Connect with us

Hi, what are you looking for?

Povești

Sărăcia

Hubert von Herkomer, Timpuri grele, 1885

Cic’a fost o dată într’un sat un om sărac, sărac, aşa de sărac, că iaca nici eu n’am cuvinte să vă spun cum.

Aşa, el ce să facă? Dacă stă, îi stă Norocul! S’a gândit:

— Ia să plec eu cu copiii, cu nevasta în lume, ca doar-doar am scăpă de sărăcie.

Şi au plecat numai cu ce aveau pe ei, căci acasă erau plini de goi!

Mergând el aşa pe drum, el îşi aduse aminte cum că mai aveau acasă un ulcior, şi-l uitaseră. Şi zise neveste-si:

— Fă, nevastă; să dau o fugă să ieau şi ulciorul ăla, că o să ne trebue!

— Aşa e; du-te.

Şi a luat-o îndărăt. Când ajunse şi deschise uşa casei şi intră, vede aşa ca o mutră de cocoşneaţă lungită pe vatră. Se încruci când o văzu.

— Oliu! Macheâ, da ce-o mai fi şi asta?

Şi-o întrebă:

— Cine eşti tu ?

— Eu, Sărăcia!

— Sărăcia! Da ce-o mai fi? Ce cauţi la mine?

Şi Sărăcia apucându-lde gât:

— Am venit ca să-ţi ţin de urît, c’am văzut eu că tot îţi trebue. Da la ce mai venişi, că plecaseşi ?

— Veniiu să-mi ieau şi sărăcia asta de ulcior, c’o uitasem.

— Păi, atunci să mergem, dacă ziseşi aşa!

— D’apoi cum o sa mergi ? Cum o să te ieau ?

— Ei, cum o să mă ieai! Uite, eu o să mă bag în urcior ca să-ţi fiu mai uşoară ! Destupă urciorul!

Românul nostru, neavând încotro, face ce-i zice Sărăcia: destupă urciorul.

— Dar cum faci ca să intri, că nu eşti mai mică ?

— Ei, cum o să intru! Uite, mă fac aşa !

Şi Sărăcia se mototoli şi intră în urcior, cât era ea de mare. El o înfundă bine, îşi luă urciorul şi pleca, cântându-şi cântecul:

Foaie verde sirsinele,
Vai de păcatele mele !
De când de-acas'am plecat;
încotro m'ani dus, ncotro am apucat,
De Sărăcie am tot dat!
De Sărăcie am tot fugit,
Şi tot Sărăcia am întâlnit!

Pe drum se întâlneşte c’un om. Din vorbă în vorbă, îşi spun fiecare care încotro se duc. Da ăla vede urciorul.

— Da ce ţii ăl urcior astupat cu plumb?

— Să ştii tu ce am în el, nu m’ai mai întrebă!

— Eu, de! De unde să ştiu; d’apoi spune!

— Sărăcia !

— Taci mă! Sărăcia astupată în urcior? Batâ-te’n cap, sa te bată! Ce-ti mai dete în gând şi ţie! Şi unde o găsişi?

— Acasă!

— Şi unde o duci ?

— Eu ştiu !

— Aâă, ci leagă şi tu un pietroiu de gâtul urciorului şi aruncă-l Dracului în balta asta, mă; scapă-te de ea şi vezi-ţi de treabă!

Acesta, cum aude aşa, iea un pietroiu, îl leagă de gâtul urciorului şi apoi îl aruncă cu urcior cu tot în baltă.

— Mă: cu bine, mă!

— Să dea Dumnezeu bine!

Şi s’au despărţit. A scăpat bietul om de Sărăcie.

Apoi a luat-o pe drum înainte ca s’ajungâ pe-ai lui. Mergând ei aşa, dau de-o curte boierească. Cer boierului să le dea şi lor o bucată de pământ pentru bordeiu, iar ca plată, se îndatorau să-i vândă ţuică la drumeţi. Boerul a primit, că vedea el că o să-i prieascâ c’un astfel de om.

Acu, apucându-se omul nostru să sape la groapa boierului, dă peste un cazan plin numai cu galbeni de aur! Iacă undei-a fost stând norocul lui : în pământul boierului, în groapa bordeiului. Acum iar îşi începu cântecul:

Şi-are frunze trei lalele, 
Vai de păcatele mele!
Eri fuseiu un biet argat,
Astăzi sunt un om bogat,
De Sarăcie-am scăpat!

Şezând el mai mulţi ani de-a rândul la moşia asta boierească, s’a îmbogăţit de nu mai avea nici ce le mai face banilor; s’a făcut şi el boier mare.

S’a întâmplat însă că a venit odată şi frate-seu pe la el, c’auzise că s’a îmbogăţit. Frate-său ăsta, mai mare, era şi el bogat, nu e vorbă, dar sgârcit şi vrăjmăşos nevoie mare, şi mai ales vrăjmăşos, de când auzise de îmbogăţirea lui fratesău, fiindcă-l întrecuse. Nu e vorbă, se uita mai înainte la el mai rău ca la un câine.

Acum, ei, din vorbă în vorbă, îşi povestesc fiecare cum îşi făcuseră averile. Ăsta al nostru, îi mai spune cum făcuse când a prins Sărăcia, cum o băgase în urcior şi cum o aruncase în baltă, de scăpase de ea.

Astuialalt atâta i-a trebuit:

— Dar bine o mai fi Sărăcia aia acolo?

— D’apoi cum să nu fie! Cine s’o iea? Numai sărăcie nu le-ar mai trebui altora.

— Dar nu mergem într’acolo, frate, c’aş vrea s’o văd şi eu !

— Dacă zici tu că mergi, eu merg,—cum să nu merg, că tot n’am eu nici o treabă până una alta!

Şi plecară. Ajungând acolo, intră în baltă ăl vrăjmăşos, găseşte urciorul, îl scoate şi-l destupă. Sărăcia, când se văzu scăpată, i se încârligă pe după gât zicându-i:

— Ti.., ce bine îmi făcuşi, frate! Mai văzuiu şi eu odată lumina soarelui! Iţi mulţumesc din suflet, frăţioare, că m’ai scos, căci altfel, aici îmi putreziau oscioarele. Acum, fiindcă mă scăpaşi dela moarte, cu ce să te mulţumesc ?

— Apoi, dacă vrei să mă mulţumeşti, nu-ţi cer nici mai mult, nici mai puţin, ci numai atâta : vreau să faci pe frate-meu cum a fost mai înainte, că prea şi-a ridicat nasul sus, de m’a întrecut în bogăţie până şi pe mine!

— Nu ştiu zău, pe el ori pe tine, —îi răspunse Sărăcia; el acuma este prea tare, nu-l mai pot doborî, pe când pe tine, e-hehe! eşti şi căzut! Haide la tine, că la tine e de traiu de-acum înainte! —îi zise Sărăcia, strângându-se şi mai bine pe după gâtul lui.

A păţit-o! Curat vorba ceea: „Unde dai, şi unde crapă!”, sau: „Vrând altuia a face rău, îți faci tot capului tău!

„DIN VIEAŢA POPORULUI ROMAN. Mitologie Românească. Dușmani și prieteni ai omului” de Tudor Pamfile

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...