Vorbe despre Animale

PROVERBELE ROMÂNILOR

Urmare

• 445. Albina şi de ne muşcă, dar cu miere ne îndoapă.
• 446. C’albina, în gură cu miere, ș’în coadă ac şi fiere.
• 447. Ca albinele la fag s’adună.
• 448. Ariciul cu meşteşug se prinde şi vrabia cu mei.
• 449. Armăsarul bun se vinde din grajd.
• 450. Nu ţi-e necaz când te izbeşte un armăsar. Ci când te trânteşte un măgar.
• 451. Armăsarul când îmbătrâneşte. La râşniţă ajunge de râşneşte.
• 452. A se îngâmfă ca barza.
• 453. Când se bat bivolii, sufăr broaştele.
• 454. Când va sbură bivolul.
• 455. Bobocii pe gâşte vor să le înveţe să înnoate.
• 456. Ca la botu calului.
• 457. A pune botu pe labe.
• 458. Şi boul are limbă mare, dar nu poate sa vorbească.
• 459. Până a geme boii scârţie carul.
• 460. Până să geamă boii scârţie carul.
• 461. Boul se leagă de coarne şi omul de limbă.
• 462. Boul cu încetul departe merge; de-l sileşti se poticneşte.
• 463. Boii uniţi la păşune, Lupul nu-i poate răpune.
• 464. Boul cu bivolul anevoie trag la jug.
• 465. Unde nu sunt boi, ieslele sunt curate.
• 466. Cine se naşte breaz, breaz moare.
• 467. Broasca stă în ape bune.
• 468. Şi broasca mică este, clar gură mare face.
• 469. A cere lână de la broască.
• 470. Plin de noroc ca broasca de păr.
• 471. Bufniţa nu cloceşte privighetori.
• 472. Cal cu minte, călăuza prostului.
• 473. Moare calul, îi rămâne şeaua; moare omul îi rămâne numele.
• 474. Cine n’are cal, să urce pe jos la deal.
• 475. La calul nărăvit pinten ascuţit.
• 476. A umbla după cai verzi.
• 477. A spune la cai verzi pe pereţi.
• 478. Calul de dar nu se caută după dinţi.
• 479. Calul cunoaşte ce călăreţ îl încalecă.
• 480. Calul nu se întreabă dacă vrea orz.
• 481. Calul bun se vinde din grajd.
• 482. Cal bătrân nu se mai învaţă în buiestru.
• 483. Calul de e cal, şi tot se poticneşte.
• 484. Nici cal, nici măgar.
• 485. Care are cal nu are livade și care are livade nu are cal.
• 486. Nu căuta a amăgi calul cu sacul deşert.
• 487. A umbla după cai morţi.
• 488. Trage cu calul la iesle (la grăunţe).
• 489. Când n’ai, cămila de un ban e scumpă.
• 490. Cămila vrând să dobândească coarne şi-a pierdut urechile.
• 491. Mulţi câini latră pre urs, dară nici unul nu-l muşcă.
• 492. Nu e numai un câine scurt de coadă.
• 493. Câinele uneori intră în biserică, dar nici biserica nu se spurcă, nici câinele nu se sfinţeşte.
• 494. Câinii latră, vântul bate.
• 495. Câinele latră, iar lupul tace şi face.
• 496. Fereşte-te de câine mut şi de om tăcut.
• 497. Câinele flocos numai lui îşi ţine cald.
• 498. Câinele Turcului, la nevoie, mănâncă şi mere pădureţe.
• 499. Câinele când sa opărit, fuge şi de apă rece.
• 500. Câinele șade pe fân: Nici mănâncă, nici nu va să lase. Calul măcar să-l miroase.
• 501. Câinele nu fuge de bine, ci de ciomag.
• 502. Milueşte câinii până ieşi din sat.
• 503. Câinele care latră, nu muscă.
• 504. Cine se culcă cu câinii se scoală cu purici.
• 505. Nu da pâine câinilor altuia, că te latră ai tăi.
• 506. Din coada de câine sită de mătase nu se mai face.
• 507. Mai bine un câine viu decât un leu mort.
• 508. Tot câinele iese din iarnă, dar numai pielea lui ştie.
• 509. Când umblau câinii cu colaci în coadă.
• 510. Departe griva de iepure.
• 511. Fuge de câini şi dă peste lupi.
• 512. A trece ca câinele prin apă.
• 513. A scăpat ea câinele de (din) lanţ.
• 514. Cum i-e câinelui a linge sare.
• 515. Îi merge ca câinelui în car.
• 516. Ca câinele în puţ.
• 517. Îi mănâncă câinii din traistă.
• 518. A intră în rorhă cn câinele la nnntă.
• 519. A tăia frnnză la câini.
