Connect with us

Hi, what are you looking for?

Datini și credințe

Seceta

Bartolomeo Giuliano, Secetă, 1874
Abonează-te la canalul de You Tube

Seceta este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru necredința și feluritele răutăți ale oamenilor, între care se pomenesc și omorurile.

 Trei ani de secetă aduc trei ani de boli și apoi alți trei ani de război.

Din când în când seceta-i binefăcătoare, căci mai aduce lumea la calea adevărului, deschizându-i ochii asupra căilor rătăcite și-a deșteptăciunilor lumești, aduse de toată îmbuibarea și huzurul. 

Seceta-i ca și când un om gras își lasă sânge; se mai răcorește oleacă, până când iar i se umflă venele!

 Câte soiuri de rătăciri nu-s pe lume!

 Unde te-întorci, unde te învârtești, nu întâlnești un om măcar să-ți spună ce cugetă!

Seceta bântuie un an un hotar în cuprinsul căruia a murit cineva de moarte năpraznică și a fost înmormântat în altă parte.

 Între aceste rătăciri se numără și faptul că preoții au început pe-alocuri să se tundă.

 Un cântec de țară spune:

Puică, de urâtul tău,  
Nu mai plouă Dumnezeu;  
Când dă câte-o picătură, 
Bate vântu-n urmă lună!

Cu privire la binefăcătoarea însănătoșire sufletească ce-o aduce seceta, se povestește că, întru-un rând, Sfântul Petru ceru voie lui Dumnezeu ca să se scoboare pe pământ spre a vedea ce mai fac oamenii și cu acest prilej să se mai întâlnească și cu neamurile sale, despre care de mult nu mai știa nimic.

Dumnezeu îl învoi.

Sfântul Petru veni pe pământ și, când se întoarse în cer, Cel-pre-asfânt îl întreabă:

– Ei, Petre, cum mai hălăduiește lumea noastră?

 Își mai aduce aminte de mine, ori ba?

-Mai că nu, Stăpâne! raiul întreg este pe pământ!

 Bucatele s-au făcut cu toată îmbelșugarea și zidirea ta este veselă.

Toți beau și ospătează la nunți și cumetrii, iar pe tine de mult te-au și uitat!

– Bine, Petre! Așa se întâmplă câteodată!

 După un alt șir de ani, Sfântul Petru cerut din nou îngăduință lui Dumnezeu ca să coboare pe pământ.

 Dumnezeu îl învoi, dar Sfântul se întoarse curând.

– Ce-i, Petre, ai zăbovit așa de puțin? – îl întrebă Atotputernicul. 

– Ei, Doamne! Cum puteam să stau mai mult, când toată lumea-i tristă și fără pic de voie bună? Iadul întreg e pe pământ, căci este lipsă desăvârșită, de țipă copilul în sânul maicii sale. 

– Bine, Petre; da de mine își mai aduc oamenii aminte, ori ba? 

– Doamne, numele tău e veșnic pe buzele lor și ochii lor sunt pururi ridicați către tine și-ti strigă: „Doamne, dă-ne, Doamne, ploaie; fie-ți milă de noi și ne iartă greșalele noastre,,.

Semnele de secetă nu lipsesc, și muncitorul de câmp, firește atunci când nu se arată semnele de belșug, are de ce să se teamă de secetă.

 Între aceste semne pomenim:

 Întunecimea soarelui sau a lunii, cutremurele de pământ, lăcustele, înroșirea cerului, ivirea stelelor cu coadă și a unei mulțimi de gândaci, vara.

 Semnele de vară secetoasă sunt:

  •  Toamnă va tuna și va fulgeră;
  • Soarele va răsări cu urechi;  
  • Vara vor fi vârtejuri;  
  • Va ploua la Vinerea Mare;  
  • Luna se va arăta roșie împrejur.

Seceta se pornește și atunci când se trece cu mortul peste o apă, când s-a înmormântat de curând un strigoi, precum se crede prin unele părți din Transilvania, când strigoaicele fură Luceafărul, când prin anumite părți sunt strigoaice – femei cu coadă – și mai ales când acestea nu se scaldă, și când copiii se joacă cu zmeul.

 De cele mai multe ori însă ploile sunt legate de oameni, care au interesul să nu ploaie; între aceste soiuri de oameni se numără cărămidarii, care au nevoie de soare spre a li se usca cărămida, și care trebuie izgoniți, ca să înceteze seceta, negustorii, de pe la târguri, care vor vreme frumoasă pentru facerea negoțului lor și care, pentru împiedicarea ploilor, se slujesc de strigoaice.

Cărămidarii iau un burduf, îl umplu cu apă și îl bagă în pământ, făcând foc deasupra. Atunci pornește secetă. Ca să dezlege ploaia, scot burduful și îl înțeapă cu un piron; apa curge cu încetul, căci, dacă ar vărsa tot burduful, ar îneca lumea ploile.

Alți cărămidari pun o femeie de clocește ouă și tot ei o școală; dacă ar sparge atunci toate ouăle iarăși ar îneca ploile lumea.

 În afară de aceștia, ploile mai pot fi legate și de alți vrăjitori sau solomonari.

 Fel de fel de zvonuri se aud. 

S-aude, zic unii că în vârful unui copac înalt s-a fost găsit o babă clocind două pietroaie. Copacul a fost tăiat din rădăcină și așa baba a picat moartă jos. Pietroaiele au fost azvârlite în Dunăre și ploile s-au dezlegat apoi prin părțile acelea!

Strigoaicele, pentru ca să lege ploile, pun într-o strachină tot soiul de pâine, strică un ou și fac o turtă pe care o acopăr cu cânepă. Dacă această turtă o țin la udeală, plouă; dacă o țin la uscăciune pe cuptor, este secetă.

Zic alții că lângă niște cărămidari sau aflat trei broaște priponite de către niște cărămidari, ca să nu-i necăjească ploile la lucru; de îndată însă ce broaștelor li s-a dat drumul, ploile au început să curgă.

Alții spun că într-un loc seceta a ținut mult, din pricina că pe acolo un călugăr a greșit cu o oaie.

Prin alte părți se zice că Dumnezeu i s-a arătat unui flăcău și i-a spus toate relele de care suferă pământul. Flăcăul acela cutreieră acum toate satele și învață pe oameni ca să se pocăiască. El trăiește c-un ou și cu-n pahar de apă pe zi!

Și pe unde lumea se îndreaptă, plouă.

Tudor Pamfile, VĂZDUHUL după credințele poporului român, 1916

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * DESCÂNTECE SFATURI PRACTICE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi.
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...