Vorbe despre Natura fizică

PROVERBELE ROMÂNILOR

• 1. Decât la anul un bou mai bine acuma un ou.
• 2. Nu aduce anul ce aduce ceasul.
• 3. Când va vrea norocul să-şi întoarcă pasul; Nu aduce anul ce aduce ceasul.
• 4. Decât o mie de ani răi, mai bine unul bun.
• 5. Până la anul câte capete rămân fără căciulă.
• 6. Până la anu multe căciuli rămân fără stăpân.
• 7. Decât un an cioară, mai bine o zi şoim.
• 8. Când se vede la apus o sprânceană luminoasă, s’aşteaptă să vie o vreme frumoasă.
• 9. Pentru găina de mâine, oul de astăzi lasă.
• 10. A da azi un ou ca să capeţi mâine un bou.
• 11. Mai bine azi un ou decât mâine un bou.
• 12. Astăzi când are parale, mănâncă zaharicale. (și) Când se caută mâine, n’are cu ce să-şi ia pâine.
• 13. Azi Stan, mâine căpitan.
• 14. De faci astăzi cuiva bine, mâine dela altu-ţi vine.
• 15. Azi întinde pân-o rupe, mâine n’are s’o astupe.
• 16. Gândeşte-te de astăzi şi pentru mâine.
• 17. Azi mlădiţă de tufan, mâine coadă de ciocan.
• 18. Ce e astăzi nu e mâine.
• 19. Treaba de astăzi nu o lăsă pe mâine.
• 20. A intrat bălaia în sat. (S-a luminat de ziuă).
• 21. Cine se teme de brumă, să nu sădească vie.
• 22. Nu mor oamenii de cald.
• 23. A nu face nici cald nici frig cuiva.
• 24. Cerul curat de trăsnet nu se teme.
• 25. Nu e cer fără nori.
• 26. N’are cer, n’are pământ, șade ca într’un mormânt.
• 27. La Crăciun se vede dacă-i bună nuca.
• 28. Cel ce nu lucrează ziua, flămânzeşte noaptea.
• 29). Mai bine o zi cocoş, decât o vară găină.
• 30. A avea zile cu carul.
• 31. Cine umblă ziua nu se poticneşte.
• 32. Ziua mănâncă colaci, noaptea umblă după draci.
• 33. Ziua bună multă vreme nu ţine.
• 34. Să nu zici ,,ce zi frumoasă” până nu va însera.
• 35. Ziua bună de dimineaţă se vede.
• 36. Toată ziua, bună ziua.
• 37. Ziua ceas şi ceasul clipă.
• 38. Un ceas al dimineţii plăteşte cât trei după prânz.
• 39. Cea mai frumoasă dimineaţă are seara întunecoasă.
• 40. Cine se scoală mai de dimineaţă, acela e mai mare.
• 41. Cine pleacă mai de dimineaţă, ajunge mai înainte.
• 42. Ce a fost, a fost; ce a fost să nu mai fie.
• 43. Ce-a fost verde s’a uscat, ce-a înflorit s’a scuturat.
• 44. Nu căută ce-am fost, ci te uită acum ce sunt.
• 45. A fost odată ca niciodată, de nu ar fi nu s’arpovesti.
• 46. Ce-a fost am văzut, ce-o fi om mai vedea.
• 47. Frumos să priveşti furtuna pe mare, dar cam de departe.
• 48. După furtună şi liman.
• 49. Scrie pe gheaţă, până dimineaţă.
• 50. II iubesc ca gheaţa în sân.
• 51. La neploaie e bună şi grindină.
• 52. După ce îl bate grindina, II mai bate şi cu prăjina.
• 53. Ieri a plouat, azi a înseninat.
• 54. A căuta ziua de ieri.
• 55. A nu fi de ieri alaltăieri.
• 56. Ce se naşte prin întuneric trebuie să se vază la lumină.
• 57. După întunerec vine şi lumină.
• 58. Joi după Paşti. (niciodată).
• 59. La Pastele calului.
• 60. Lumina rămâne lumină deşi orbul n’o întâmpină.
• 61. Se schimbă ca luna.
• 62. A cere luna.
