Curtezanele romane n-au întrecut pe cele ale Greciei. Mai artiști, mai imaginativi, Grecii antici nu se bucurau numai cu simțurile ; erau și cerebrali în plăcerile lor. Femeile nu erau pentru dânșii numai „carne de plăcere”, ci și motiv de frumusețe și gândire.
Sapho, Aspasia aveau rivale tot atât de frumoase și lascive ca și ele, dar au biruit prin darurile lor intelectuale. Pentru Romani, care erau mai grosolani, mai „pozitivi”, darurile femeii nu erau apreciate decât în camera de culcare și în sala de mâncare : în cubiculum și în triclinium. Matroanele romane n-au avut influență reală asupra afacerilor de Stat, cum a avut Aspasia asupra politicii ateniene. În Grecia, conjurațiile se pregăteau pentru femei ; la Roma, ele se urzeau în lipsa femeilor.
Se poate vorbi într-un fel de austeritatea moravurilor în vremea republicii romane, înainte de corupția generală din epoca imperială. Prostituția publică era atunci practicată la Roma de femei străine (peregrinae). La serbările lupercale și florale, protagoniștii erau libertini și curtezane de profesie ; dar în saturnalele și bachanalele de mai târziu toți spectatorii erau și actori : prostituția „particulară” devenea generală.
În timpul acestor serbări dispăreau deosebirile de clasă ; tribunalele și școlile erau închise ; ostilitățile erau întrerupte, pedeapsa cu moartea nu se executa atunci. Sclavii deveneau liberi câteva zile.
Unii proprietari își iertau datornicii sau bogații plăteau pentru cei săraci.
În privința sexuală, nu exista nici o limită : oamenii umblau goi și se împerecheau pe străzi și în piețele publice. In grădinile iluminate și în casele înflorite ale celor înstăriți, orgiile patricienilor stimați pentru înțelepciunea lor și ale matroanelor onorabile se desfășurau cu fastul rămas legendar. Atunci și fetele își serbau nunta prin anticipație, sub ochii părinților.
Suprimate, mai mult din motive politice decât morale, aceste serbări au fost restabilite mai târziu. Pentru că ele se celebrau numai în anumite epoci ale anului, s-au găsit pretexte noi pentru satisfacerea pornirilor lubrice. Adonis și Venus au fost adorați sub diverse denumiri. Era o Venus castă și alta voluptoasă, una libertină, alta lascivă, alta erectilă (a sterililor și impotenților).
Cultul lui Adonis a degenerat în cultul lui Priap, a cărui statuie cu organul masculin exagerat se afla prin grădini, pe drumuri și în casele particulare. Curtezanele îl adorau fățiș. Mireasa, înainte de a fi încredințată bărbatului, era acoperită cu un văl și condusă de părinți la idolul Priap.
„Matroanele romane, spune Sf. Augustin, considerau ca un obicei foarte cinstit și cucernic să oblige tinerele mirese să se așeze pe masculinitatea monstruoasă și prea îmbelșugată a lui Priap” (Civit. dei, VI, 3).
Femeile măritate făceau același ritual, ca să nu rămână sterpe și să evite farmecele rele. La Florența se păstrează o veche sculptură care reprezintă acest cult a lui Priap, „cu un phalus imens și oribil”, de care femeile „cuvioase” ori lubrice atârnau în mod public atâtea coroane câte „sacrificii” le-au făcut amanții.
Mesalina, soția lui Claudiu, s-a declarat „invincibilă” după ce a fost asaltată de 14 atleți viguroși ; evident, ea a dăruit lui Priap 14 coroane, în amintirea acestei biruinți.
Micile statuete a lui Priap, reduse adesea la membrul viril, erau atârnate prin alcovuri, din aceeași „evlavie” care îndeamnă azi pe mulți să atârne icoane.
Femeile le purtau ca bijuterii sau ca amulete, ca fetiși (fascinum) pentru îndepărtarea nenorocirilor. Și alți idoli, zei familiari cu nume felurite, erau adorați de femeile superstițios.
Astfel se explică de ce nu erau prea multe prostituate oficiale : pentru că prostituția era „regulamentată” în cadrul familiei și lubricitatea era satisfăcută prin numeroase sărbători ca cele indicate mai sus. Preotesele lui Venus și slujitorii lui Priap se numărau totuși cu miile.
Curtezanele erau împărțite în două mari clase : femei publice și femei întreținute, împărțite la rândul lor în numeroase categorii, după rang social, după cartier, etc. Astfel, Flavia Domiția, soția împăratului Vespasian și mama lui Titus, a fost o curtezană din rangul „delicatelor” : se dădea celor bogați, dar nu refuza pe sclavii care o plăteau bine.
Mesalina făcea parte dintre curtezanele „faimoase”, femei din clasele avute, care se prostituau prin lupanare pentru a-și înzestra copiii sau pentru a-și potoli pornirile pătimașe.
La Roma, în casele de prostituție sau în bogate locuințe particulare, pe lângă sclavi, mai erau și afemeiați (pentru satisfacerea bărbaților) și eunuci mai mult sau mai puțin castrați (pentru uzul matroane lor). Prezența lor era tot așa de firească, precum era a medicului sau a masorului. Este vădit că numărul prostituatelor era mai mare decât cel înregistrat.
35 000 de curtezane de toate categoriile plăteau edililor licenția sturpi, purtau tunica scurtă și mitra, un fel de bonetă frigiană.
Dacă Mesalina n-ar fi fost împărăteasă, ea ar fi trecut neobservată, cu toată lăcomia ei, printre nenumăratele curtezane ce n-au fost imortalizate de vreun poet. Celibritatea unora dintre ele este datorită bogăției adunate „în exercițiul funcțiunii”.
O prostituată de suburbie, Telethusa, a făcut avere numai prin clientela ei săracă. O muncă titanică, evitată de celelalte curtezane ce făceau „comerț” cu bogații, exploatatori ai provinciilor romane.
Vestitul Lucullus, timp de 20 de ani, a plătit zilnic câteva curtezane. Cel mai opulent sultan n-a avut atâtea „favorite” în harem, ca acest Lucullus care, având o soție legitimă, trecea drept monogam.
De altfel, mulți creștini din zilele noastre sunt monogami de drept și poligami de fapt, după cum atâtea doamne respectate sunt, ca și matroanele păgâne, monoandre de drept și poliandre de fapt.
Eugen Relgis, 1932
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
