
  • 99. A tunat şi ne-a adunat.
  • 100. Vara cine îşi câştigă, iearna nu se încârligă.
  • 101. Vara întins la umbră doarme, și iarna moare de foame.
  • 102. A mâncat astă vară prea multă miere și acuma are la inimă durere.
  • 103. Cei ce cântă toată vara, iearna joacă papara.
  • 104. La vijelii copacii cei mari jos cad, iar bnruenile pe loc rămân.
  • 105. A îndruga de Vinerea mare.
  • 106. A semănat vântul şi a cules furtuna.
  • 107. Din cotro ne bate vântul, ni se întunecă cuvântul.
  • 108. Vântul adună norii, şi tot vântul îi risipeşte,
  • 109. Din vânt a venit, în vânt s’a dus.
  • 110. Vântul aduce, vântul duce.
  • 111. Vântul alege gunoaiele din bucate.
  • 112. A despica vântul. (A fugi).
  • 113. Ce vânt te aduce pe la noi ?
  • 114. A se da după vânt.
  • 115. A goni vânturile.
  • 116. După vreme rea şi senin.
  • 117. Vremea vremueşte şi omul îmbătrâneşte.
  • 118. Vremea frumoasă nu ţine multă vreme.
  • 119. O vreme să nu scoţi câine din casă.
  • 120. S’a făcut agurida miere.
  • 121. Cu încetul, încetul agurida se face miere.
  • 122. Cu oţet şi cu fiere, nu se face agurida miere.
  • 123. Pomul altuit mai bun rod ne dă.
  • 124. A avea altoiu de vino încoa.
  • 125. Apa, vântu şi gura lumii nu o poţi opri.
  • 126. A bate apa să aleagă unt.
  • 127. Mai mult să te temi de apa cea lină decât de cea turbure.
  • 128. Apele mici fac râurile mari.
  • 129. Mare apă, mari valuri.
  • 130. Apa, cât de turbure, tot stinge focul.
  • 131. Apa trece, pietrele rămân.
  • 132. Apă limpede până nu vei vedea, cea turbure n’o lepădă.
  • 133. Când seacă apa, atunci se vede ce peşte la fund este.
  • 134. Când apa te înneacă, ce ceri s’o mai bei?
  • 135. Daca nu ştii ce-i apa nu te sui în luntre.
  • 136. A aduce apă după ce s’a stins focul.
  • 137. Nu căra apă la fântână.
  • 138. A o scălda în două ape.
  • 139. A scrie pe apă.
  • 140. Ii merge ca din apă.
  • 141. Boul ară şi calul mănâncă.
  • 742. A-şi da arama pe faţă.
  • 143. Arătura bună pururea iţi dă în gură.
  • 144. Arde locul sub el.
  • 145. Iute ca ardeiul.
  • 14G. A scoate, a face ca argintul.
  • 147. Mai bine prigonire la holdă, decât gâlceava la arie.
  • 148. Aşchia nu sare departe de pomul tăiat.
  • 149. Orice luceşte nu se înţelege aur.
  • 150. Aurul şi în glod străluceşte.
  • 151. Aurul nu se uneşte nici cu fierul nici cu oţelul.
  • 152. Cu cheia de aur se deschid porţile raiului.
  • 153. Aurul este ochiul dracului.
  • 154. A mânca aur cu lingura.
  • 155. A da cu măciuca în baltă.
  • 156. Bâta are două, capete.
  • 157. Câtu-i negru bobului. (Adică foarte puţin).
  • 158. Nalt ca bradul, prost ca gardul.
  • 159. Se dă pe brazdă.
  • 160. A se feri de brudină şi a da peste putină.
  • 161. Buruiana proastă creşte şi în peatră.
  • 162. A rămâne buştean.
  • 163. A drege busuiocul cuiva.
  • 164. A se urcă pe butuc.
  • 165. A trage cuiva butucul.
  • 166. Buturuga mică răstoarnă carul mare.
  • 167. Calea bătută este cea mai scurtă.
  • 168. Pe cale surpată să nu calci, ca să nu aluneci.
  • 169. Pe cale strâmbă în veci te încurci.
  • 170. In câmpii cei mai frumoşi şi plini de flori se găseşte şi scaietele.
  • 171. A măsură câmpurile.
  • 172. A bate câmpii.
  • 173. A o lăsă moartă în cânepă.
  • 174. In dorul căpşunelor mănânci frunzele.
  • 175. Când or înflori căpşunele iearna.
  • 176. Cine strânge cărbuni cu mâna altuia, nici se
  • mânjeşte, nici se arde.
