Connect with us

Hi, what are you looking for?

Povești

Prostul cu păsărică

Bronzino, Giovanni de Medici - copil, 1545

Era un împărat mare, cu o împărăție mare și cu o fată mare, numai bună de măritat.

Dete veste împăratul în lume că are o fată frumoasă și bogată cu palate de cleștar, căruțe de aur și cai împodobiți și că o mărită după acela care va da răspunsuri potrivite la întrebări.

Cînd au auzit părinții și împărații, cum era și de așteptat, au dat buluc, la fiica împăratului s-o pețească.

Fiica împăratului de felul ei era soadă. Îi placea să facă glume sărate și nesărate și să-i batjocorească pe cei proști. De aceea, se dusese vestea în lume că este o fată înțeleaptă și frumoasă. Cine n-ar fi vrut să aibă o soție așa de cuminte ca ea?

Însă toți împărații, părinții și tinerii care i-au călcat pragul n-au izbutit să-i răspundă la cele trei întrebări și toți au plecat în părțile lor cu coada între picioare, rușinați. Mai la urmă de tot, într-un sat aud trei frați săraci că fiica împăratului se mărită cu orice om de rînd, care-i va răspunde potrivit la întrebările ei.

Se îmbracă cel mai mare în țoale noi ca de sărbătoare, pune cuțitul în teaca și merinde în desagi, încalcă iapa și pleacă în pețit.

Merse el luni și săptămâni și ajunse într-o cetate mare cu palate sclipitoare, cu turlele de aur ce se urcau semeț în slăvile cerului.

Întrebă pe un ostaș din garda împăratului, unde este fiica împăratului?

Ostașul îi arată poarta, el bate și prințesa îmbrăcată numai în aur și argint cu părul de mătase auriu, îi deschide ușa. El intra înăuntrul și o căldură înăbușitoare cu o duhoare grea îi izbește nasul, încît de mirare, uită să-i să-i zică: bună ziua.

— Ce cald este la dumneavoastră si6 ce miros urît? ! La aceste fata îi răspunse:

— La mine-n burtă e și mai cald !

Băiatul la acestea rămase uimit și se uita prostește și încremenit, încît uită și cum îl cheamă și ieși încurcat afară plecînd supărat acasă.

Acasă povestește fratelui mijlociu întîmplarea. Cel mic vrea și el să afle dar îl împing afară. El lipește urechea la ușă și înțelege tot.

Pleacă și cel mijlociu, bine îmbrăcat și bine mincat și cînd intră înăuntru încremeni văzând-o cît este de frumoasă și ce întrebare și răspuns cere. Se încurcă așa cum se încurcă cei mici în vrejurile de bostan și plecă rușinat acasă.

Se plînse de pățania lui și zise că nu este om pe lume care să-i potrivească răspunsurile după plăcerea unei fete nebune de împărat. Cel mic trase cu urechea si zise:

— Eu pot să-i trag niște răspunsuri potrivite ! grăi el celor doi frați mai mari.

— Fugi, măi prostule, tu nu vezi că n-am fost noi în stare de nimic, nu au fost în stare fețe înțelepte împărătești să răspundă cum se cuvine, dar o să fii tu un papă lapte, un zdrențuros și prost de dai în gropi ! Îl opriră sa se ducă. Îi luară iapa, ascunseră opincile și țoalele nerupte si-l pîndiră să nu piece.

Cel mic însă nu se lasă. Pîndește noaptea cînd toți dormeau și pleacă în lumea albă, doar-doar va da de casă împăratului.

Mergînd prin pădure, dă de un hoț care iși numara banii furați. Hoțul, cum îl văzu, își puse în gînd sa-l omoare. Plecă după băiat cu gîndul necurat și intră în vorbă sa-l vadă ce minte are.

Din vorbă-n vorbă, hoțului i se păru că are mintea adunată de pe drum, ia sa-și bată joc de el, își puse el în gînd. Văzu în cale hoțul un dop murdar de la butoi cu vin.

— Fac rămășag că tu nu iei dopul că e plin de murdărie, zise hoțul.

— Eu, iaca il iau ! Și murdar cum era, jap cu el în sîn, că nici sac n-avea. Se gîndi hoțul, ce prost trebuie să fie băiatul ăsta, ia să mai încerc o glumă să fiu mai sigur. Merseră cît merseră și în cale căzută dintr-un copac zacea o cioara moartă.

— Măi băiete, fac rămășag cu tine că ți-e frică să pui în sîn cioara asta ?

— Mie să-mi fie frică ? Ia te uită că o pun în sîn , măcar că pute ! Luă cioara și o puse în sîn !

Hoțul căscă niște ochi mari, văzând prostia drumețului și zise că e păcat să omoare un asemenea prostănac, să-și ude limba cuțitului degeaba, și așa scapă el de la moarte sigură.

După ce se apropiară de cetatea împărătească, văzu un cerc de lemn într-un gunoi. Se duse, lua și cercul jucându-se cu el pe drum.

— Bine, măi baiete, se cade un ginere care merge în pețit la fiica împăratului să ducă-n sîn un dop și o mortăciune, iar pe drum să se joace cu un cerc?

Cînd te-o vedea curtenii cît ești de smintit o să te spînzure că le batjocorești prințesa. Eu te sfătuiesc sa-ți vezi de treabă! Nu ești tu de nasul unei fiice de-mpărat!

— Care, măi nene ? Eu?!

— Tu măi prostule ! Sint om bătrîn și nu mi-a dat ochilor un prost mai mare decît tine.

— Bineee ! Ai să vezi dumneata că te-nșeli !

La marginea orașului se desparțiră care încotro.

El ispiti lumea în dreapta și-n stînga și dete de poarta împărătească. Era un palat înalt și strălucitor ca soarele. Se miră el de frumusete și bătu la ușa palatului.

— Pe cine cați, băiete ? îl întrebă un străjer îmbrăcat numai în zale și cu o suliță ascuțită înaltă cît pomul.

— Pe fiica împăratului ! Merg s-o pețesc !

— Fugi, mai pîrlitule, de aci-ncolo, nu te vezi că ești într-o ureche?

— Ba nu, eu nu mă las și trebuie s-o văd pe prințesă!

Dacă văzu că nu poate să scape de el, îi arată poarta la care trebuie să bată, măcar să-și piardă capul !

Cum a bătut la ușa prințesei din soba ei a ieșit un bușneac de miros și căldură de te amețea. Atunci băiatul mirat de miros a grăit:

— Vai, prințesă, ce cald e la dumneavoastră !

— La mine-n burtă e și mai cald ! El a scos din sîn cioara moarta și i-a grăit:

— Ține, bagă-n burtă păsărica asta ca să-ți fie și mai cald !

— Nu pot că mi-e frică să nu iese și să zboare din mine.

— Nu te teme că pun dopul ăsta !

— Vai, dacă pui dopul mă umflu-n foale și mă sparg în bucăți ! Ce-o să se aleagă atunci de mine? Și se preface că plînge. El o privește și-i zice la întîmplare!

— Am eu grija să-ți leg burta cu cercul ăsta să nu se spargă, așa că ia ce-ți dau, să nu dai de vreo belea !

Fiica împăratului văzând că deșucheatul ăsta a răspuns bine la toate întrebările, a îngălbenit de ciuda, însă neavînd încotro a trebuit să se marite cu el.

A urmat o nuntă mare și frumoasă ca-n povești.

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi și alte povești.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...