• 520. Nn-l poţi prinde nici de cap nici de coadă.
• 521. Calul fără căpăstru te duce în prăpastie.
• 522. A pune căpăstru în coada calului.
• 523. A împăca și capra şi varza.
• 524. Pe unde a sărit capra, sare şi ieada.
• 525. Cârtiţa pe sub pământ umblă, dar urma ei i se cunoaşte d’asupra pe pământ.
• 526. A asculta căţelul pământului..
• 527. Când ploau cârnaţi şi erau păsările cu ciocul de argint (aramă). (Când erau timpurile mai fericite).
• 528. Cioacă cu cioacă se înţelege. (Prost cu prost, şi mojic cu mojic).
• 529. Cioarei i se par puii ei de păun.
• 530. Decât cioară pe par, mai bine vrabia în palmă.
• 531. Cioară Ia cioară nu scoate ochii.
• 532. Cât cioara în par şi apa în ciur.
• 533. Cât trece cioara peste gard. Au tăbărât pe el ciorile, ca nevoile pe sărac.
• 535. A pune cioarei fulgi străini.
• 536. A fi ciuca bătăilor.
• 537. Cloşca care cuprinde ouă multe, nici un pui nu scoate.
• 538. Fură ouăle de sub cloşcă.
• 539. Dacă cocoşul ar face ouă, ar fi găină.
• 540. Să cânte cocoşul iar nu găina.
• 541. Tot cocoşul pe gunoiul său (lui) cântă.
• 542. A călca pe coadă.
• 543. A ajuns coada cap.
• 544. A înnoda coada la câini.
• 545. A fi codiţa cuiva. (A fl ciracul cuiva).
• 546. A-şi arătă colţii.
• 547. A se luă în colţi cu cineva.
• 548. Corb la corb nu scoate ochii.
• 549. Cotoiul s’a călugărit, şi s’a jurat că nu mai mănâncă şoareci.
• 550. Cap de crap, creeri de iepure.
• 551. Cucul până nu vede mugur, nu cântă.
• 552. A cânta cucul cuiva. I-a cântat cucul astăzi.
• 553. I-a cântat cucul în spate. (Îi merge rău).
• 554. I-a cântat cucul în stânga. (Îi merge rău).
• 555. I-a cântat cucul în faţă. (Îi merge bine, e cu noroc).
• 556. I-a cântat cucul la (în) dreapta.
• 557. A fi cap de cuc.
• 558. Cucul cântă pânâ e frunza verde, iar nu când pică de bătrână.
• 559. Cuibul tău să ţi-l păzeşti, dacă vrei să nu rătăceşti.
• 560. Dacă ai intrat în cuşcă, trebue să cânţi cocoşeşte.
• 561. Încearcă-ţi dobitocul până unde (îi) e sorocul.
• 562. Şi fiara cea mai crudă cinsteşte neamul său.
• 563. Fluturele când se întoarce pe lângă vâlvoare, aripile şi le arde.
• 564. Unde se găseşte frâul se caută şi calul.
• 565. Ca fulgul pe apă.
• 566. Furnica îşi strânge hrană de cu vară pentru iarnă.
• 567. Şi furnica, de e furnică, tot are mânie, cât de mică.
• 568. Furnică cu furnică, fie cât de mică, face mare moşoroi.
• 569. Au tăbărât ca furnicele la stejar.
• 570. A se ţine gaie după cineva. (Fără încetare, într’una).
• 571. Şi o găină chioară scurmând găseşte câteodată mărgăritare.
• 572. Dacă găina ar cânta cucurigu, ar fi cocoş.
• 573. Găina când prea mult ne cârcârăţeşte, nu prea ne cloceşte.
• 574. Găina care cârcâe seara, dimineaţa n-are ou.
• 575. Găina când se vede în tărâţe, dă cu piciorul.
• 576. Găina vecinului e mai grasă.
• 577. Găina vecinului totdeauna îi curcă. (Lucrul străin ni se pâre în totdeauna mai bun decât al nostru).
• 578. Ce naşte din găină râcăie la pământ.
• 579. S’a mâniat găina pe tărâţe.
• 580. Găina înaintea cocoşului nu cântă.
• 581. A stă ca o găină plouată. (Umilit, ruşinat).
• 582. A fi cu gărgăuni în cap.
• 583. Zece gâşte când se pornesc,
• Pe un câine îl biruesc.
• 584. Când gâştele păzesc stratul, puţin rămâne grădinarului.
• 585. Greierele în vremea agoniselei cântă, și iarna cere să se împrumute.
• 586. A avea greieri în cap. (A fi cu toane).
• 587. Pe cei mai buni cai îi mănâncă hamul.
• 588. Mai bun e un iepure în frigare decât doi în crâng.
• 589. Cine caută iepuri în biserică, se întoarce fără vânat acasă.