  • 177. Când te arde cărbunele, îl arunci şi în barba lui tat-tău.
  • 178. Cărbunele acoperit pe nesimţite te arde.
  • 179. A semănat castraveţi. Şi au răsărit scaieţi.
  • 180. Din cenuse albă nu se face turta.
  • 181. A îngheţa cenuşa sub foc. (Se zice când cineva ascunde adevărul).
  • 182. A lua cuiva şi cenuşa din vatră.
  • 183. A nu se alege nici cenuşa de cineva.
  • 184. A se ridica din cenuşă. (A se ridică la o stare plecând de jos).
  • 185. C’o ridiche şi c’o ceapă nu se face grădină.
  • 186. Mintea lui nu plăteşte nici o ceapă degerată.
  • 187. Nu fac nici două cepe degerate.
  • 188. A stoarce cuiva ceapa în nas.
  • 189. Nici cerul cerc de bute, nici mojicul om de frunte.
  • 190. A îngălbenit ca turta de ceară.
  • 191. A se uită la cine-va ca la un cireş copt.
  • 192. Până nu plouă nu se fac ciupercile.
  • 193. A răsări ca ciupercile.
  • 194. Claie peste grămadă.
  • 195. Ca clăile de fân pe câmp.
  • 196. A da cuiva colb în ochi.
  • 197. Cu o lovitură numai copacul nu se doboară.
  • 198. Copacul când cade, ramură verde nu se mai vede.
  • 199. Copacul ce se taie iarăşi odrăsleşte.
  • 200. Un copac nu face pădure.
  • 201. Copacul’ după fruct se cunoaşte.
  • 202. Tot copacul ce va să fie bun de cârlig, de timpuriu începe a se strâmba.
  • 203. Tot copacul de la rădăcină se usucă.
  • 204. Vântul la pământ n’aruncă buruieni, ci pe cei mai mari copaci.
  • 205. Pe lângă copacii (cei) uscaţi ard şi cei verzi.
  • 206. Copacul când jos cade, toţi cu topoarele pe el se pun.
  • 207. Copacul când jos cade, umbra lui nu se mai vede.
  • 208. Copacul când cade, se aude de departe.
  • 209. La copacul fără poame nimenea nu aruncă peatră.
  • 210. Copacul va sa odrăslească, şi bruma nu-i da pace.
  • 211. Toţi copacii înfrunzesc Dar mulţi din ei nu rodesc.
  • 212. Copacul când înfrunzeşte, pe mai mulţi sub el umbreşte.
  • 213. Dac’ar face toţi copacii flori, dac ‘ar face si muştele miere, dac’ar face şi trântorii roi.
  • 214. A se duce pe copcă.
  • 215. A tăia craca sub picioarele cuiva.
  • 216. A tăia creanga de sub picioarele cuiva..
  • 217. Cât de frumos şi de măreţ crinul în grădină creşte, dar cum cade jos îndată se vestejeşte.
  • 218. Crinul în gunoi de tot se usucă.
  • 219. Crinul în gunoi se usucă.
  • 220. A fi de criţă.
  • 221. De nu curge, pică.
  • 222. Deal cu deal se ajunge dar încă om cu om.
  • 223. Cine nu sue dealul, nu coboară coastele.
  • 224. Mai e un deal, ş’o vale şi o limbă de pădure. (Mai sunt greutăţi de învins).
  • 225. Impedică la deal şi despedică la vale.
  • 226. Bău la vale, greu la deal.
  • 227. Nu ştie nici la deal, nici la vale.
  • 228. De departe calu-şi bate, Iar d-aproape ochii-şi scoate.
  • 229. Gând e drumul bătut pot trece căruţele.
  • 230. Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare.
  • 231. S’a rupt drumul în mijlocul carului.
  • 232. Ca edera ce se urcă pe copaci şi pe pereţi.
  • 233. A-şi perde făgaşul.
  • 234. In fântâna unde nu-i broască, apa nu-i bună.
  • 235. Când seacă apa se cunoaşte preţul fântânei.
  • 236. La fântână bună, mulţi voinici s’adună.
  • 237. Nu turbura fântâna ce te-a îndestulat.
  • 238. Ca o fântână fără izvor.
  • 239. Bate fierul până e cald, că de se va răci, în zadar vei munci.
  • 240. Cine bate fierul rece, nimic nu foloseşte.
  • 241. Fierul rău cât să-l baţi e degeaba.
  • 242. Fierul rău nu se prăpădeşte.
  • 243. A fi de fier şi de criţă.
  • 244. Alta e floarea de grădină, și alta e floarea de câmp.
  • 245. Cu o floare numai vară nu se face.
