Connect with us

Hi, what are you looking for?

Greaca veche

Psiheea pornește în căutarea soțului

William-Adolphe Bouguereau, Psyche, 1892

LEGENDELE OLIMPULUI

Urmare

Pe când frumosul Eros era închis în casă, Psiheea şi pornise pe munte… şi plângea:

– Ce-am să mă fac, o, Eros?… Unde te pot găsi?… Sunt singură, mâhnită… şi te iubesc atât…
Şi, năzuind un sprijin, aleargă-n templul Herei, căci dânsa ocrotea familia, căminul. O roagă pe zeiţă. Imploră şi pe-alţi zei. Dar nimeni n-o ascultă, nu-i ia durerea-n seamă.

– Tu eşti o muritoare, şi dânsul e un zeu. Nu ştii că însuşi Zeus a părăsit atâtea şi-atâtea pământene? Nu mai gândi la el, căci n-o să-l mai revezi… îi răspundeau mai toţi.

Psiheea nu se lasă, ba încă socoteşte să plece spre zeiţa iubirii, Afrodita. Ea doar ocroteşte dragostea pe pământ. Şi plecă… merge, merge… îndură suferinţe, şi frig, şi foame, sete şi piedici cu duiumul… Ajunge la palatul zeiţei Afrodita şi-i spune umilită:

– Tu eşti, zeiţă, mama lui Eros, soţul meu… Peste puţină vreme şi eu am să fiu mamă… Fii bună deci, zeiţă, pe cât eşti de frumoasă…

Zeiţa Afrodita priveşte spre Psiheea. Dar după-atâta trudă, tot fata-i mai frumoasă. De ură-nverşunată, zeiţa se încruntă, rostindu-i printre dinţi:

– Vrei să mă faci bunică, pe mine, Afrodita, zeiţa frumuseţii? Vrei să mă faci bătrână? Tu, ce eşti vinovată că te-ai născut frumoasă, poate mai mult ca zeii, poate mai mult ca mine?… Să vină două sclave: Grija şi întristarea!… Luaţi-o şi biciuiţi-o… Dar, ştiţi, cum se cuvine!

Sclavele o înşfăcară şi-o biciuiră straşnic. O-nvineţiră toată. Dar nici aşa zeiţa nu se milostivi şi luă ea însăşi biciul. Îi sfâşie veşmântul, o trase de cosiţe şi o bătu la sânge.

Apoi, însângerată, o puse şi la muncă. Îi dete o movilă înaltă de seminţe. Erau acolo boabe de mac, fasole, linte, grâu, orz şi alte feluri şi-i spuse să le-aleagă grămezi, grămezi, pe soiuri…
Când se sfârşi cu munca, îi porunci să plece într-o pădure deasă, unde păştea o turmă de oi – turbate toate – ce-i omorau pe oameni, şi să-i aducă lână. (Lâna era de aur.)

Pe urmă o trimise în vârful unui munte, păzit cu străşnicie de sute de balauri. Pe-aici trecea un fluviu care Curgea spre Tartar. Şi-i porunci s-aducă un şip umplut cu apă.
Dar dragostea, dorinţa de-a-l mai vedea pe Eros i-au dat Psiheei vlagă să treacă prin primejdii, să biruiască totul şi să-mplinească voia geloasei Afrodite…

Călătoria în ținutul lui Hades

Neîmpăcată încă, zeiţa îi mai cere să plece şi-n ţinutul lui Hades, sub pământ.

– Te du-n regatul morţii cel cârmuit de Hades, îi spune Afrodita, şi cere-i Persefonei, gingaşa lui soţie, să-ţi umple cu balsam cutia asta mică. Balsamul mă va face pe mine mai frumoasă… Cată să vii degrabă, căci pleci la un ospăţ…

Porneşte iarăşi fata. Se luptă îndelung să intre în regatul cel misterios al morţii. Străbate peste fluviul, pe unde treceau morţii. Şi trece chiar de Cerber, de cîinele lui Hades, cel cu trei capete, ce străjuia cu colţii lui cumpliţi acest ţărm al tristeţii, domolindu-l pe monstru cu nişte turte dulci.

Se spune despre Gheea, strămoaşa tuturora, că ea era zeiţa ce-o ajuta pe fată să treacă prin primejdii. Şi cum, necum, copila ajunge şi la tronul zeiţei Persefona.
Şi-o roagă:

– Dă-mi, zeiţo, balsamul ce ţi-l cere, în cutioara asta, mama soţului meu, frumoasa Afrodita!

Persefona primeşte să-i umple cutioara cu balsamul cerut, şi pleacă iar Psiheea, să-l ducă Afroditei. Zeiţa, la plecare, o sfătuise bine:

– Să nu deschizi capacul. Balsamul din cutie e numai pentru zei…

John-William-Waterhouse, Psiheea deschizând cutia de aur, 1905

„E pentru zei, ştiu bine, se frământa Psiheea, călătorind pe drumuri, şi cerceta cutia. O, de-aş putea şi eu să folosesc balsamul! Puţin. Cât de puţin. Să mă fac mai frumoasă decât mă ştie Eros, şi-apoi să caut mijlocul ca să pătrund la el. Am băgat eu de seamă unde l-a-nchis zeiţa. Iar el, văzându-mi chipul, să mă-ndrăgească iarăşi…“

Şi tot gîndind în sine, aproape fără voie, minată de iubire, Psiheea-ntredeschide capacul, binişor. Numai că din cutie – aşa cum uneltise zeiţa Afrodita – iese un abur negru şi fata cade jos. Aburul o-mpresoară şi el aduce somnul cel fără de sfârşit.

Zeus hotărăşte…

Dar Eros, ce văzuse prin vrajă toate astea, nu mai aşteaptă mult şi cum aflase locul unde-i ţinea zeiţa aripile şi arcul, le smulge şi s-avântă printr-o fereastră-afară.
Ajunge la Psiheea. Adună în cutie aburii grei ai morţii şi fata se trezeşte:

– Iubite… Tu eşti oare!… Deci m-ai iertat?… Mai stai… Mai stai, să te privesc… Căci am atâtea lucruri să-ţi spun, de-atâta vreme de când ne-am despărţit…

– Şi eu, Psiheea dragă, rosteşte zeul Eros, dar nu-i timp de pierdut… Mama mea, Afrodita, este pe urma noastră. Tu du-te cu balsamul. Eu plec către Olimp.

Şi zboară zeul Eros drept în Olimp şi spune:

– O, Zeus, tu ce lumea o cârmuieşti din slavă, îndură-te de mine şi de iubita mea…

– Nu, nu… strigă din urmă zeiţa Afrodita, sosită în rădvanu-i din flori de trandafir. Nu-ngădui, stăpâne! Psiheea nu-i zeiţă, şi-un zeu, cum este Eros, nu poate face nuntă cu ea – o muritoare…

– Ba da, răspunse Zeus. Nu te mâhni, frumoaso, şi-ncearcă să surâzi. E vremea să astâmperi pe-acest copil zburdalnic, care-a făcut şi face atâtea nebunii… E vremea să-l însori. Şi ca să fie demnă Psiheea de un mire ceresc, cum este Eros, eu am s-o fac zeiţă.

Şi Zeus porunceşte lui Hermes să adune, în sala de consiliu, pe zei şi pe zeiţe. Să vină şi Psiheea. Şi-i dă fetei să soarbă din cupa lui de aur esenţele divine: ambrozie şi nectar.

– Rămâneţi împreună necontenit de azi, le glăsuieşte dânsul. Iar voi, zei şi zeiţe, puteţi să-ncepeţi nunta şi să vă veseliţi… Vă porunceşte Zeus!…

Şi Eros cu Psiheea au făcut astfel nunta, rămânând amândoi fericiţi în Olimp.

Logodna lui Cupidon cu Psiheea, CarloDolci

Această alegorie are un tâlc, şi anume că dragostea nu poate dăinui, dacă nu e însoţită şi de o simţire adâncă. Psiheea, în limba greacă, se tâlcuieşte prin suflet. Dar şi sufletul se înalţă prin dragoste, prin Eros, şi ajunge în Olimp, adică în locul unde se găsea fericirea desăvârşită, pe care o gustau numai zeii, cum credeau elinii.

William Bouguereau Psyche and Cupid

Alexandru Mitru

Urmează

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi și alte legende.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...