• 63. A apuca luna cu dinţii.
• 64. Parcă e din lună.
• 65. La luna câinilor. (niciodată).
• 66. Nu ştii ce aduce ziua de mâine.
• 67. A intrat murga în sat.
• 68. Ridică-ţi nemetul d’innaintea uşei tale, şi nu îngriji de bruma ce cade pe casa vecinului tău.
• 69. Daca nu e ploaie, fie şi ninsoare.
• 70. Noapte cu soare nu s’a pomenit.
• 71. Mare e noaptea, bun e Domnul.
• 72. Intru zadar te munceşti noaptea ziuă să o faci.
• 73. Nici n’am fraţi şi nici surori, pare că-s picat din nori.
• 74. După nor vine si senin.
• 75. După nor şi ploaie, răsare şi soare.
• 76. Cui i-e frică de orice nor nici o călătorie face.
• 77. Norul, până nu se îngroaşă, furtună nu aduce.
• 78. Norii cei mici să duc Ia cei mari.
• 79. Nici de nor de vară să te întristezi, nici de senin de vară să te înveseleşti.
• 80. Crăciunul sătul. Paștele fudul.
• 81. Toate lucrurile la vremea lor și la Paşte oua roşii.
• 82. Picătură lângă picătură baltă mare ne adună.
• 83. Picătura ploii peatra găureşte şi funia de teiu, cu vreme, marmurile despică.
• 84. Mai mult de picătură decât de ploaie răpede să te fereşti.
• 85. Udul de ploaie nu se teme.
• 86. Nici ploaia îl udă, nici soarele îl arde.
• 87. Ploaia mărunţică multă vreme ţine, iar cea repede, cum vine aşa se duce.
• 88. După ploaie, aşteaptă senin.
• 89. Fuge de ploaie şi dă în noroaie.
• 90. De nu plouă, măcar picură.
• 91. Prier, ori prieşte, ori despoaie.
• 92. Până nu vine primăvara, nu se face vară.
• 93. Decât o săptămână vrabie mai bine o zi șoim.
• 93. A căuta pete în soare. A căută nod în papură şi pete în soare.
• 94. Soarele încălzeşte şi pe bun şi pe rău.
• 95. A astupa soarele cu degetul.
• 96. Ca stelele cerului şi ca nisipul mării.
• 97. A vedea stele verzi.
• 98. Toamna se numără bobocii.
• 99. A tunat şi ne-a adunat.
• 100. Vara cine îşi câştigă, iearna nu se încârligă.
• 101. Vara întins la umbră doarme, și iarna moare de foame.
• 102. A mâncat astă vară prea multă miere și acuma are la inimă durere.
• 103. Cei ce cântă toată vara, iearna joacă papara.
• 104. La vijelii copacii cei mari jos cad, iar bnruenile pe loc rămân.
• 105. A îndruga de Vinerea mare.
• 106. A semănat vântul şi a cules furtuna.
• 107. Din cotro ne bate vântul, ni se întunecă cuvântul.
• 108. Vântul adună norii, şi tot vântul îi risipeşte,
• 109. Din vânt a venit, în vânt s’a dus.
• 110. Vântul aduce, vântul duce.
• 111. Vântul alege gunoaiele din bucate.
• 112. A despica vântul. (A fugi).
• 113. Ce vânt te aduce pe la noi ?
• 114. A se da după vânt.
• 115. A goni vânturile.
• 116. După vreme rea şi senin.
• 117. Vremea vremueşte şi omul îmbătrâneşte.
• 118. Vremea frumoasă nu ţine multă vreme.
• 119. O vreme să nu scoţi câine din casă.
• 120. S’a făcut agurida miere.
• 121. Cu încetul, încetul agurida se face miere.
• 122. Cu oţet şi cu fiere, nu se face agurida miere.
• 123. Pomul altuit mai bun rod ne dă.
• 124. A avea altoiu de vino încoa.
• 125. Apa, vântu şi gura lumii nu o poţi opri.
• 126. A bate apa să aleagă unt.
• 127. Mai mult să te temi de apa cea lină decât de cea turbure.
• 128. Apele mici fac râurile mari.
