Connect with us

Hi, what are you looking for?

Scoala veche

Socrate

Jacques-Louis David, Moartea lui Socrate, 1787
Din istoria pedagogiei

Acest geniu al omenirii, acest om de un caracter cum rar găsim în toată istoria, s’a născut în Atena, la anul 470 nainte de Christos. Tatăl său era sculptor, şi cât-va timp chiar şi Socrate învăţase şi se ocupase cu acestă artă. Urîndu-i-se mai târziu, se dete la învăţătură, se puse la studiul filosofiei. Şi ce ştia, ce învăţa, împărtășea bucuros şi cu alţii. Şcoală regulată nu ţinea, ci umbla desculţ, rău îmbrăcat, neîngrijit pe strazile Atenei, şi unde întâlnia numai oameni, se apuca cu ei de vorbă. El singur nici că se ţinea om învăţat, ci cu un umor nimerit se asemăna cu maică-sa, cari era moaşă, zicând că el ajută omenilor să nască ideile.

Era de un exterior urât, dar când işi deschidea gura, te fermeca cu vorbele lui pline de înţelepciune. Ascultând cum vorbeşte Socrate, — zice Lewes, — la’început ți se pare ceva lucru hazliu de tot, fiind-că îşi îmbrăca ideile în nişte vorbe cari se pot asemăna cu batjocoritoarea piele a satirului. Îţi înşira spre pildă măgari, ferari, ciobotari, şi tot cu aceleaşi vorbe ţi se părea a’ți spune unul şi acelaş lucru, aşa, că om cu puţină judecată, ar rîde ascultându’l. Dar căutând mai profund, meditând mai mult asupra spuselor lui, ne convingem că aceste vorbe cuprind foarte mult, poţi zice totul, pentru-ca să înveți din ele cum să fii bun şi înţelept.

Lucru abstract nu găseşti în vorbele lui, el totdeuna este practic. Când se lua cu cineva la discuţie, de ordinar se făcea că nu Înţelege lucrul despre care respectivul începea discuţia cu el, îl lăsa pe acela să vorbescă, cu întrebări fine îl încurca cumva şi mai mult în discuţie, ca aşa să poată vedea cari îi sînt părerile adversarului său, şi după aceea tot cu întrebări îl încurca, până ce’l făcea să ‘şi recunoască greşelile şi necompetința de a judeca despre atari lucruri.

Asta o făcea mai ales cu învăţaţii de pe atunci, cari işi dadeu un aier mare faţă cu mulţimea profană, şi pe cari Socrate adeseori îi făcea de râs tocmai în mijlocul mulţimii. Socrate prin acest metod de întrebări, numit după el metod socratic, două lucruri îşi propunea să ajungă : a descoperi adevărul într’un mod inductiv şi a’i face pe omeni să ştie gândi.

Cunoaşte-te pe tine însu-ţi, iată principiul de plecare în filosofia lui Socrate. Până la el, toţi învăţaţii se bălăbăneau cercetând cari este isvorul vieţii : apa, aierul, focul ori sângele, de unde este D-dzeu, cari sînt relaţiunile lui cu lumea?!. El însă în loc de a se ocupa cu aceste lucruri, cu studierea lumii externe, îşi propunea a se ocupa numai de lucruri practice, de lucruri din cari ne putem esplica mai uşor cea ce este de făcut, care este scopul final şi moral a acestei vieţi.

Şi meritul cel mai mare al lui Socrate este, că a pus temelia eticei ştiinţifice, virtutea o pune mai presus de toate, şi ştiinţa şi virtutea la el sînt unele şi aceleaşi lucruri, de aceea şi zice că numai învăţaţii pot să fie virtuoşi.

El, contrariu celor emise de sofişti în capul lor cu Pitagora, susţine că adevăr absolut există, şi ca să’l putem descoperi, trebue mai nainte de toate să ne desfacem de ideile noastre greşite, şi apoi să ne adunăm noţiuni clare.

Şi aici este călcâiul lui Achile în cele emise de Socrate. Contimporanii săi aveau păcatul mare de a lua tot ce era ca lucru gata, chiar şi ceea ce se presupunea numai despre un lucru, luau ca realitate, iar când nu pricepeau ceva, nu’şi dădeu osteneală de a cerceta. Socrate se arunca cu vehemenţă asupra lor, ataca cu sarcasmul şi ironia care’l caracteriza — totul, ce propovăduiau contimporanii săi, căci nu ura în lume nimic mai tare, decât când cineva se exprima cu uşurinţă asupra adevărului.

A mers atât de departe în căutarea adevărului, în cât nu s’a sfiit a cerceta şi a se exprima chiar şi asupra dogmelor religioase, care lucru apoi îi şi cauză moartea*. Şi anume a dat ocasiune la asta prin aceea, că a tăgăduit existenţa a mai multor zei şi a învăţat pe discipolii săi, că o singură fiinţă premărită, este creatorul acestui univers, şi existenta acestui creator a explicat’o şi a dovedit’o într’un mod atât de hotărât şi atât de înţelept, cum nimeni nu a mai făcut’o nici după el, nici nainte de el.

Pentru asta a trebuit apoi să moară moarte de martir, căci ştiinţa şi adevărul totdeauna cere martiri, şi oamenii niciodată nu au fost atât, de buni şi de înţelepţi, ca să priceapă pe aceia, cari viaţa lor întregă şi-au sarificat’o pentru binele omenirii.

Socrate a fost un Christ al anticităţii. Greşeala ce putem găsi în învăţătura lui este, că şi el ca toţi învăţaţii de pe timpurile acelea, schimba definiţiunea vorbelor cu ale lucrurilor, lua numele drept un lucru, de care se legă tot înţelesul, şi nu este liber nici el de oreşcare pedanterie, scepticism chiar, mai ales în ceea ce privea părerea lui despre omenire.

*Rău-voitorii săi l’a pârât că este imoral, că strică tinerimea şi pentru asta fu condamnat la moarte în varstă de 70 ani. Când s’a, aparat înaintea judecătorilor săi, numai cu 3 voturi contra l’ au judecat, le’ a zis : „Să nu credeţi că mă apar din iubire către mine însumi, ci din iubirea ce o am pentru voi, ca nu cumva osândindu-mă, să supărați pe D-zeii care m’a dat vouă !” Prietenii săi voiau să ‘l scape din închisoare, dar el care privea în moarte o înălţare către o viaţă mai perfectă, le-a zis, că nici aşa nu ar putea trăi o viaţă ruşinoasă, şi de ce să’şi păteze viaţa sa tocmai la bătrînete, fugind din închisoare vorbind amabil cu amicii săi, îşi bău otrava. Chiar şi la finele vieţii sale a vorbit despre nemurirea sufletului.

Lumina pentru toți, 1887

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...