Connect with us

Hi, what are you looking for?

Povești

Săraca mamă, nu-i ca ea!

Hendrick Bloemaert, Bătrână care vinde ouă, 1632

Într-un sat trăia odată o muiere bătrâna, care avea trei feciori, tustrei însurați, tustrei gazde de măganul lor, dar de bătrână lor mamă nici unul nu voia să grijască, nici unul nu se îndura să-i întindă o bucată de pâine, fie cât de mucedă și uscată. Și, doamne, greu o mai ducea biata bătrână, din mila ce i-o întindeau streinii.

Odată să ia baba și merge la feciorul ei cel mai mare și-i zice:

— Dragul meu copil, te-am grijit, te-am crescut, te-am căpătuit, acum ai ce-ți trebuie, dar eu n-am nimic, nici baremi putere în aste ciolane, să pot munci, fă-ți milă și pomană și-mi dă o bucătură de pâine, că-s mai leșinată de foame.

Iar feciorul cel mai mare-i grăi:

— N-am pâine, du-te la frate-mio cel mijlociu, că este mai bogat decât mine.

Și s-a luat biata babă și s-a dus gemînd și suspinînd la feciorul cel mijlociu și a zis:

— Dragul meu copil, sunt mai moartă de foame, am fost la frate-to cel mai mare și i-am cerut o bucată de pâine, dar nu mi-a dat, a zis că nici el n-are, fără să vin la tine că ești mai bogat decât el, dă-mi tu, fii bun, o bucată de pâine, că nu mai pot de foame.

Dar și feciorul acesta i-a răspuns:

— N-am de unde-ți da, du-te la frate-meu cel mic.

Și s-a luat biata babă suspinând și gemând și s-a dus la copilul ei cel mai mic și i-a zis:

— Dragul mamii, uite cum am umblat pe la frații tăi, și nu mai pot de foame și de năcăjită, dă-mi o bucătură de pâine cât de mică, că ți-a răsplăti Dumnezeu sfântul. Dar feciorul cel mai mic îi răspunse:

— Rău făcură frații mei că te trimiseră la mine, în loc să te îmbucătărească ei; că și eu sunt sărac; n-am de unde-ți da.

Acum să luă biata babă plângând și merse până la un râu și se puse pe țărmure și plânse și plânse. Și cînd își ridică capul din pălmi cum și-l ținea și plângea, vede pe apă înnodând o rață frumoasă albă. Și cum o vede, mai tare o cuprinse jalea și zise:

— Batăr de făceam rațe în loc de copii!

Atunci înnota rața cătră ea și-i zise:

— Tu n-ai pâine, ești flămânda, și feciorii tăi nu vreau să te îmbucătărească. Dar tu totuși vei fi bogată. Eu îți voi oua în toată dimineața un ou de aur și seara unul de argint.

Aceasta era pe când însera. Și-i și ouă rața un ou frumos de argint curat.

Biata muiere luă oul plângând de bucurie, merse repede cu el în sat, unde-l vându și-și cumpără mâncare și băutură. Dimineața se duse bătrâna la râu și rața cea albă-i ouă un ou de aur curat. Așa mergea ea zi de zi, dimineața și seara la râu, și dimineața afla la locul știut un ou de aur, iar seara un ou de argint. Acum era bogată și avea tot ce-i cerea inima.

Copiii ei se mirară tare de această întâmplare și o întreabă odată:

— Mamă, de unde ai dumneata atâta potop de ban? Și baba le răspunde:

— O rață frumoasă albă îmi ouă în toată ziua doauă ouă, dimineața unul de aur și seara unul de argint.

Când auziră frații minunea nemaiauzită, se hotărâră fiecare în gândul său, să meargă la rață. Mai întâi urmări feciorul cel mai mare pe mumă-sa și văzu cum ouă rața un ou de argint, și după ce se depărtă bătrâna, se duse și el lângă râu și zise cătră rață:

— Scumpă rățucă, vino de-mi ouă și mie baremi un ou. Dar rața-i răspunse:

— Bucuros ți-oi oua și ție un ou, dar vino la mine în apă. Și se băgă feciorul în apă și se duse tot după rață, dar rața înnotă pe apă tot mai departe și mai departe, iar feciorul merse tot după dânsa până se priponi locului, de nu mai putea merge nici încoace nici în colo și se cufundă, de nu i se mai văzu decât părul din apă. Iar pe capul lui își făcu rața un cuib și șezu în el.

După o vreme se hotărî al doilea fecior să meargă tot după mumă-sa și păți chiar ca cel dintâi. În urmă se hotărî feciorul cel mai mic, dar nici el nu umblă mai bine decît frații săi.

Acum veni într-o seară bătrâna la râu și plânse și plânse. Rața o auzi și o întrebă: De ce plângi? Iar bătrâna răspunse:

— Cum n-oi plânge și cum nu m-oi dăoli, că copiii mei toți trei s-au prăpădit și nu-i om să ne poată spune, ce s-au făcut?

— Miru-mă cum mai poți plânge după copiii tăi cei răi, care nici o fărimătură de pâine nu voiră să-ți dea? Eu știu unde sunt.

— Știi unde sunt? întrebă mama plângând; atunci fii bună, du-mă la ei, ori de poți adă-mi-i aici.

— Bine, zise rața, eu ți i-oi aduce iară vii, însă să știi că și eu merg de aici și nu ți-oi mai oua mai mult ouă nici de aur nici de argint!

— Nu-mi mai oua, numai dă-mi copiii, zise mama întristată.

Atunci zbură rața, iar din apă ieșiră tustrei feciorii voinici și sănătoși și de atunci omeniră care mai de care pe biata lor mamă.

Ion Pop-Reteganul

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.909 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.213 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.602 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...