• 129. Mare apă, mari valuri.
• 130. Apa, cât de turbure, tot stinge focul.
• 131. Apa trece, pietrele rămân.
• 132. Apă limpede până nu vei vedea, cea turbure n’o lepădă.
• 133. Când seacă apa, atunci se vede ce peşte la fund este.
• 134. Când apa te înneacă, ce ceri s’o mai bei?
• 135. Daca nu ştii ce-i apa nu te sui în luntre.
• 136. A aduce apă după ce s’a stins focul.
• 137. Nu căra apă la fântână.
• 138. A o scălda în două ape.
• 139. A scrie pe apă.
• 140. Ii merge ca din apă.
• 141. Boul ară şi calul mănâncă.
• 742. A-şi da arama pe faţă.
• 143. Arătura bună pururea iţi dă în gură.
• 144. Arde locul sub el.
• 145. Iute ca ardeiul.
• 14G. A scoate, a face ca argintul.
• 147. Mai bine prigonire la holdă, decât gâlceava la arie.
• 148. Aşchia nu sare departe de pomul tăiat.
• 149. Orice luceşte nu se înţelege aur.
• 150. Aurul şi în glod străluceşte.
• 151. Aurul nu se uneşte nici cu fierul nici cu oţelul.
• 152. Cu cheia de aur se deschid porţile raiului.
• 153. Aurul este ochiul dracului.
• 154. A mânca aur cu lingura.
• 155. A da cu măciuca în baltă.
• 156. Bâta are două, capete.
• 157. Câtu-i negru bobului. (Adică foarte puţin).
• 158. Nalt ca bradul, prost ca gardul.
• 159. Se dă pe brazdă.
• 160. A se feri de brudină şi a da peste putină.
• 161. Buruiana proastă creşte şi în peatră.
• 162. A rămâne buştean.
• 163. A drege busuiocul cuiva.
• 164. A se urcă pe butuc.
• 165. A trage cuiva butucul.
• 166. Buturuga mică răstoarnă carul mare.
• 167. Calea bătută este cea mai scurtă.
• 168. Pe cale surpată să nu calci, ca să nu aluneci.
• 169. Pe cale strâmbă în veci te încurci.
• 170. In câmpii cei mai frumoşi şi plini de flori se găseşte şi scaietele.
• 171. A măsură câmpurile.
• 172. A bate câmpii.
• 173. A o lăsă moartă în cânepă.
• 174. In dorul căpşunelor mănânci frunzele.
• 175. Când or înflori căpşunele iearna.
• 176. Cine strânge cărbuni cu mâna altuia, nici se
• mânjeşte, nici se arde.
• 177. Când te arde cărbunele, îl arunci şi în barba lui tat-tău.
• 178. Cărbunele acoperit pe nesimţite te arde.
• 179. A semănat castraveţi. Şi au răsărit scaieţi.
• 180. Din cenuse albă nu se face turta.
• 181. A îngheţa cenuşa sub foc. (Se zice când cineva ascunde adevărul).
• 182. A lua cuiva şi cenuşa din vatră.
• 183. A nu se alege nici cenuşa de cineva.
• 184. A se ridica din cenuşă. (A se ridică la o stare plecând de jos).
• 185. C’o ridiche şi c’o ceapă nu se face grădină.
• 186. Mintea lui nu plăteşte nici o ceapă degerată.
• 187. Nu fac nici două cepe degerate.
• 188. A stoarce cuiva ceapa în nas.
• 189. Nici cerul cerc de bute, nici mojicul om de frunte.
• 190. A îngălbenit ca turta de ceară.
• 191. A se uită la cine-va ca la un cireş copt.
• 192. Până nu plouă nu se fac ciupercile.
• 193. A răsări ca ciupercile.
• 194. Claie peste grămadă.
• 195. Ca clăile de fân pe câmp.
• 196. A da cuiva colb în ochi.
• 197. Cu o lovitură numai copacul nu se doboară.
• 198. Copacul când cade, ramură verde nu se mai vede.
• 199. Copacul ce se taie iarăşi odrăsleşte.
• 200. Un copac nu face pădure.