  • 246. Floarea până n’o pui la nas, nu cunoşti ce miros are.
  • 247. Cine leapădă floarea nu simte mirosul ei.
  • 248. De flori de cuc.
  • 249. A umblă de flori de cuc.
  • 250. A umblă cu flori la urechi.
  • 251. A luă foc cu mâna altuia.
  • 252. Focul ce nu te supără, nici cum să-l sgândăr’
  • 253. II trimit în sat la foc, și el mi-aduce busuioc.
  • 254. Focul în pădure din scânteia mică s’aprinde.
  • 255. Focul, cu cât mai mult îl sgândări, cu atât mai mult se şi aprinde.
  • 256. Foc să faci, şi fum să nu iasă, peste putinţă se înţelege.
  • 257. Până nu faci foc, fum nu ese.
  • 258. Foc după foc, rău după rău.
  • 259. Focul când se încinge. Anevoie se stinge.
  • 260. Nu sgândărî focul de sub cenuşă.
  • 261. Scapă-l din foc, ca să te bage în foc.
  • 262. În urma focului mulţi dascăli se arată.
  • 263. A trece prin foc şi prin apă.
  • 264. Stinge focul cu paiele.
  • 265. De dorul fragilor mănâncă frunzele.
  • 266. Supt frunza cea mai proastă se găseşte poamă coaptă.
  • 267. Ca frunza pe apă.
  • 268. Câtă frunză şi iarbă.
  • 269. Cine cade în gârlă nu se mai fereşte de ploaie.
  • 270. Până treci gârla spui măgarului şi ,,moşule!,,
  • 271. Are să treacă încă multă apă pe gârlă.
  • 272. Când gaură în apă se va putea face. (Nici odată).
  • 273. Blând şi dulce ca un mănunchiu de ghimpi.
  • 274. A mângâia cu ghimpi.
  • 275. A trage un ghimpe din piciorul cuiva.
  • 276. A stă ca ghimpele în ochii cuiva.
  • 277. Este grădină de om.
  • 278. Când se culcă grâul se scoală stăpânl.
  • 279. Nu e grâu făiă neghină.
  • 280. Din grăunte mărunte se fac grămezi mai multe.
  • 281. Cine vrea să sară groapa, arunce-şi mai întâiu desagii peste ea.
  • 282. Cine sapă groapa altuia, cade singur într’însa.
  • 283. A da în gropi.
  • 284. A da din groapă în groapă.
  • 285. Gunoiul de vară e piper de iearnă.
  • 286. L’a lovit cu un bulgăre de iască în spate şi se vaită că-l doare în coastă.
  • 286. Iarba rea nu piere.
  • 287. Cu iarba cea uscată arde şi cea verde.
  • 288. Unde nu e iarbă verde nu pasc oile.
  • 289. Pe ce iarbă ai călcat?
  • 290. Ca iarba de leac.
  • 291. Când mi-o creşte iarba în barbă.
  • 292. Cine îşi mănâncă sămânţa de in, îşi mănâncă cămaşa.
  • 293. Lac să fie, broaşte multe.
  • 294. Unde e lac s’adună broaşte.
  • 295. A sărit din lac în puţ.
  • 296. Mă duc să mă înnec, unde-o fi lacul mai sec.
  • 297. Unii gustă din lămâie şi altora li se strepezesc dinţii.
  • 298. A fi mâncat laur.
  • 299. Lemnul strâmb, focul îl îndreptează.
  • 300. Dintr’un lemn iese şi cruce şi măciucă.
  • 301. Orice lemn îşi are viermele său.
  • 302. Pe unde tăiam lemne, acum adunăm surcele
  • 303. Pe lângă lemnul uscat arde şi cel verde.
  • 304. Lemnul care se îndoeste e mai bun decât cel care se rupe.
  • 305. Măgura cea gurguiată, n’o doboară vânt vr’o dată; dar şoarecii o scobesc, pe dedesubt, ş’o găuresc.
  • 306. Ca să ieşi la mal în toate, îţi trebuie limbă de aur or pungă de aur.
  • 307. L’a scos apa la mal.
  • 308. A se înnecă tocmai la mal.
  • 309. A da pre cineva de mal.
  • 310. Dintr’un mărăcine iese un trandafir, si adesea dintr’un trandafir iese un mărăcine.
  • 311. Nici mărăcinele struguri scoate, nici scaietele smochine.
  • 312. Cine s-atinge de mărăcini, nevătămat nu scapă.
  • 313. Toate apele în mare se varsă, şi marea nici cum se umple.
  • 314. Marea e plină de talazuri, și lumea cu feluri de necazuri.
