Connect with us

Hi, what are you looking for?

Vorbe vechi

Vorbe despre Animale

George Stubbs, Whistlejacket,1762

PROVERBELE ROMÂNILOR

Urmare

  • 445. Albina şi de ne muşcă, dar cu miere ne îndoapă.
  • 446. C’albina, în gură cu miere, ș’în coadă ac şi fiere.
  • 447. Ca albinele la fag s’adună.
  • 448. Ariciul cu meşteşug se prinde şi vrabia cu mei.
  • 449. Armăsarul bun se vinde din grajd.
  • 450. Nu ţi-e necaz când te izbeşte un armăsar. Ci când te trânteşte un măgar.
  • 451. Armăsarul când îmbătrâneşte. La râşniţă ajunge de râşneşte.
  • 452. A se îngâmfă ca barza.
  • 453. Când se bat bivolii, sufăr broaştele.
  • 454. Când va sbură bivolul.
  • 455. Bobocii pe gâşte vor să le înveţe să înnoate.
  • 456. Ca la botu calului.
  • 457. A pune botu pe labe.
  • 458. Şi boul are limbă mare, dar nu poate sa vorbească.
  • 459. Până a geme boii scârţie carul.
  • 460. Până să geamă boii scârţie carul.
  • 461. Boul se leagă de coarne şi omul de limbă.
  • 462. Boul cu încetul departe merge; de-l sileşti se poticneşte.
  • 463. Boii uniţi la păşune, Lupul nu-i poate răpune.
  • 464. Boul cu bivolul anevoie trag la jug.
  • 465. Unde nu sunt boi, ieslele sunt curate.
  • 466. Cine se naşte breaz, breaz moare.
  • 467. Broasca stă în ape bune.
  • 468. Şi broasca mică este, clar gură mare face.
  • 469. A cere lână de la broască.
  • 470. Plin de noroc ca broasca de păr.
  • 471. Bufniţa nu cloceşte privighetori.
  • 472. Cal cu minte, călăuza prostului.
  • 473. Moare calul, îi rămâne şeaua; moare omul îi rămâne numele.
  • 474. Cine n’are cal, să urce pe jos la deal.
  • 475. La calul nărăvit pinten ascuţit.
  • 476. A umbla după cai verzi.
  • 477. A spune la cai verzi pe pereţi.
  • 478. Calul de dar nu se caută după dinţi.
  • 479. Calul cunoaşte ce călăreţ îl încalecă.
  • 480. Calul nu se întreabă dacă vrea orz.
  • 481. Calul bun se vinde din grajd.
  • 482. Cal bătrân nu se mai învaţă în buiestru.
  • 483. Calul de e cal, şi tot se poticneşte.
  • 484. Nici cal, nici măgar.
  • 485. Care are cal nu are livade și care are livade nu are cal.
  • 486. Nu căuta a amăgi calul cu sacul deşert.
  • 487. A umbla după cai morţi.
  • 488. Trage cu calul la iesle (la grăunţe).
  • 489. Când n’ai, cămila de un ban e scumpă.
  • 490. Cămila vrând să dobândească coarne şi-a pierdut urechile.
  • 491. Mulţi câini latră pre urs, dară nici unul nu-l muşcă.
  • 492. Nu e numai un câine scurt de coadă.
  • 493. Câinele uneori intră în biserică, dar nici biserica nu se spurcă, nici câinele nu se sfinţeşte.
  • 494. Câinii latră, vântul bate.
  • 495. Câinele latră, iar lupul tace şi face.
  • 496. Fereşte-te de câine mut şi de om tăcut.
  • 497. Câinele flocos numai lui îşi ţine cald.
  • 498. Câinele Turcului, la nevoie, mănâncă şi mere pădureţe.
  • 499. Câinele când sa opărit, fuge şi de apă rece.
  • 500. Câinele șade pe fân: Nici mănâncă, nici nu va să lase. Calul măcar să-l miroase.
  • 501. Câinele nu fuge de bine, ci de ciomag.
  • 502. Milueşte câinii până ieşi din sat.
  • 503. Câinele care latră, nu muscă.
  • 504. Cine se culcă cu câinii se scoală cu purici.
  • 505. Nu da pâine câinilor altuia, că te latră ai tăi.
  • 506. Din coada de câine sită de mătase nu se mai face.
  • 507. Mai bine un câine viu decât un leu mort.
  • 508. Tot câinele iese din iarnă, dar numai pielea lui ştie.
  • 509. Când umblau câinii cu colaci în coadă.
  • 510. Departe griva de iepure.
  • 511. Fuge de câini şi dă peste lupi.
  • 512. A trece ca câinele prin apă.
  • 513. A scăpat ea câinele de (din) lanţ.
  • 514. Cum i-e câinelui a linge sare.
  • 515. Îi merge ca câinelui în car.
  • 516. Ca câinele în puţ.
  • 517. Îi mănâncă câinii din traistă.
  • 518. A intră în rorhă cn câinele la nnntă.
  • 519. A tăia frnnză la câini.
  • 520. Nn-l poţi prinde nici de cap nici de coadă.
  • 521. Calul fără căpăstru te duce în prăpastie.
  • 522. A pune căpăstru în coada calului.
  • 523. A împăca și capra şi varza.
  • 524. Pe unde a sărit capra, sare şi ieada.
  • 525. Cârtiţa pe sub pământ umblă, dar urma ei i se cunoaşte d’asupra pe pământ.
  • 526. A asculta căţelul pământului..
  • 527. Când ploau cârnaţi şi erau păsările cu ciocul de argint (aramă). (Când erau timpurile mai fericite).
  • 528. Cioacă cu cioacă se înţelege. (Prost cu prost, şi mojic cu mojic).
  • 529. Cioarei i se par puii ei de păun.
  • 530. Decât cioară pe par, mai bine vrabia în palmă.
  • 531. Cioară Ia cioară nu scoate ochii.
  • 532. Cât cioara în par şi apa în ciur.
  • 533. Cât trece cioara peste gard. Au tăbărât pe el ciorile, ca nevoile pe sărac.
  • 535. A pune cioarei fulgi străini.
  • 536. A fi ciuca bătăilor.
  • 537. Cloşca care cuprinde ouă multe, nici un pui nu scoate.
  • 538. Fură ouăle de sub cloşcă.
  • 539. Dacă cocoşul ar face ouă, ar fi găină.
  • 540. Să cânte cocoşul iar nu găina.
  • 541. Tot cocoşul pe gunoiul său (lui) cântă.
  • 542. A călca pe coadă.
  • 543. A ajuns coada cap.
  • 544. A înnoda coada la câini.
  • 545. A fi codiţa cuiva. (A fl ciracul cuiva).
  • 546. A-şi arătă colţii.
  • 547. A se luă în colţi cu cineva.
  • 548. Corb la corb nu scoate ochii.
  • 549. Cotoiul s’a călugărit, şi s’a jurat că nu mai mănâncă şoareci.
  • 550. Cap de crap, creeri de iepure.
  • 551. Cucul până nu vede mugur, nu cântă.
  • 552. A cânta cucul cuiva. I-a cântat cucul astăzi.
  • 553. I-a cântat cucul în spate. (Îi merge rău).
  • 554. I-a cântat cucul în stânga. (Îi merge rău).
  • 555. I-a cântat cucul în faţă. (Îi merge bine, e cu noroc).
  • 556. I-a cântat cucul la (în) dreapta.
  • 557. A fi cap de cuc.
  • 558. Cucul cântă pânâ e frunza verde, iar nu când pică de bătrână.
  • 559. Cuibul tău să ţi-l păzeşti, dacă vrei să nu rătăceşti.
  • 560. Dacă ai intrat în cuşcă, trebue să cânţi cocoşeşte.
  • 561. Încearcă-ţi dobitocul până unde (îi) e sorocul.
  • 562. Şi fiara cea mai crudă cinsteşte neamul său.
  • 563. Fluturele când se întoarce pe lângă vâlvoare, aripile şi le arde.
  • 564. Unde se găseşte frâul se caută şi calul.
  • 565. Ca fulgul pe apă.
  • 566. Furnica îşi strânge hrană de cu vară pentru iarnă.
  • 567. Şi furnica, de e furnică, tot are mânie, cât de mică.
  • 568. Furnică cu furnică, fie cât de mică, face mare moşoroi.
  • 569. Au tăbărât ca furnicele la stejar.
  • 570. A se ţine gaie după cineva. (Fără încetare, într’una).
  • 571. Şi o găină chioară scurmând găseşte câteodată mărgăritare.
  • 572. Dacă găina ar cânta cucurigu, ar fi cocoş.
  • 573. Găina când prea mult ne cârcârăţeşte, nu prea ne cloceşte.
  • 574. Găina care cârcâe seara, dimineaţa n-are ou.
  • 575. Găina când se vede în tărâţe, dă cu piciorul.
  • 576. Găina vecinului e mai grasă.
  • 577. Găina vecinului totdeauna îi curcă. (Lucrul străin ni se pâre în totdeauna mai bun decât al nostru).
  • 578. Ce naşte din găină râcăie la pământ.
  • 579. S’a mâniat găina pe tărâţe.
  • 580. Găina înaintea cocoşului nu cântă.
  • 581. A stă ca o găină plouată. (Umilit, ruşinat).
  • 582. A fi cu gărgăuni în cap.
  • 583. Zece gâşte când se pornesc,
  • Pe un câine îl biruesc.
  • 584. Când gâştele păzesc stratul, puţin rămâne grădinarului.
  • 585. Greierele în vremea agoniselei cântă, și iarna cere să se împrumute.
  • 586. A avea greieri în cap. (A fi cu toane).
  • 587. Pe cei mai buni cai îi mănâncă hamul.
  • 588. Mai bun e un iepure în frigare decât doi în crâng.
  • 589. Cine caută iepuri în biserică, se întoarce fără vânat acasă.
  • 590. De unde nu gândeşti, d’acolo sare iepurele.
  • 591. Cine umblă după doi iepuri nu prinde nici unul.
  • 592. Iepurele în culcuşul său se înveseleşte.
  • 593. Lăcusta puţin trăieşte, dar pagubă mare face.
  • 594. Mai bine lână s’o dai decât oaie s’o pierzi.
  • 595. Când a da din piatră lapte.
  • 598. A stoarce lapte din piatră. (A fi dibaci, şiret).
  • 597. Pe câţi nu-i poate muşca, îi latră.
  • 598. A fi un lătrat’n lună.
  • 599. Leului nu i-a fost ciudă că l-a rănit vânătorul, ci că l-a lovit măgarul.
  • 600. Leul nu se uită când îl latră un căţel.
  • 601. Leul după urme se cunoaşte.
  • 602. Când leul e mort, iepurii îi sar pe spinare.
  • 603. Când lupii cu mielul împreună vor paşte, şi leul cu boul împreună vor mancă. (Adică niciodată).
  • 604. Lipitoarea până nu cade, nu zice: ajunge.
  • 605. Umblă să sperie lupul cu pielea oaei.
  • 606. A se sfădi pe pelea lupului din pădure.
  • 607. Cine se bagă între lupi trebue să urle.
  • 608. Foamea goneşte pe lup din pădure.
  • 609. Şi lupnl sătul ţi mielul întreg nu se poate.
  • 610. La lupul mort, câinii nu latră.
  • 611. Lupul când îmbătrâneşte, atunci şi şoarecii încalecă pe el.
  • 612. Vorbim de lup şi lupul la uşă.
  • 613. Când oi vedea lupul cu cimpoi, umblând după oi. (Adică niciodată).
  • 614. Urma lupului de urma câinelui puţin se osebeşte. (Cu greu se pot deosebi cei buni de cei răi),
  • 615. Lupii totdeauna se bucură în timp de furtună.
  • 616. Lupul părul schimbă dar (iar) năravul ba.
  • 617. Moartea lupului e sănătatea oilor.
  • 618. Ce intră în gura lupului nu se mai poate scoate.
  • 619. A scoate din gura lupului.
  • 620. Lupul mănâncă şi din oile numărate.
  • 621. A închide lupul în staulul oilor.
  • 622. Lupii se ţin după oi şi corbii după hoit.
  • 623. Lupul îmbrăcat în piele de oaie.
  • 624. De când lupul erâ căţel, şi se joacă de-a baba oarba cu mieluşeii. (De demult).
  • 625. Pe mojic îl cunoşti după ochi, ca pe măgar după urechi.
  • 626. Mai bine un măgar care te poartă, decât un cal oare te trânteşte.
  • 627. Pe măgar să-l încarci după a lui putere, dacă nu vei să te încarci tu în locul lui.
  • 628. Şeade pe măgar, şi caută măgarul.
  • 629. Pe măgar cât să-l împodobeşti. Armăsar tot nu poţi să-l numeşti.
  • 630. Ce ştie măgarul, ce e cântarea privighitoarei.
  • 631. E ca măgarul îmbrăcat în piele de leu.
  • 632. Când mâţa nu-i acasă șoarecii joacă pe masă.
  • 683. A umblă cu mâţa în sac.
  • 634. Mâţa cu clopoţei nu prinde şoareci.
  • 635. Când o prinde mâţa peşte.
  • Şi coada la urs o creşte. (Niciodată).
  • 636. Când nu găseşti midii, prinde loc şi scoica.
  • 637. Pe din afară miel se vede, pe din lăuntru lup întreg.
  • 638. A face pe cineva cu moţ. (A-i aduce laude proaste).
  • 639. A fi mai cu moţ decât altul.
  • 640. La bâtrâneţe s’a călugărit motanul.
  • 641. Aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde.
  • 642. Nu fac toate muştele miere.
  • 643. Cu o lingură de miere mai multe muşte prinzi decât cu o bute de oţet.
  • 644. Musca când îşi vâră tot capul în miere, acolo şi-I lasă.
  • 645. Musca sătulă nu prea muşcă tare.
  • 646. A face musca cât cămila.
  • 647. A se auzi bâzâitul muştelor.
  • 648. A fi ca musca pe căciulă.
  • 649. Cine se ştie cu musca pe căciulă, se apără.
  • 650. A se aduna ca muştele la miere.
  • 651. De când scria musca pe perete. (Adică de demult)
  • 652. A creşte pui de năpârcă.
  • 653. Tunde oaia dar nu-i luă şi pielea.
  • 654. Unde sunt oi, acolo-s (sunt) şi foi.
  • 655. O oaie râioasă molipseşte turma întreagă.
  • 656. Cine se face oaie îl mănâncă lupii.
  • 657. Schiopătura oilor e bucuria lupilor.
  • 658. Şi cu oile toate şi cu lupul sătul nu se poate.
  • 659. A da oile în paza lupului.
  • 660. A umbla cu pielea de oaie. (Se zice pentru cei făţarnici şi viclenii)
  • 661. A da un ou pentru a căpătă un bou.
  • 662. A se umflă în pene.
  • 663. Mai bine o pasăre în colivie decât o suta pe gard.
  • 664. Pasărea n)ălai visează.
  • 665. Toata pasarea pe limba (sa) ei piere.
  • 666. Din coada pisicei sită de mătase nu se face.
  • 667. Mai bine cap de pisică decât coadă de leu.
  • 668. Ce ese din pisică Şoareci mănâncă.
  • 669. Când pisica n’ajunge la slănină zice că e Mercuri.
  • 670. Gluma pisicei, moartea şoarecilor.
  • 671. Unde nu este pisică, Şoarecii vătaf ardică.
  • 672. Pisica blândă sgârie rău.
  • 673. Moare de ciudă ca piţigoiul în colivie.