• 201. Copacul’ după fruct se cunoaşte.
• 202. Tot copacul ce va să fie bun de cârlig, de timpuriu începe a se strâmba.
• 203. Tot copacul de la rădăcină se usucă.
• 204. Vântul la pământ n’aruncă buruieni, ci pe cei mai mari copaci.
• 205. Pe lângă copacii (cei) uscaţi ard şi cei verzi.
• 206. Copacul când jos cade, toţi cu topoarele pe el se pun.
• 207. Copacul când jos cade, umbra lui nu se mai vede.
• 208. Copacul când cade, se aude de departe.
• 209. La copacul fără poame nimenea nu aruncă peatră.
• 210. Copacul va sa odrăslească, şi bruma nu-i da pace.
• 211. Toţi copacii înfrunzesc Dar mulţi din ei nu rodesc.
• 212. Copacul când înfrunzeşte, pe mai mulţi sub el umbreşte.
• 213. Dac’ar face toţi copacii flori, dac ‘ar face si muştele miere, dac’ar face şi trântorii roi.
• 214. A se duce pe copcă.
• 215. A tăia craca sub picioarele cuiva.
• 216. A tăia creanga de sub picioarele cuiva..
• 217. Cât de frumos şi de măreţ crinul în grădină creşte, dar cum cade jos îndată se vestejeşte.
• 218. Crinul în gunoi de tot se usucă.
• 219. Crinul în gunoi se usucă.
• 220. A fi de criţă.
• 221. De nu curge, pică.
• 222. Deal cu deal se ajunge dar încă om cu om.
• 223. Cine nu sue dealul, nu coboară coastele.
• 224. Mai e un deal, ş’o vale şi o limbă de pădure. (Mai sunt greutăţi de învins).
• 225. Impedică la deal şi despedică la vale.
• 226. Bău la vale, greu la deal.
• 227. Nu ştie nici la deal, nici la vale.
• 228. De departe calu-şi bate, Iar d-aproape ochii-şi scoate.
• 229. Gând e drumul bătut pot trece căruţele.
• 230. Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare.
• 231. S’a rupt drumul în mijlocul carului.
• 232. Ca edera ce se urcă pe copaci şi pe pereţi.
• 233. A-şi perde făgaşul.
• 234. In fântâna unde nu-i broască, apa nu-i bună.
• 235. Când seacă apa se cunoaşte preţul fântânei.
• 236. La fântână bună, mulţi voinici s’adună.
• 237. Nu turbura fântâna ce te-a îndestulat.
• 238. Ca o fântână fără izvor.
• 239. Bate fierul până e cald, că de se va răci, în zadar vei munci.
• 240. Cine bate fierul rece, nimic nu foloseşte.
• 241. Fierul rău cât să-l baţi e degeaba.
• 242. Fierul rău nu se prăpădeşte.
• 243. A fi de fier şi de criţă.
• 244. Alta e floarea de grădină, și alta e floarea de câmp.
• 245. Cu o floare numai vară nu se face.
• 246. Floarea până n’o pui la nas, nu cunoşti ce miros are.
• 247. Cine leapădă floarea nu simte mirosul ei.
• 248. De flori de cuc.
• 249. A umblă de flori de cuc.
• 250. A umblă cu flori la urechi.
• 251. A luă foc cu mâna altuia.
• 252. Focul ce nu te supără, nici cum să-l sgândăr’
• 253. II trimit în sat la foc, și el mi-aduce busuioc.
• 254. Focul în pădure din scânteia mică s’aprinde.
• 255. Focul, cu cât mai mult îl sgândări, cu atât mai mult se şi aprinde.
• 256. Foc să faci, şi fum să nu iasă, peste putinţă se înţelege.
• 257. Până nu faci foc, fum nu ese.
• 258. Foc după foc, rău după rău.
• 259. Focul când se încinge. Anevoie se stinge.
• 260. Nu sgândărî focul de sub cenuşă.
• 261. Scapă-l din foc, ca să te bage în foc.
• 262. În urma focului mulţi dascăli se arată.
• 263. A trece prin foc şi prin apă.
• 264. Stinge focul cu paiele.