  • 316. Când eşti în luciul mării şi tună, anevoie o să scapi de furtună.
  • 316. Nu încercă marea cu degetul.
  • 317. Făgădueşte marea cu sarea.
  • 318. Îi făgădueşte marea cu sarea, şi-i dă ce nu curge pe apă.
  • 319. Făgădueşte marea cu sarea şi Oltul cu totul.
  • 320. Peste nouă mări şi nouă ţări.
  • 321. Mărgăritarul stă în fundul mării şi mortăciunea pluteşte pe d’asuprei apei.
  • 322. Parcă i-a dat cineva mătrăgună.
  • 323. Ca mazărea lângă drum, câţi trec toţi o smulg.
  • 324. Dacă risipeai meiul anevoie îl aduni.
  • 325. Din afară măr frumos, și în lăuntru găunos.
  • 326. Merele se strică unul de la altul.
  • 327. Merele putrede strică pe cele bune, fără ca vre-o dată cele bune să poată drege pe cele stricate.
  • 328. Mărul nu cade departe de pom.
  • 329. A fi ca mărul lângă drum.
  • 330. Micşuneaua cât de frumoasă, dar până în vară nu ţine.
  • 331. A pipăi miezul cuiva.
  • 332. Mlădiţă de tânără se poate îndrepta.
  • 333. Munte cu munte nu se întâlneşte. Dar om cu om când nici nu gândeşti (când nici gândeşte).
  • 334. A se face munte şi punte.
  • 335. A aşteptă să-i pice mură în gură.
  • 336. A luă cui-va mura din gură.
  • 337. A se lipi ca muşchiu de pom.
  • 338. Cu vreme şi cu paie, muşmulele se moaie.
  • 339. A alege neghina din grâu.
  • 340. Când te baţi cu cine-va în noroi, ori te trânteşte, ori îl trânteşti, tot te murdăreşti.
  • 341. Cine va să mănânce miezul, trebue mai întâi să spargă coaja.
  • 342. O singură nucă nu sună intr’un sac.
  • 343. Bate nucile pana nu pică frunza.
  • 344. Omul se cunoaşte din vorba sa, cum şi nuca cea seacă din uşurinţa sa.
  • 345. Se prinde ca nuca în părete.
  • 346. A adună nuiele pentru spinarea sa.
  • 347. Orzul îl ară boii, şi-l mănâncă caii.
  • 348. Strici orzul pe gâşte.
  • 349. Pe oţelul vîrtos rugina îl topeşte.
  • 350. Nu e pădure fără uscături.
  • 351. Pădurea nu se sperie de cel care pune multe lemne in căruţă.
  • 352. De securea fără coadă n’are frică pădurea.
  • 353. A căra lemne în pădure.
  • 354. Nu ştie să împartă paie la doi măgari.
  • 355. Paiul cât de mic îşi are umbra sa.
  • 356. Nu ştie să încurce două paie.
  • 357. Cât e lumea şi pământul, pe cuptor nu bate vântul.
  • 358. Cu o stropitură de ploaie pământul nu se moaie.
  • 359. Pământul cât de bun, fără lucrător, sălbatic rămâne.
  • 360. Ce apucă pământul lesne se uită.
  • 361. A mirosi a pământ.
  • 362. A face umbră pământului.
  • 363. Pământul te naşte, pământul ţe creşte, pământul te mistueşte.
  • 364. A tăcea ca pământul.
  • 365. Ca şi cum ar fi intrat în pământ.
  • 366. La părul lăudat cu sacul mare să nu te duci.
  • 367. Aşteaptă să-i pice pară mălaiaţă.
  • 368. Pică para mălăiaţă, în gura lui Nătăfleaţă.
  • 369. Pica, para malâiaţa, să te mănânce Nătăfieaţă.
  • 370. A stâ cu para în gură.
  • 371. Doi pepeni la o mână nu se pot ţinea.
  • 472. A scoate din pepeni pe cineva.
  • 373. Piatra ce se rostogoleşte, nimic dobândeşte.
  • 374. Şi piatra prinde muşchiu, daca şede mult într’un loc.
  • 375. Cine piatră rostogoleşte, pe el se loveşte.
  • 376. Ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, tot atâta-i.
  • 377. A fi statornic ca piatra.
  • 378. A ridica o piatră de pe inima cuiva.
  • 379. Din piatră seacă scoate banul.
  • 380. A număra petrele.
  • 381. Parcă ar fi plouat cu piper între noi.
  • 382. N’a ajuns pân’la pârâu și şi-a ardicat poalele în brâu.
  • 383. Are să treacă până atunci multă apă pe pârâu.