• 590. De unde nu gândeşti, d’acolo sare iepurele.
• 591. Cine umblă după doi iepuri nu prinde nici unul.
• 592. Iepurele în culcuşul său se înveseleşte.
• 593. Lăcusta puţin trăieşte, dar pagubă mare face.
• 594. Mai bine lână s’o dai decât oaie s’o pierzi.
• 595. Când a da din piatră lapte.
• 598. A stoarce lapte din piatră. (A fi dibaci, şiret).
• 597. Pe câţi nu-i poate muşca, îi latră.
• 598. A fi un lătrat’n lună.
• 599. Leului nu i-a fost ciudă că l-a rănit vânătorul, ci că l-a lovit măgarul.
• 600. Leul nu se uită când îl latră un căţel.
• 601. Leul după urme se cunoaşte.
• 602. Când leul e mort, iepurii îi sar pe spinare.
• 603. Când lupii cu mielul împreună vor paşte, şi leul cu boul împreună vor mancă. (Adică niciodată).
• 604. Lipitoarea până nu cade, nu zice: ajunge.
• 605. Umblă să sperie lupul cu pielea oaei.
• 606. A se sfădi pe pelea lupului din pădure.
• 607. Cine se bagă între lupi trebue să urle.
• 608. Foamea goneşte pe lup din pădure.
• 609. Şi lupnl sătul ţi mielul întreg nu se poate.
• 610. La lupul mort, câinii nu latră.
• 611. Lupul când îmbătrâneşte, atunci şi şoarecii încalecă pe el.
• 612. Vorbim de lup şi lupul la uşă.
• 613. Când oi vedea lupul cu cimpoi, umblând după oi. (Adică niciodată).
• 614. Urma lupului de urma câinelui puţin se osebeşte. (Cu greu se pot deosebi cei buni de cei răi),
• 615. Lupii totdeauna se bucură în timp de furtună.
• 616. Lupul părul schimbă dar (iar) năravul ba.
• 617. Moartea lupului e sănătatea oilor.
• 618. Ce intră în gura lupului nu se mai poate scoate.
• 619. A scoate din gura lupului.
• 620. Lupul mănâncă şi din oile numărate.
• 621. A închide lupul în staulul oilor.
• 622. Lupii se ţin după oi şi corbii după hoit.
• 623. Lupul îmbrăcat în piele de oaie.
• 624. De când lupul erâ căţel, şi se joacă de-a baba oarba cu mieluşeii. (De demult).
• 625. Pe mojic îl cunoşti după ochi, ca pe măgar după urechi.
• 626. Mai bine un măgar care te poartă, decât un cal oare te trânteşte.
• 627. Pe măgar să-l încarci după a lui putere, dacă nu vei să te încarci tu în locul lui.
• 628. Şeade pe măgar, şi caută măgarul.
• 629. Pe măgar cât să-l împodobeşti. Armăsar tot nu poţi să-l numeşti.
• 630. Ce ştie măgarul, ce e cântarea privighitoarei.
• 631. E ca măgarul îmbrăcat în piele de leu.
• 632. Când mâţa nu-i acasă șoarecii joacă pe masă.
• 683. A umblă cu mâţa în sac.
• 634. Mâţa cu clopoţei nu prinde şoareci.
• 635. Când o prinde mâţa peşte.
• Şi coada la urs o creşte. (Niciodată).
• 636. Când nu găseşti midii, prinde loc şi scoica.
• 637. Pe din afară miel se vede, pe din lăuntru lup întreg.
• 638. A face pe cineva cu moţ. (A-i aduce laude proaste).
• 639. A fi mai cu moţ decât altul.
• 640. La bâtrâneţe s’a călugărit motanul.
• 641. Aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde.
• 642. Nu fac toate muştele miere.
• 643. Cu o lingură de miere mai multe muşte prinzi decât cu o bute de oţet.
• 644. Musca când îşi vâră tot capul în miere, acolo şi-I lasă.
• 645. Musca sătulă nu prea muşcă tare.
• 646. A face musca cât cămila.
• 647. A se auzi bâzâitul muştelor.
• 648. A fi ca musca pe căciulă.
• 649. Cine se ştie cu musca pe căciulă, se apără.
• 650. A se aduna ca muştele la miere.
• 651. De când scria musca pe perete. (Adică de demult)
• 652. A creşte pui de năpârcă.
• 653. Tunde oaia dar nu-i luă şi pielea.
• 654. Unde sunt oi, acolo-s (sunt) şi foi.
• 655. O oaie râioasă molipseşte turma întreagă.
• 656. Cine se face oaie îl mănâncă lupii.
• 657. Schiopătura oilor e bucuria lupilor.
