Pe Sfete Ilie l-a luat în loagăr (armată) și și-a lăsat nevasta – c-a avut și el nevastă – acasă, cu tată-su și cu mă-sa (ai lui Sf. Ilie). Dracul de mult îi tot cocea lui Sf. Ilie, că prea îl vedea voinic, și taman acu i-o făcu. Se duse la Sf. Ilie, unde era în loagăr, și-i zise :
Răpezi, Ilie, până acasă, că doarme nevasta ta cu ibovnicul pe pat și mă-ta cu tată-tu pe vatră!
Sf. Ilie era necăjăcios rău ; cum auzi, sări în sus de ciudă, își luă paloșul și fugi acasă. Cum ajunse acasă, scoase paloșul și intră ; văzu doi inși culcați și-i reteză pe amândoi cu paloșul. Da’ nevasta lui se bridise culcată la foc cu copilul și, când auzi larmă , se sculă iute. Și văzu pe Sf. Ilie cu paloșul în mână, plin de sânge, și două capete jos.
Nevasta cum văzu așa, o arse la inimă și zise :
Ce făcuși Ilie, tăiași pe tatăl tău și pe mă-ta!
Sf. Ilie când văzu așa, tocmai acum îl taie capul că a fost înșelat de diavol. Iute se puse într-o căruță de foc cu cai de foc, se urcă în sus la Dumnezeu și îi spuse beleaua ce-i făcuse diavolul. Dumnezeu i-a dat un bici și i-a zis :
Cu ăsta să săgetezi și tu pe diavoli!
Dracii erau în cer până la istoria asta ; și Sf. Ilie, cum a luat biciul, s-a pus pe ei ; cum da o dată, cădeau dracii din cer ca frunza și ca iarba, huruiau din cer pe pământ ca frunza.
Dracii văzând că Sf. Ilie o să-i măture și n-o să mai rămâie nici un picior din ei, au început să strige la Dumnezeu :
Ho, Doamne, nu ne prăpădi pe toți, că nu se mai închină lumea ție!
Dumnezeu i-a zis atunci lui Sf. Ilie să-l lase mai ușor, dar numai când or face ei zavistii, de or răscoli nori, și or face viforniți, atunci să săgeteze. Sf. Ilie cum i-a lăsat, dracii așa au încremenit, fieștecare unde s-a bridit : Tartorul și cu alți draci mai mari căzuseră în fundul pământului și acolo au rămas până în ziua de azi ; alții, când au căzut din cer, au intrat în pământ numai până la genunchi și așa au încremenit ; alții au căzut pe pământ, prin fântâni, prin văi, munți, dealuri, râpi, prin pomi și prin tot felul de locuri, unde sunt și astăzi ; alții au rămas spânzurați prin văzduhuri, unii cu gurile în jos, și așa sunt încremeniți până astăzi.
Tartorul și cu dracii din inima pământului au făcut iadul acolo unde bagă Tatăl pe oamenii păcătoși ; cei de pe pământ zavistuiesc oamenii și îi învață cum să facă relele și le ajută. Dracii cei din ape sunt cei pe cari îi scot muierile vrăjitorese de-i trimit în cutare ori cutare loc, la cutare slujbă. Toți ăștia sunt cei cari fac să se înece oamenii, împiedicând-i de picioare când înoată și răstoarnă luntrile.
Cei care au rămas spânzurați prin pomi sunt cei cari dau brânci să cadă jos oamenii de prin pomi. Cei cari sunt spânzurați prin văzduh au făcut vămi și țin calea lor la oamenii cari mor, vămuiesc și nu-i lasă să treacă în cer la rai, până nu le plătesc și lor ceva, ori în bani, ori în țoleturi.
Cei ce sunt cu gurile spânzurate în jos slobod noaptea, de la scăpătatul soarelui până-n răsărit, bale din gură. Acestea sunt balele vrăjmașului. Unele cad prin fântâni, altele în ape curgătoare, altele prin ierburi. Ele au putere de omoară pe om, îl bolnăvesc greu, dacă se întâmplă ca vreun om să le bea în apă ori să se culce unde sunt ele căzute.
