Connect with us

Hi, what are you looking for?

Strigoi

Pricoliciul

Lumina lunii, Frederic Remington, 1904

Urmare

Prin multe părţi însă se crede că Strigoii umblă şi sub alte înfăţişări, cum ar fi cele de iezi, pisici, căni, purcei, şobolani, ogari, lupi ş. a., cari par a se chemă Pricolici sau Pricorici, adică Strigoi întrupaţi în animale.

După unele credinţi, Pricoliciul se face din al nouălea frate din nouă fraţi lunatici, adică născuţi în aceeaş lună a anului.

După alte credinţi, Pricoriciul se face din cei ce beau ud de om ; cine este silit să se clătească în gură, împotriva brâncii, cu acest ud, s’o facă cu băgare de samă, ca să nu-l înghită.

După altele, Pricoliciul se face unul din soţii ce s’au luat fiind rude.

Un om, fiind Strigoii, a murit şi nu l-a străpuns nimeni. Acest Strigoiu a mâncat nouă ani rudenii, şi la nouă ani s’a făcut Pricolicii-ogar şi sa înhăitat cu lupii.

«Un om, fiind Strigoiu, a murit, şi nu l-a străpuns nimeni. Acest Strigoiu a mâncat nouă ani rudenii, şi la nouă ani s’a prefăcut Pricoliciu ogar şi s’a înhăitat cu lupii.

Acest Pricoliciu, fiind în ceată cu doisprezece lupi, a urlat la o cruce de piatră, şi le-a dăruit Dumnezeu să se ducă să mănânce un armăsar dintr’un cârd de cai peste Olt; şi până în ziuă l-au mâncat.

Şi s’au întors pe la nişte ciobani, şi au sărit cânii ciobanilor şi au muşcat pe Pricoliciu. Şj cum i-au făcut sânge, a început să ţipe, adică s’a făcut om şi le-a spus ciobanilor tot ce-a fost cu lupii”.

Asemenea Demoni nocturni, când sug sângele victimelor, poarta (mai ales în ţările slave) numele special de Vampir ; cum se numeşte Strigoiul şi în graiul macedo-român. El e sufletul unui om viu obişnuit sau şi al unui om vrăjit, şi merge sa soarbă sângele celor adormiţi, cari, după aceasta, încep a slăbi şi lâncezi, și după mor.

Aceste fiinţe demonice, când ieu o forma animală (obicinuit de lup, mai rar de câne turbat), poartă numele de Vârcolaci şi Pricolici, adica „oameni-lupi” (Wenvolf, loup-garrou) şi findca morţii cari ies din groapă, spre a suge sângele, se arată uneori în chip de animal, Vârcolacul s’a identificat Ia unele popoare balcanice (Bulgari, Albanezi, Greci) cu Vampirul sau Moroiul sugător de sânge.

Pe de alta parte, superstiţia universală că mostrul animal (adesea în chip de lup) devoră luna şi cauzează astfel întunecimea ei, a făcut să se atribue Vârcolacilor cauza directă a eclipselor lunare.

In Europa orientală, licantropia datează din cea mai înaltă vechime şi Herodot (IV, 105) raportează despre Neuri, un popor dela nordul Sciţiei sau Basarabiei de astazi, că odată pe an fiecare Neur se făcea lup câteva zile şi reveniâ în urmnă la forma-i umană. De asemenea episcopul italian Luitprand, istoric serios, povesteşte despre un- ţar bulgăresc, fiul lui Simon, care eră vrăjitor şi putea într’o clipă s’ă se prefacă în lup sau întraltă fiara.

Strigoi după moarte sunt toţi Strigoii în vieaţa, adică oamenii cari până trăesc, se prefac când voesc în fel de fel de jigănii, de iepuri , viței, etc., sug şi laptele dela vaci şi se duc apoi la „Rotunda” în Banat, pentru a luptă cu Strigoii”.

Pricoliciul are picioarele dinainte mai scurte ca cele dinapoi.

Tot Strigoi sunt şi Tricolicii.

Tricoliciul mănâncă copiii în lipsa părinţilor de-acasă, înşirându-le maţele prin cuiele păreţilor.