  • 384. Şi plopul e înalt dar îl spurcă ciorile.
  • 385. Plopu nu face pere, nici răchita micşunele.
  • 386. Când a face plopul pere și răchita vişinele. b) Când o face plopul mere și răchita vişinele, să-ţi alin pofta cu ele. c) Când o face plopul mere și tânjala viorele. d) Când o face plopul nuci și răchita mere dulci.
  • 387. Din pomnl bun şi roadă buna se face.
  • 388. Pomnl după roadă se cunoaşte.
  • 389. După poamă se cunoaşte pomul, și după faptă omul.
  • 390. Din pomul căzut toată lumea taie lemne.
  • 391. La pom lăudat să nu mergi cu sacul.
  • 392. Pomul mare cade tare.
  • 393. Nu tăia pomul din rădăcină, ca să cază şi să-i culegi rodul, ci mai bine urcă-te în el, ca să culegi şi la anul.
  • 394. Poama bună e cea din urmă.
  • 395. Poama nu cade departe de tulpină.
  • 396. Poama bună nu se caută după faţă, ci după dulceaţă.
  • 397. Poama cea mai coaptă, până ce cu mâna nu o vei lua, în gură-ţi nu va cădea.
  • 398. Cine nu ştie potecile nu ştie nici drumul mare.
  • 399. A i se scurta potecile.
  • 400. A se face praf şi pulbere.
  • 401. Din prună cănească nu faci zamă dulce.
  • 402. A-şi scutura pulberea de pe picioare.
  • 403. Rădăcina mică răstoarnă cel mai mare car.
  • 404. Rădăcina pe ramuri ţine, iar nu ramurile pe rădăcină.
  • 405. Pânâ ce rădăcina sănătoasă este, frunze şi rod mult vei vedea.
  • 406. Rădăcina e amară, dar roadele dulci.
  • 407. Nu este răsur, să n’aibă cusur.
  • 408. Dintr’un răsur iese şi trandafir şi mărăcine.
  • 409. Răsare unde nu-l sameni.
  • 410. A da de râpă. A ajunge la malul râpei. Se duce de râpă.
  • 411. Toate râurile curg în mare.
  • 412. Rodul după sămânţă, ca oul după pasăre.
  • 413. De verde ş’a mâncat rodul.
  • 414. După cum a fost sădit, astfel a și răsărit.
  • 415. Nici din salce pere, nici din răchită vişinele.
  • 416. Nici salcia cerc de bute, nici nerodul om de frunte.
  • 417. Nici salcia pom, Nici mojicul om.
  • 418. A se anină de cineva ca scaiul.
  • 419. Cea mai mică scânteie aprinde focul cel mai mare.
  • 420. Totdeauna urma alege, Ce-ai semănat vei culege.
  • 421. Cine seamănă, culege.
  • 422. Sămânţă bună, bun rod îti dă.
  • 423. Cine s-atinge de smoală şi nu se mânjeşte ?
  • 424. Ai dat spuză şi ai luat cenuşă.
  • 425. Și stafida e uscată, dar dulceaţa ei nu s’o pierde.
  • 426. Din stejar, stejar răsare.
  • 427. Şi cel mai tare stejar la topor se pleacă.
  • 428. Nu e suiş fără coborâş.
  • 429. Surceaua nu sare departe de butuc.
  • 430. Tu unde aduni surcele eu am tăiat nuele.
  • 431. Eu îl trimit la surcele și el mi-aduce viorele.
  • 432. Ţandăra nu sare departe de la trunchiu.
  • 433. Talazuri mari ca nişte munţi, îndată nu le mai vezi, cum vântul încetează.
  • 434. Nu-i teiu-beleiu, ci-i beleiu-teiu. (Adică tot una este).
  • 435. A da cu țărnă în ochii cuiva.
  • 436. Cine culege trandafiri trebuie să se înghimpe.
  • 437. Nu cercă vadul cu nebunul.
  • 438. La vale lesne aluneci, iar în sus anevoie te urci.
  • 439. Pe lângă cele uscate ard şi cele verzi.
  • 440. Să duce la vie cu struguri în poală.
  • 441. Vinde via şi cumpără stafide.
  • 442. Via să n’o laşi să se părăginească, că pierzi şi pe ea şi vinul ei.
  • 443. La buciumul viţei trei vlăstari cresc: unul al sănătăţei, al veseliei şi altul al turburarei.
  • 444. Viţa de la rădăcină se taie, când de tot se usucă.

Colecțiunea d-lui I. ZANNE și cu autorizarea d-sal, 1907

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * DESCÂNTECE SFATURI PRACTICE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.691 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.128 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.501 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...