• 265. De dorul fragilor mănâncă frunzele.
• 266. Supt frunza cea mai proastă se găseşte poamă coaptă.
• 267. Ca frunza pe apă.
• 268. Câtă frunză şi iarbă.
• 269. Cine cade în gârlă nu se mai fereşte de ploaie.
• 270. Până treci gârla spui măgarului şi ,,moşule!,,
• 271. Are să treacă încă multă apă pe gârlă.
• 272. Când gaură în apă se va putea face. (Nici odată).
• 273. Blând şi dulce ca un mănunchiu de ghimpi.
• 274. A mângâia cu ghimpi.
• 275. A trage un ghimpe din piciorul cuiva.
• 276. A stă ca ghimpele în ochii cuiva.
• 277. Este grădină de om.
• 278. Când se culcă grâul se scoală stăpânl.
• 279. Nu e grâu făiă neghină.
• 280. Din grăunte mărunte se fac grămezi mai multe.
• 281. Cine vrea să sară groapa, arunce-şi mai întâiu desagii peste ea.
• 282. Cine sapă groapa altuia, cade singur într’însa.
• 283. A da în gropi.
• 284. A da din groapă în groapă.
• 285. Gunoiul de vară e piper de iearnă.
• 286. L’a lovit cu un bulgăre de iască în spate şi se vaită că-l doare în coastă.
• 286. Iarba rea nu piere.
• 287. Cu iarba cea uscată arde şi cea verde.
• 288. Unde nu e iarbă verde nu pasc oile.
• 289. Pe ce iarbă ai călcat?
• 290. Ca iarba de leac.
• 291. Când mi-o creşte iarba în barbă.
• 292. Cine îşi mănâncă sămânţa de in, îşi mănâncă cămaşa.
• 293. Lac să fie, broaşte multe.
• 294. Unde e lac s’adună broaşte.
• 295. A sărit din lac în puţ.
• 296. Mă duc să mă înnec, unde-o fi lacul mai sec.
• 297. Unii gustă din lămâie şi altora li se strepezesc dinţii.
• 298. A fi mâncat laur.
• 299. Lemnul strâmb, focul îl îndreptează.
• 300. Dintr’un lemn iese şi cruce şi măciucă.
• 301. Orice lemn îşi are viermele său.
• 302. Pe unde tăiam lemne, acum adunăm surcele
• 303. Pe lângă lemnul uscat arde şi cel verde.
• 304. Lemnul care se îndoeste e mai bun decât cel care se rupe.
• 305. Măgura cea gurguiată, n’o doboară vânt vr’o dată; dar şoarecii o scobesc, pe dedesubt, ş’o găuresc.
• 306. Ca să ieşi la mal în toate, îţi trebuie limbă de aur or pungă de aur.
• 307. L’a scos apa la mal.
• 308. A se înnecă tocmai la mal.
• 309. A da pre cineva de mal.
• 310. Dintr’un mărăcine iese un trandafir, si adesea dintr’un trandafir iese un mărăcine.
• 311. Nici mărăcinele struguri scoate, nici scaietele smochine.
• 312. Cine s-atinge de mărăcini, nevătămat nu scapă.
• 313. Toate apele în mare se varsă, şi marea nici cum se umple.
• 314. Marea e plină de talazuri, și lumea cu feluri de necazuri.
• 316. Când eşti în luciul mării şi tună, anevoie o să scapi de furtună.
• 316. Nu încercă marea cu degetul.
• 317. Făgădueşte marea cu sarea.
• 318. Îi făgădueşte marea cu sarea, şi-i dă ce nu curge pe apă.
• 319. Făgădueşte marea cu sarea şi Oltul cu totul.
• 320. Peste nouă mări şi nouă ţări.
• 321. Mărgăritarul stă în fundul mării şi mortăciunea pluteşte pe d’asuprei apei.
• 322. Parcă i-a dat cineva mătrăgună.
• 323. Ca mazărea lângă drum, câţi trec toţi o smulg.
• 324. Dacă risipeai meiul anevoie îl aduni.
• 325. Din afară măr frumos, și în lăuntru găunos.
• 326. Merele se strică unul de la altul.
