Turnul Nesle, un castel înalt de 25 metri, se afla lângă Sena, în fața turnului Luvru. A fost dărâmat în 1663.
Legenda acestui turn a servit lui Alexandru Dumas pentru un roman celebru. El este un simbol al orgiilor princiare din Evul mediu. Acest turn, după legendă, ar fi fost reședința secretă a trei prințese frumoase : Margareta de Burgundia, Ioana a II-a Contesă de Burgundia și Blanche de Burgundia.
Ascunse după ferestrele zăbrelite, ele pândeau pe studenții care frecventau cartierul: alegându-și fiecare câte unul, ele trimeteau un paj care știa să-i rețină cu vorbe mieroase și fâgăduieli aiurite. Cei trei aleși erau conduși la castel : prințesele îi primeau cu grație, îi ospătau bine într-o sală fastuoasă. Când vinurile, în care au fost dizolvate și anumite prafuri ațâțătoare, își făceau efectul, studenții erau duși în altă sală, un fel de budoir și orgia începea…
Concediindu-și oaspeții, ei cădeau în mâinile unor zbiri, care n-aveau alt rost decât acel de ai înjunghia, de a-i coase într-un sac și de a-i arunca în Sena. În alte nopți, aceste scene se repetau cu alți amorezi universitari.
Istoricește, este stabilit că aceste trei prințese au fost judecate în fața Parlamentului pentru adulter. Margareta și Blanche au fost condamnate la închisoare grea, pentru că au avut ca amanți pe cavalerii lor de serviciu. Ele au fost torturat pentru a mărturisi „că au săvârșit crima adulterului, timp de trei ani, în locurile cele mai sfinte”.
Mulți membri din nobilime au fost compromiși cu ocazia acestui proces și condamnați, în taină, la moarte.
Louis X le Hutin, rege al Franței și soț al Margaretei, voind să se căsătorească cu o verișoară, Clemence de Hongrie, a făcut ca Margareta să fie înăbușită între două saltele.
Această legendă a turnului Nesle vădește în orice caz puterea arbitrară a regilor și părinților din Evul mediu. Luxura poporului era pedepsită cu cruzime, dar acea a clerului și a Curții se desfășura în voie. Orice dorință a regelui era satisfăcută. Nu numai poftele lui bestiale. Oricine era spânzurat sau decapitat, dacă regele avea sau nu motive serioase să se plângă. Era de ajuns un cuvânt, pentru ca oricare femeie să fie pusă la dispoziția despotului regal, care era față de Cesarul roman ca șacalul față de tigru.
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