• 658. Şi cu oile toate şi cu lupul sătul nu se poate.
• 659. A da oile în paza lupului.
• 660. A umbla cu pielea de oaie. (Se zice pentru cei făţarnici şi viclenii)
• 661. A da un ou pentru a căpătă un bou.
• 662. A se umflă în pene.
• 663. Mai bine o pasăre în colivie decât o suta pe gard.
• 664. Pasărea n)ălai visează.
• 665. Toata pasarea pe limba (sa) ei piere.
• 666. Din coada pisicei sită de mătase nu se face.
• 667. Mai bine cap de pisică decât coadă de leu.
• 668. Ce ese din pisică Şoareci mănâncă.
• 669. Când pisica n’ajunge la slănină zice că e Mercuri.
• 670. Gluma pisicei, moartea şoarecilor.
• 671. Unde nu este pisică, Şoarecii vătaf ardică.
• 672. Pisica blândă sgârie rău.
• 673. Moare de ciudă ca piţigoiul în colivie.
• 674. Cine nu se îndură de cuiu, pierde şi potcoava.
• 675. Nu căută cai morţi să le iei potcoavele.
• 676. Prepeliţele se duc şi sturzii ne vin.
• 677. Privighetoarea cântare prea dulce ne face, dar curând tace.
• 678. Pentru un purice îşi arde plapoma.
• 679. Cu un rac, tot sărac.
• 680. Cu rima mică se prinde peştele mare.
• 681. Numai o rândunea nu ne aduce primăvară.
• 682. Cel cu sagna în spate, vede musca în cer.
• 683. Orice sboară nu se mănâncă.
• 684. Cu piciorul în scara murgului. (Se zice de o lucrare făcută îu grabă).
• 685. Supt piatra cea mai frumoasă, scorpia ascunsă zace.
• 686. Bate şeaua să priceapă ieapa.
• 687. Să cumpeii şeaua după cum e calul.
• 688. A plecat calare şi se întoarce cu şeaua în spinare.
• 689. Şarpele se sperie de însuşi pielea lui, cândo vede spânzurată. (Adică cel fricos de umbra lui).
• 690. Cine e muşcat de şarpe se p&zeşte şi de şopârlă.
• 691. A prinde şarpele cu mâna altuia.
• 692. A fi cu sgardă.
• 693. Ca câinele cu sgardă de gât.
• 694. La şoarece mare, pisică şi mai mare.
• 695. Plâng şi şoarecii când moare pisica?
• 696. Ca şoarecii cu pisica se iubesc.
• 697. A avea sticleţi în cap.
• 698. La stup de miere, roi de muşte.
• 699. A ascultă ţâncul pământului. (Adică a dormi adânc, a dormi dus şi chiar a fl mort).
• 700. Ţânţarul, cât de mic, c’o muşcătură mică şi pe leu îl biruieşte.
• 701. Face din ţânţar armăsar.
• 702. Mănâncă ca trântorul d’a gata.
• 703. De aî turme mari de oi Ai şi turme de nevoi.
• 704. II tragi de urechi ca să-1 duci la miere, şi
• apoi îi rupi coada şi tot nu-1 poţi depărta dela stup.
• 705. Nu deşteptă pe urs când doarme..
• 706. Ursul nu joacă de voie ci de nevoie.
• 707. Vinde pielea ursului în târg, şi ursul în pădure.
• 708. Nu este prea bine vacei Că vine tata îmi pare, Cu pielea ei în spinare.
• 709. Ca viermele în hrean.
• 710. Vierme se găseşte şi în mormânt de piatră.
• 71 1. Viespea după ce miere nu face, apoi şi împunge.
• 712. A intrat viţel şi a eşit de nu-i încap coarnele pe uşă.
• 713. A rămânea ca viţelul la poarta nouă.
• 714. Vrabia mălai visează.
• 715. Vrabia mălai visează şi calicul praznic.
• 716. Decât o mie de vrăbii pe gard mai bine una în mână.
• 717. Vulpea bătrână nu se sperie de cursă.
• 718. Vulpea părul îşi schimbă, iar năravul niciodată.
• 719. Nu vinde pielea vulpei înainte de â d prinde.
• 720. Vulturul stă în loc, vegh’iază, Daîr eV muşte „îiu vânează.
• 721. Vulturul, când îi tai penele, rămâne de batjocura.

Colecțiunea d-lui I. ZANNE și cu autorizarea d-sal, 1907

• Mărțișorul
• Sfântul Haralampie
• Maica Domnului și Trif-cel-Nebun
• Zina, fată năzdrăvană
• Făceți-vă negustori

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNAL* VRĂJITORIE * DESCÂNTECE * SFATURI PRACTICE …

• Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi.