Un rar exemplu de ce poate face inteligența, îndrăzneala și darul de a observa natura și oamenii și a folosi bine și cu folos toate cunoștințele câștigate, ni-l dă povestea aproape fantastică a unui tânăr farmacist sas din Brașov, Johann Martin Honigberger, care a ajuns și s-a menținut aproape 40 de ani în Indii, medic al curții regilor din Lahore.
Născut la 1795, își face practica și studiile de farmacie în Brașov și Bistrița și apoi, pasionat după voiaj, trece prin Bucovina, la 1815 în Moldova, unde stă un an și apoi prin Muntenia, ajunge la Varna și Constantinopol după o călătorie anevoioasă pe mare.
Cu deștăptăciune și îndrăzneală, începe să practice medicina, ajunge medicul guvernatorului din Tokat, (Asia Mică), călătorește mult prin Angora, Alep, Adana, apoi Tripoli, Beyrouth, vizitează locurile sfinte : Erusalim, Bethleem, Nazareth și ajunge în Egipt, la Cairo, de unde fuge la izbucnirea ciumei. Revine în Siria, unde șade 7 ani. Face primele vaccinări, în acea vreme și de atunci îi vine ideea, dacă s’ar găsi un fel de vaccin și contra holerei, care pustia Asia, trecând uneori și prin Europa.
Călătorește mereu la Bagdad, Bassora, Ispahan, apoi după mici operații și tratamente reușite, capătă recomandații pentru regele din Lahore, în India, unde se duce și ajunge să fie angajat ca farmacist, medic, director al arsenalului și chiar și amiral.
Cu multă inteligență și spirit practic, el studiază boalele și tratamentele lor în Indii, moravurile, superstițiile, minunile fakirilor, culege plante medicinale, obiecte de artă, antice, monede, etc.
Dorul de țară și familie îl face să plece în 1833, călătorind prin Afganistan, peste munții Ural, apoi prin Moscova, St. Petersburg și prin Bucovina, iar peste Carpați, ajunge prin Bistrița, la Brașov în ajunul Crăciunului din 1834.
Apariția „Vărului din India” în costum indian, plin de bogății, face senzație. Călătorește în Europa prin Viena, – unde dăruiește colecția de plante grădinii botanice – prin Italia, la Paris, unde vinde societății asiatice, din colecțiile sale de monede și antichități. Apoi prin Londra, Hamburg, Berlin, revine în Viena. Călător neastâmpărat, pleacă iar prin București la Constantinopol, are succese în practica medicală, își face faimă în societatea înaltă și e chemat iar de Regele din Lahore care este bolnav.
Cu toate bunele lui îngrijiri, Regele moare, dar Honigberger, rămâne medicul Curții regale încă 10 ani până în 1849, când iar pleacă spre Europa, făcând înconjurul Africii, prin Capul de Bună Speranță, revine la Viena prin Londra și Paris.
Publică la Viena o carte plină de observațiile culese, cu date interesante medicale, cu descrierea călătoriilor sale și cu un dicționar de termeni medicali în limbile (latină, germană, franceză, engleză, turcă, arabă, persană și indiană). Cartea aceasta are succes, apare o nouă ediție germană și una engleză. Scrie broșuri asupra holerei, pe care credea că o poate vindeca cu o decocție de Quassia și cu care descoperire speră să câștige marele premiu ce se oferise, dar fără să reușească..
Revine în India în 1852, reluându-și locul de medic al Curții. Veșnic agitat, revine la Paris, de unde obosit și amărât de neizbânda premiului, călătorește în Algeria, Tunis, revenind în patrie, în 1859-60. Mai face o a 4-a și a 5-a călătorie în India, de unde revine în 1869 (avea 74 de ani) definitiv în orașul natal – unde închide ochii, fermecați de frumusețile Răsăritului, unde ar fi vrut să se mai întoarcă.
Cu toată parte-i slabă, de a se da drept medic, fără să fi fost, cu toată viața-i aventuroasă, nu putem considera pe acest om, drept aventurier sau șarlatan căci își câștigase o cultură vastă (cunoștea 12 limbi europene și orientale), era un bun farmacist, câștigase numeroase cunoștințe temeinice medicale și a lăsat în urmă, pe lângă prețioasele colecții, din care s’au împărtășit multe muzee din marile capitale, un material bogat istoric, etnografic, geografic, botanic, zoologic și medicină tropicală.
Un fiu al lui, Constantin Honigberger, ajunge magistrat la Iași.
de Dr. Dim. Olaru Cluj 1932.
Johann Martin Honigberger este cunoscut în România în special datorită faptului că, în martie și aprilie 1940, Mircea Eliade a publicat în Revista Fundațiilor Regale nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger”, în care redă o parte din experiențele în Orient ale doctorului sas. În această nuvelă, personajul principal reușește să dispară pur și simplu în tărâmul mitic Shambala. După mărturisirea proprie, Eliade a combinat evenimente reale (existența istorică a lui Honigberger, experiențele sale personale din Rishikesh) și elemente imaginare.
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.