• 327. Merele putrede strică pe cele bune, fără ca vre-o dată cele bune să poată drege pe cele stricate.
• 328. Mărul nu cade departe de pom.
• 329. A fi ca mărul lângă drum.
• 330. Micşuneaua cât de frumoasă, dar până în vară nu ţine.
• 331. A pipăi miezul cuiva.
• 332. Mlădiţă de tânără se poate îndrepta.
• 333. Munte cu munte nu se întâlneşte. Dar om cu om când nici nu gândeşti (când nici gândeşte).
• 334. A se face munte şi punte.
• 335. A aşteptă să-i pice mură în gură.
• 336. A luă cui-va mura din gură.
• 337. A se lipi ca muşchiu de pom.
• 338. Cu vreme şi cu paie, muşmulele se moaie.
• 339. A alege neghina din grâu.
• 340. Când te baţi cu cine-va în noroi, ori te trânteşte, ori îl trânteşti, tot te murdăreşti.
• 341. Cine va să mănânce miezul, trebue mai întâi să spargă coaja.
• 342. O singură nucă nu sună intr’un sac.
• 343. Bate nucile pana nu pică frunza.
• 344. Omul se cunoaşte din vorba sa, cum şi nuca cea seacă din uşurinţa sa.
• 345. Se prinde ca nuca în părete.
• 346. A adună nuiele pentru spinarea sa.
• 347. Orzul îl ară boii, şi-l mănâncă caii.
• 348. Strici orzul pe gâşte.
• 349. Pe oţelul vîrtos rugina îl topeşte.
• 350. Nu e pădure fără uscături.
• 351. Pădurea nu se sperie de cel care pune multe lemne in căruţă.
• 352. De securea fără coadă n’are frică pădurea.
• 353. A căra lemne în pădure.
• 354. Nu ştie să împartă paie la doi măgari.
• 355. Paiul cât de mic îşi are umbra sa.
• 356. Nu ştie să încurce două paie.
• 357. Cât e lumea şi pământul, pe cuptor nu bate vântul.
• 358. Cu o stropitură de ploaie pământul nu se moaie.
• 359. Pământul cât de bun, fără lucrător, sălbatic rămâne.
• 360. Ce apucă pământul lesne se uită.
• 361. A mirosi a pământ.
• 362. A face umbră pământului.
• 363. Pământul te naşte, pământul ţe creşte, pământul te mistueşte.
• 364. A tăcea ca pământul.
• 365. Ca şi cum ar fi intrat în pământ.
• 366. La părul lăudat cu sacul mare să nu te duci.
• 367. Aşteaptă să-i pice pară mălaiaţă.
• 368. Pică para mălăiaţă, în gura lui Nătăfleaţă.
• 369. Pica, para malâiaţa, să te mănânce Nătăfieaţă.
• 370. A stâ cu para în gură.
• 371. Doi pepeni la o mână nu se pot ţinea.
• 472. A scoate din pepeni pe cineva.
• 373. Piatra ce se rostogoleşte, nimic dobândeşte.
• 374. Şi piatra prinde muşchiu, daca şede mult într’un loc.
• 375. Cine piatră rostogoleşte, pe el se loveşte.
• 376. Ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap, tot atâta-i.
• 377. A fi statornic ca piatra.
• 378. A ridica o piatră de pe inima cuiva.
• 379. Din piatră seacă scoate banul.
• 380. A număra petrele.
• 381. Parcă ar fi plouat cu piper între noi.
• 382. N’a ajuns pân’la pârâu și şi-a ardicat poalele în brâu.
• 383. Are să treacă până atunci multă apă pe pârâu.
• 384. Şi plopul e înalt dar îl spurcă ciorile.
• 385. Plopu nu face pere, nici răchita micşunele.
• 386. Când a face plopul pere și răchita vişinele. b) Când o face plopul mere și răchita vişinele, să-ţi alin pofta cu ele. c) Când o face plopul mere și tânjala viorele. d) Când o face plopul nuci și răchita mere dulci.
• 387. Din pomnl bun şi roadă buna se face.
• 388. Pomnl după roadă se cunoaşte.
