Când a împărțit Dumnezeu pravila (slujba) fiecărui sfânt, atunci a voit el să-i dea și Sf. Haralampie o slujbă. Însă Sf. Haralampie, ce a facut, ce a dres, destul atâta că, întârziându-se, nu s-a înfățișat la timpul hotărit înaintea lui Dumnezeu, iar când a sosit el, Dumnezeu împărțise acuma slujbele ce avuse de gând să le împărţească. Deci ce era acuma să facă cu Sf. Haralampie? Sa-l lase aşa, nu-i da mana!… Mai cu- getă ce mai cugetă, și la urmă îi dete și lui o cățelușă legată de grumaz cu un lant de aur şi putere asupra boalelor.
De atunci e Sf. Haralampie stăpânul bolelor, de atunci poartă el boalele!
Ascultă o legendă despre Sfântul Haralampie pe pagina de Facebook
Deci, atât după legendele reproduse, cât şi după credinţa Românilor din alte părți ale Bucovinei, unde poate că nu sunt cunoscute legendele acestea, Sf. Haralampie are o deosebită înrâurire şi putere asupra Morții, Holerei, Samcei sau Sancei, Langoarei, şi mai cu seamă asupra Ciumei, precum şi asupra altor boale grele.
El e stăpânul şi purtătorul tuturor boalelor.
Din cauza aceasta apoi, fiindcă Sf. Haralampie e stapânul şi purtătorul ființelor sus amintite, precum şi al tuturor boalelor şi mai ales al celor mai grele şi mai rele, Românil şi mai cu seamă Româncele din cele mai multe părți ale Bucovinei îl țin, adică cel mai mulți dintre dânşii nu lucrează nimic în ziua lui, ci o serbează ca şi Duminica sau ca şi una dintre sărbătorile cele mari, atât pentru sănătatea lor, cât şi pentru sănătatea vitelor, ca să nu se bolnăvească și să moară, respectiv să piară în decursul anului ce urmează, ci să fie cu toți sănătoşi.
Cel ce serbează ziua acestui sfint, acela e ferit şi scutit de toate boalele, pentru că Sf. Haralampie îl pazește şi îl apără atât pe dinsul, cât şi vitele sale de orișice boală.
Din contra cel ce nu serbează ziua acestui sfânt, cel ce lucrează, acela se bolnăvește peste an. Iar asupra acelora ce nu numai că nu-i serbează ziua, ci încă îl şi supără prin purtarea lor cea rea şi necuviinciósa, trimite Ciuma să le ia zilele, ca să nu-l mai supere.
Tot din cauza Ciumei îl serbează pe Sf. Haralampie şi Românii din unele părți ale Moldovei. Ba în unele comune din Bucovina, precum bunăoară în Reuseni, nu numai că Sf. Haralampie se serbează ca şi Duminica, ci care om poate, acela şi postește, adică nu mănâncă nimic în acestă zi, şi aceasta o face el asemenea pentru boale.
În unele comune, atât din Bucovina cât şi din Moldova şi Muntenia, nu numai ca se serbează ziua Sf. Haralampie ci unii dintre Români, mergend în această zi la biserică, duc ca jertfă colaci, mere şi colivă pentru sufletele morților, sau grîu nefiert, adică numai grăunțe, iar alții plătesc câte o liturghie şi se roagă anume ca să fie sănătoşi în decursul anului viitor, ca Sf. Haralampie şi prea bunul Dumnezeu să-i ferească de toate boalele.
După ce s-a sfârşit liturghia, unii dintre dânșii, şi anume atât din Bucovina cât şi din Moldova, fac praznice sau la biserică sau acasă pentru pomenirea morților, şi mai ales cei ce se cheamă Haralampie, la care ocaziune pomenesc numele Sf. Haralampie, ca să-i ferească de orișice primejdie, şi dau de pomană mai cu seama pentru cei ce au murit de moarte năprasnică. Alții fac aghiazmă, adică plătește preotului ca să le sfințească apă, care e, după credinţa lor, bună pentru felurite boale, pentru că, bându-o şi spălându-se cu dînsa, spun ei că se vindecă.
