Sărbătoarea Sfintei Filofteia, ale cărei moaşte se află la Curtea de Argeş, se țin numai prin partea de mijloc și apus a Munteniei și, după cât se pare, și prin Oltenia.
Legenda ei, care se aude în popor, va fi, firește, înrâurită de povestiea vieții; sfinților. Pentru Oltenia, are acest cuprins:
S-a auzit din bătrâni că Sf. Filofteia a fost o fată milostivă de la Dumnezeu. Nu era călător să treacă pe drum și să nu-l întrebe de a mâncat sau nu. Și de nu mâncase, îi dădea să mănânce.
Într-o dimineaţă, tatăl său plecând la arat cu mai multe pluguri, a lăsat vorbă acasă ca fie-sa să se ducă cu demâncare la oameni, la pluguri. Cum a gătit, Filofteia a plecat cu demâncarea. Pe drum s-a întâlnit cu niște oameni flămânzi și le-a dat să mânânce; apoi a luat-o îndărăt acasă, că știa ea bine ce o aşteaptă, dacă s-o duce la pluguri cu mâna goală. A făcut altă demâncare și fuga la pluguri, c-o fi leșinat oamenii de foame. Tată-său, când a văzut-o tocmai pe la chindie cu prânzul, s-a făcut foc de mânie, că de ce a venit așa de târziu. Şi dând cu barda, de unde era de la plug, – ca de-o azvârlită, – i-a tăiat piciorul. Şi a căzut deodată moartă la pământ fecioara.
Îndată s-a coborât o candelă la capul ei, de sus, de la Tatăl ceresc. S-au căznit ei toți oamenii s-o mute de pe loc, s-o ducă acasă, dar nu s-a putut, fără puterea lui Dumnezeu, s-o ridice din loc. Dacă au văzut ei și au văzut, le-a venit în gând și au rânduit-o la toate mânăstirile. Preoţii s-au rugat în sobor, dar degeaba.
Au pomenit toate mânăstirile din ţara lor, şi ea nu făcea nici un semn. În cele din urmă, preoții au rânduit-o la mânăstirea frumoasă a Argeșului. Punând acum mâna pe trupul ei, au văzut că Sfânta s-a dezlipit de pământ.
Și așa au luat-o de acolo şi au dus-o la Argeș, în mânăstire, unde stă şi azi.
Prin jud. Olt, se aude următoarea variantă:
Filofteia a fost fiica unui om sărac, dintr-un sat din jud. Argeș.
Fata asta era foarte cuminte, darnică şi milostivă. De câte ori se ducea cu mâncare la tatăl său, cu cine se întâlnea, aceluia îi da de ale mâncării, aşa că ajungea la muncă numai cu mâncarea pe jumătate.
Odată tată-său s-a luat așteamătu după ea, să vadă cui dă întotdeauna atâta mâncare.
Mare i-a fost mirarea însă când a văzut-o că împărțea mâncare la toți săracii, la toți copiii care spuneau că le este foame. Atunci tatăl său, de necaz, cum mergea după ea, a dat cu barda de-a azvârlita și a ajuns-o cu colțul la un călcâi, unde i se vede şi astăzi semnul.
Prin bunătate, prin cuminţenia ei, prin faptele ei bune și milostive, s-a făcul sfântă.
Moaștele ei sunt la Mânăstirea Curtea de Argeş.
Tot cam în acest fel se povestește și prin jud. Muscel:
Sf. Filofteia, fiind fată milostivă, tatăl ei, om câinos la inimă, a aruncat cu barda într-însa şi a ucis-o. Înainte de a muri, a venit un vârtej care a ridicat-o până la vântul turbat, de unde a căzut jos moartă.
„Pe sfânta n-a putut-o urni nimeni din loc, nici cu cai, nici cu boi, că nu vrea să intre în nici un oraș mare, că orașele, mai ales ale mari, cică sunt păcătoase râu.
Când i s-a pomenit însă de Curtea de Argeş, s-a făcut ușoară cum e pleava.
Aci a adus-o și aci se păstrează moaștele până-n ziua de azi.
O scot numai vara de-o plimbă prin sate şi fac slujbe și sfeştanii pentru a ploua, atunci când e seceta mare.
În ziua de Sf. Filofteia, fetele şi femeile nu lucrează nimic în casă, că e rău de a boală, boala copiilor.
Sărbătorile românilor, Tudor Pamfile, 1910
POVEȘTI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * LEGENDELE OLIMPULUI * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNAL* VRĂJITORIE * SFATURI PRACTICE * VORBE * CĂRȚI POPULARE …
- Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