• 389. După poamă se cunoaşte pomul, și după faptă omul.
• 390. Din pomul căzut toată lumea taie lemne.
• 391. La pom lăudat să nu mergi cu sacul.
• 392. Pomul mare cade tare.
• 393. Nu tăia pomul din rădăcină, ca să cază şi să-i culegi rodul, ci mai bine urcă-te în el, ca să culegi şi la anul.
• 394. Poama bună e cea din urmă.
• 395. Poama nu cade departe de tulpină.
• 396. Poama bună nu se caută după faţă, ci după dulceaţă.
• 397. Poama cea mai coaptă, până ce cu mâna nu o vei lua, în gură-ţi nu va cădea.
• 398. Cine nu ştie potecile nu ştie nici drumul mare.
• 399. A i se scurta potecile.
• 400. A se face praf şi pulbere.
• 401. Din prună cănească nu faci zamă dulce.
• 402. A-şi scutura pulberea de pe picioare.
• 403. Rădăcina mică răstoarnă cel mai mare car.
• 404. Rădăcina pe ramuri ţine, iar nu ramurile pe rădăcină.
• 405. Pânâ ce rădăcina sănătoasă este, frunze şi rod mult vei vedea.
• 406. Rădăcina e amară, dar roadele dulci.
• 407. Nu este răsur, să n’aibă cusur.
• 408. Dintr’un răsur iese şi trandafir şi mărăcine.
• 409. Răsare unde nu-l sameni.
• 410. A da de râpă. A ajunge la malul râpei. Se duce de râpă.
• 411. Toate râurile curg în mare.
• 412. Rodul după sămânţă, ca oul după pasăre.
• 413. De verde ş’a mâncat rodul.
• 414. După cum a fost sădit, astfel a și răsărit.
• 415. Nici din salce pere, nici din răchită vişinele.
• 416. Nici salcia cerc de bute, nici nerodul om de frunte.
• 417. Nici salcia pom, Nici mojicul om.
• 418. A se anină de cineva ca scaiul.
• 419. Cea mai mică scânteie aprinde focul cel mai mare.
• 420. Totdeauna urma alege, Ce-ai semănat vei culege.
• 421. Cine seamănă, culege.
• 422. Sămânţă bună, bun rod îti dă.
• 423. Cine s-atinge de smoală şi nu se mânjeşte ?
• 424. Ai dat spuză şi ai luat cenuşă.
• 425. Și stafida e uscată, dar dulceaţa ei nu s’o pierde.
• 426. Din stejar, stejar răsare.
• 427. Şi cel mai tare stejar la topor se pleacă.
• 428. Nu e suiş fără coborâş.
• 429. Surceaua nu sare departe de butuc.
• 430. Tu unde aduni surcele eu am tăiat nuele.
• 431. Eu îl trimit la surcele și el mi-aduce viorele.
• 432. Ţandăra nu sare departe de la trunchiu.
• 433. Talazuri mari ca nişte munţi, îndată nu le mai vezi, cum vântul încetează.
• 434. Nu-i teiu-beleiu, ci-i beleiu-teiu. (Adică tot una este).
• 435. A da cu țărnă în ochii cuiva.
• 436. Cine culege trandafiri trebuie să se înghimpe.
• 437. Nu cercă vadul cu nebunul.
• 438. La vale lesne aluneci, iar în sus anevoie te urci.
• 439. Pe lângă cele uscate ard şi cele verzi.
• 440. Să duce la vie cu struguri în poală.
• 441. Vinde via şi cumpără stafide.
• 442. Via să n’o laşi să se părăginească, că pierzi şi pe ea şi vinul ei.
• 443. La buciumul viţei trei vlăstari cresc: unul al sănătăţei, al veseliei şi altul al turburarei.
• 444. Viţa de la rădăcină se taie, când de tot se usucă.

Colecțiunea d-lui I. ZANNE și cu autorizarea d-sal, 1907

• Vorbe despre natura fizică
• Ursitoarele
• Ceva despre cheag
• Văleatul omului
• Cum să purcezi grea

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNAL* VRĂJITORIE * DESCÂNTECE * SFATURI PRACTICE …

• Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi