Connect with us

Hi, what are you looking for?

Datini și credințe

Tăierea capului

Apariția, Gustave Moreau,1876

Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul se numește în popor Sfântul Ioan de toamnă, Sf. Ioan taie capul pe varză, Sf. Ioan taie capul pe curechi, Sf. Ioan, tăierea capului, Sf. Ioan cap tăiat.

De această sărbătoare se leagă următoarea legendă care se aude prin județul Muscel.

Sf. Ioan era un tânăr sărac, cuminte și foarte frumos ; și tocmai pentru această frumusețe o femeie bogată își puse ochii pe dansul.

Într-o zi, se întâlnește și-i spune chiar că peste noapte îl va aștepta la dansa acasă. Să vină dar, că va fi bine de el, să vină, că de nu va veni, vai și amar va fi de capul lui.
Sf. Ioan, care știa din ce pricină îl paște acest greu păcat, se întristă adânc și se rugă lui Dumnezeu să-i ia ceea ce-i cășunează atâta scârbă – frumusețea cea ademenitoare – și să-l facă urât. În acest chip socotea el că femeia aceea își va întoarce fața și gândurile cele rele de la dânsul.

Dumnezeu se milostivi de fecior și-l învață, se zice, ca să scoată cuțitul și să-și taie capul. Sf. Ioan făcu în tocmai în acea zi de toamnă și în locul capului său se pomeni cu un cap de oaie.

Astfel plecase la casa femeii care îl chemase. Când aceasta l-a văzut, s-a cutremurat de spaimă și cu ocări l-a dat afară.

În acest chip Sf. Ioan a fost scutit de păcat.

Frumosul lui cap a fost aflat tocmai mai târziu, la 25 mai, când biserica poruncește și poporul nostru serbează chiar Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Bucovinenii cunosc următoarea povestire :

Sf. Ioan cap tăiat era fecior în casă la Irod-Împărat și femeia lui Irod tare s-a îndrăgit de dânsul, dar el n-a vrut să se dea în dragoste cu ea.

De ciudă, împărăteasa i-a pus un inel scump în buzunar. A căutat la toți și numai la el s-a găsit inelul ; și de aceea l-a pus la închisoare.

Împăratul acela avea o fată care juca tare frumos și la o petrecere fata a jucat așa ca tatăl ei i-a zis să-i ceară ce vrea, căci el îi va da.
Mă-sa a-nvățat-o să ceară capul lui Sf. Ioan.
– De știam așa, a zis împăratul, îți dam mai bine capul meu.
Dar amu n-avea ce face și a poruncit de i l-a tăiat.

Atunci fata a venit cu capul pe tipsie, jucând :, și împăratul a blestemat-o :
– De-amu, draga mea, tot să joci!

Și într-una joacă, căci ea e frigurile, boala ce cutremură pe om.

Aceste povestiri, firește, sunt înrudite cu cele ce se cetesc în biserică, din mineie, la această sărbătoare.

Tăierea capului pe varză sau pe curechi însemnează Tăierea capului ca pe varză, adică nu retezarea gâtului, ci hăcuirea capului, cum se hăcuieste sau se toacă (tocănează) varza (curechiul). Deci în această zi nu va fi îngăduit să se taie nimic cu cuțitul, ci totul să se rupă cu mâna ; nu va fi îngăduit să se mânânce varză, căci lui Sf. Ioan de șapte ori i-au tăiat capul pe curechi și iar a-nviat.

Tot astfel în această zi nu este bine să se mănânce fructe rotunde, care seamănă cu un cap, precum : merele, perele, nucile și nici căpățânile de usturoi. De asemeni, nu se mănâncă perje sau prune, care, fiind negre, au cerut același post și pentru poamă sau struguri negri. Cine gustă din acest soi de fructe face un păcat sau se pune în primejdie de a căpăta tot soiul de boale.

Prin alte părți nu se bea nici vin roșu și nici fructe sau legume roșii, – asemuite, credem cu sângele ce a curs din capul Sf. Ioan, – și nici coarne sau curechi murat nu trebuie să se mănânce, deoarece în această zi e Sf. Ioan care taie capul pe curechi.

Numai femeile însărcinate, care din pricina poftelor ar putea pierde, au voie să guste în această zi de post din orișice ar voi.

Postul se ține pentru tămăduirea de boale și mai ales de friguri.

În această zi, la Mănăstirea Topolnița din județul Mehedinți, care are hramul acestei zile din vechime este obicei să se adune o mulțime de lume din satele vecine la petrecere. Această adunare, unii o numesc goire, alții rugă. Este credință în popor că oricine ar fi prins de friguri, de ar posti în ziua aceasta și ar merge la mănăstire, este însănătoșit îndată și pentru totdeauna scăpat de a-l mai prinde acea boală.

Prin județul Neamț, în această zi de post hora nu este îngăduită.

Vitele scoboară de la munte, în așteptarea frigului.

Sărbătorile românilor, Tudor Pamfile, 1910

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...