După sfinţirea apei sau după facerea aghiazmei, luându-şi fiecare apă de aceasta şi întorcendu-se acasă, o parte dintr-însa o beau, cu o parte se spală, o parte o dau vitelor de băut sau stropesc cu dinsa vitele, grajdurile, şurile, pivnițele, precum şi alte acareturi de pe lângă casă, iar restul îl aruncă prin fântâni. În unele comune, tot din Bucovina, se stropesc cu apă aceasta nu numai oamenii şi vitele, precum şi acareturile mai sus arătate, ci şi prin grădini, anume ca să nu facă pomii vermi şi omidile să nu mănânce curechiul.
În unele părți din Muntenia, precum bunăoară în comuna Poiana-de-sus, plasa Ghergani, jud. Dimbovita, Sf. Haralampie se crede a sărbătoarea cea mai mare pentru pomii din grădini. De aceea,
În ziua acestui sfint, se unge tot pămâtul cu colivă sfințită, ce se aduce în această zi de la biserică.
În alte comune, tot din Muntenia, în ziua de Sf. Haralampie se face coliva, din care se păstrează spre a se da păsărilor, când au boală şi mor, anume ca să nu mai moara.
Şi iarăşi în altele, aşijderea din Muntenia, precum bunăoară în comuna Spineni, plasa Vedea-de-jos, jud. Olt, se duc la biserică în ziua de Sf. Haralampie grăunțe de grîu nefert, spre a se sfinți de preot, și după ce s-au sfinţit şi s-au adus acasă, se dau păsărilor de casă şi vitelor de mâncat, anume ca să nu le fie rău de vărsat (bubat).
Tot în ziua de Sf. Haralampie unele Romance din Bucovina, precum bunăoară cele din comuna Milioveni, fac un colăcel şi-l coc înainte de răsăritul soarelui singur în cuptor. După ce s-a copt, îl scot afară şi-l rup în patru bucăți și apoi îl azvirlu tot câte o bucată în toate părțile lumii. Aceasta înseamnă că dau de mâncare la toate gujuliile din lume.
Alte Românce iarași se desbracă în pelea goală şi înconjură casa de trei ori, şi anume întâia oară dimineața, a doua oară la amează, şi a treia oară seara, cu scop ca să nu se apropie Diavolul de casă, crezându-se că de casa aceea, care se încunjură în chipul acesta, Diavolul nu se poate apropia.
Mai departe cred o seamă, că dacă plouă în ziua de Sf. Haralampie, plouă apoi după aceea 40 de zile după olaltă.
În fine, trebue să mai amintim încă şi aceea că, după credinţa şi spusa Românilor din Moldova, precum a celor din comuna Milénca, jud. Dorohoiù, şi a celor din Muntenia, comuna Ruptura, jud. Mehedinți, St. Haralampie sau Haralambie este pus de Dumnezeu peste vite, pentru sporirea şi aporărea acestora de boale.
Iar Românii din unele părți ale Bucovinei, precum bunăoară cei din Fundul-Sadovei, spun în privința acestei credințe numai atâta că Sf. Haralampie a fost dintru început păstor și ca atare trebuie să-i fie aminte de sporirea turmelor.
Deci, fiindca Sf. Haralampie a fost dintra început păstor şi fiindcă el este şi acuma peste vite şi sporirea lor, de aci se vede că vine şi datina Românilor din cele mai multe părți ale Bucovinei de a stropi vitele şi grajdurile sau poiețile în care petrec acestea cu apă sfinţită.
Şi tot de aici se vede că vine şi credinţa unora, că în ziua de Sf. Haralampie nu e nicidecum bine de a înjuga boii. Și dacă femeile totuşi nu vreau ca să petreacă toată ziua acestui sfânt în nelucrare, apoi se ocupă numai cu scărmănatul lânei sau al penelor, de cusut şi de tors însă nu se apucă de fel, susţinând că nu-i bine.
Sărbătorile la români, Simion Florea Marian, Academia Română, 1898
POVEȘTI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * LEGENDELE OLIMPULUI * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNAL* VRĂJITORIE * SFATURI PRACTICE * VORBE * CĂRȚI POPULARE …
- Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