  • 674. Cine nu se îndură de cuiu, pierde şi potcoava.
  • 675. Nu căută cai morţi să le iei potcoavele.
  • 676. Prepeliţele se duc şi sturzii ne vin.
  • 677. Privighetoarea cântare prea dulce ne face, dar curând tace.
  • 678. Pentru un purice îşi arde plapoma.
  • 679. Cu un rac, tot sărac.
  • 680. Cu rima mică se prinde peştele mare.
  • 681. Numai o rândunea nu ne aduce primăvară.
  • 682. Cel cu sagna în spate, vede musca în cer.
  • 683. Orice sboară nu se mănâncă.
  • 684. Cu piciorul în scara murgului. (Se zice de o lucrare făcută îu grabă).
  • 685. Supt piatra cea mai frumoasă, scorpia ascunsă zace.
  • 686. Bate şeaua să priceapă ieapa.
  • 687. Să cumpeii şeaua după cum e calul.
  • 688. A plecat calare şi se întoarce cu şeaua în spinare.
  • 689. Şarpele se sperie de însuşi pielea lui, cândo vede spânzurată. (Adică cel fricos de umbra lui).
  • 690. Cine e muşcat de şarpe se p&zeşte şi de şopârlă.
  • 691. A prinde şarpele cu mâna altuia.
  • 692. A fi cu sgardă.
  • 693. Ca câinele cu sgardă de gât.
  • 694. La şoarece mare, pisică şi mai mare.
  • 695. Plâng şi şoarecii când moare pisica?
  • 696. Ca şoarecii cu pisica se iubesc.
  • 697. A avea sticleţi în cap.
  • 698. La stup de miere, roi de muşte.
  • 699. A ascultă ţâncul pământului. (Adică a dormi adânc, a dormi dus şi chiar a fl mort).
  • 700. Ţânţarul, cât de mic, c’o muşcătură mică şi pe leu îl biruieşte.
  • 701. Face din ţânţar armăsar.
  • 702. Mănâncă ca trântorul d’a gata.
  • 703. De aî turme mari de oi Ai şi turme de nevoi.
  • 704. II tragi de urechi ca să-1 duci la miere, şi
  • apoi îi rupi coada şi tot nu-1 poţi depărta dela stup.
  • 705. Nu deşteptă pe urs când doarme..
  • 706. Ursul nu joacă de voie ci de nevoie.
  • 707. Vinde pielea ursului în târg, şi ursul în pădure.
  • 708. Nu este prea bine vacei Că vine tata îmi pare, Cu pielea ei în spinare.
  • 709. Ca viermele în hrean.
  • 710. Vierme se găseşte şi în mormânt de piatră.
  • 71 1. Viespea după ce miere nu face, apoi şi împunge.
  • 712. A intrat viţel şi a eşit de nu-i încap coarnele pe uşă.
  • 713. A rămânea ca viţelul la poarta nouă.
  • 714. Vrabia mălai visează.
  • 715. Vrabia mălai visează şi calicul praznic.
  • 716. Decât o mie de vrăbii pe gard mai bine una în mână.
  • 717. Vulpea bătrână nu se sperie de cursă.
  • 718. Vulpea părul îşi schimbă, iar năravul niciodată.
  • 719. Nu vinde pielea vulpei înainte de â d prinde.
  • 720. Vulturul stă în loc, vegh’iază, Daîr eV muşte „îiu vânează.
  • 721. Vulturul, când îi tai penele, rămâne de batjocura.

Colecțiunea d-lui I. ZANNE și cu autorizarea d-sal, 1907

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * DESCÂNTECE SFATURI PRACTICE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi.
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.691 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.128 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.501 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...