Stelele sunt ostașii cerului ; Dumnezeu le-a pus să adune toate balele ce cad din gurile dracilor, ca să nu cază pe pământ, să se îmbolnăvească lumea. Și ele când văd că vreun diavol a slobozit vreo bală din gură, se reped după ea de o prind și n-o lasă să cază pe pământ. Și de aceea le vedem noi umblând noaptea pe cer.
Dar unele bale, ori nu le văd stelele, ori nu le pot prinde, și acelea cad pe pământ și aduc multe boale. Dar de n-ar fi stelele să le prindă și de ar cădea toate, apoi mai toată lumea ar fi schilodită și bolnavă din pricina balelor drăcești. De aceea nu e bine să bea cineva apă din fântână, pâraie, după asfințitul soarelui până-n răsărit, că se poate să se brodească vreo bală drăcească.
Prin pâraie, pe unde nu prea vede soarele, balele drăcești au putere și ziua, dar mai puțină ca noaptea. Când bei din pâraie de-alde acestea, ziua să pui un semn de la tine în acea apă pupă ce ai băut, că boalele ce ar fi să se puie pe tine se pun pe semnul acela. Semn pui : un păr de cap, ori o stramă din bete, din cămașă, brâu, ș. a. Tot așa când șezi undeva jos pe pământ, afară la câmp, când te scoli, pune în locul unde ai șezut un semn sau barim scuipă acolo.
Și de atunci și până azi Sf. Ilie nu lasă în pace pe draci ; cum se apucă ei de zavistii, de răscolesc norii, Sf. Ilie înhămă caii la căruță, pleacă prin cer și începe prin ei de-i țâșnește. Ei când aud pe Sf. Ilie cu căruța, fug fug de se prăpădesc și se pitulă pe unde pot. Dracii se pitulă mai mult pe după câini și se vâră în capre.
De aceea, în vreme de vifornițe, nu e bine să lași câini și capre alături, nici să stai pe la strâmtori, pe unde poate să treacă vreun drac, ori să te pituli prin scorburi de copaci, că se poate întâmpla să fie vreun drac pitulat acolo, și când va trăsni pe drac, te țâșnește și pe tine. Ferestrele și ușile caselor, în vreme de viforniță să nu le lași deschise, că poate să se acioleze vreo spurcăciune de drac în casă și se poate să trăsnească casa.
Dracul trage mai mult la carpin ; de aceea nu e bine să pui la casă lemn de carpin, ori să teaciolezi sub carpini, în vreme de viforniță. În vreme de viforniță să stai la luminișuri și mai bine să te plouă decât să te duci la adăposturi, că tot la adăposturi trag și dracii.
În vreme de viforniță sa ți faci des cruce, că Dumnezeu a zis lui Sf. Ilie, când i-a dat biciul în mână, să trăsnească pe draci :
Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai!
Până când a rămas Maica Domnului grea cu Domnul Hristos, Sf. Ilie săgeta cu mâna cea dreaptă, și când săgeta, se cutremura pământul și se dârdâia și cerul din țâțânile lui ; multe vite și muieri se stârpeau și mare pagubă se făcea în lume ; dar când a rămas Maica Domnului grea cu Domnul Hristos, când a trăsnit Sf. Ilie odată, s-a cutremurat și Domnul Hristos în maica-sa și atunci Domnul Hristos l-a blăstamat să i se usuce mână cea dreaptă și să nu mai săgeteze decât cu cea stângă.
Si de atunci și până acum Sf. Ilie a rămas stângaci și împrejurul oamenilor stângaci nu dă deloc, că îi frică că-l lovește. Când muierea taie ceva cu barda ori cu securea, asemenea fuge dimprejurul ei, că-i e frică că-l lovește, căci ea, tot ca omul stângaci, tot de-a-ndoaselea dă cu unealta ; într-un loc îi e voia să lovească și în altă parte nemerește.
Stângaciul, ciungul, șchiopul, chiorul, surdul, mutul, sunt oameni însemnați și să te păzești de ei. Să te păzească Dumnezeu de bătaia muierii, a stângaciului, a ciungului și a șchiopului, de pușca chiorului și de fapta mutului și a sudului, vorba romanului.
Pr. T. Bălășel, Șezătoarea, III
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