Tot omul care e Tricoliciu, când îi soseşte timpul, fie ziua ori noaptea, se duce până’ntr’un loc, unde se crede a fi scutit de ochii lumii, ocolo se dă de trei ori peste cap, îşi schimbă făptura sa de om şi se preface în lup sau câne, şi în această stare căşunează apoi o mulţime de daune, răutăţi şi neajunsuri celorlalţi oameni, cari nu sunt Tricolici ca dânsul şi pe cari îi întâlneşte în calea sa.

După unele credinţi, Tricoliciul se face dintr’im copil din flori; după altele este copilul unei fete greşite cu un flăcău, născută şi dânsa tot astfel, dintr’o mamă zămislită la fel. Iată povestirea unui Tricoliciu, botezat aici Pricoliciu:

«Un tânăr flăcău care eră Pricoliciu din naştere, la timp se căsători cu o tânără fată dintr’alt sat. După obiceiu, la săptăjnâna după nuntă, înjugă boii la car, puse mâncare şi băutură în car şi luă nevasta să se ducă pe cale întoarsă la socrii lui, pentru a se cinsti.

Mergând pe drum, el spuse nevestii că poate să le iasă înainte vreo fiaiă sălbatecă, dar ea să nu se sperie, ci să pună mâna pe secure, şi să dea până la sânge.

Ajungând ei până într’o pădurice, pe unde ducea drumul, el opri boii şi intră în pădure, fără a fi bănuit de nevastă. Acolo se despuiâ, se dete peste cap de trei ori şi se prefăcu într’un mânz roşu, cu capul de om. După aceea ieşi şi sări asupra nevestii, s’o mânânce. Nevasta însă, care îl observase de departe, puse mâna pe secure, şi cum se repeziâ el peste căruţă asupra ei, îl lovi peste o ureche, făcându-i o tăietură adâncă.

îndată ce el fu sângerat, a fugit în pădure, şi dându-se înapoi, întrebat fiind de nevasta sa, el i-a spus că nu ştie nimic, şi că bine a făcut de a dat cu securea, căci altfel, de nu l-ar fi sângerat, ar fi mâncat-o.

Ajungând la părinţii ei, le-a povestit întâmplarea pe furiş, arăfându-le şi rana dela urechea sângerândă, iar părinţii au priceput că ginerele lor e Pricoliciu şi i-au luat nevasta, oprind-o la ei acasă”.

Iată a doua povestire :

«A fost unul, şi s’a făcut Strigoiu, şi a umblat cu lupii treisprezece ani. Şi s’a dus la nişte Ungureni, la oi, şi au sărit cânii şi l-au prins pe el, t şi l-au făcut sânge. Şi el a început a strigă,, că s’a făcut om cum 1-4 sângerat.

Când l-au auzit ciobanii strigând: «săriţi de mă scăpaţi, că mă mănâncă cânii !”, l-au găsit despuiat. Atunci l-au luat ciobanii şi l-au băgat în târlă. Atunci le-ar fi spus lor că a fost trcisprezeceani cu lupii”.

Şi în sfârşit:

„Mai înainte, oamenii aveau de îndurat multe din pricina Tricolicilor. Aceştia erau oameni în carne şi oase, cari, atunci când ii apucă un fel de duca-se-pe-pustiu, umblau din casă în casă şi unde găsiau vreo fată mare ce nu-şi deriticate lucrurile, punându-le cu gura în jos, o mâncau.

Astfel se spune că un popă plecând la târg, ca să cumpere cele de nevoie pentru sărbătoarea Paştilor, şi-a lăsat acasă fata, după ce i-a spus ca să meargă la o prietenă a ei, să o aducă la dânsa, şi să doarmă împreună, după ce vor pune toate lucrurile din casă cu gura în jos,

Ziua, fata a mers la prietena ei, au lucrat împreună, dar seara, luându-se cu alte celea, a uitat s o poftească. Acasă, şi-a aşezat tot ce avea prin dulapuri şi poliţe, le-a pus cu gura în jos, şi numai o lingură, din cele opt, câte le spălase, a uitat-o cu gura în sus.

Peste noapte, iată, se făcu aşa cum se făcu : un Tricoliciu veni la casa popii şi începu să strige :

— Oală, dă-mi drumul, că nu mai pot!

Şi oala îi răspunse :

Poţi, nu poţi, nici eu nu pot, că-s cu gura ‘n jos !

Şi Tricoliciul începu să strige mai departe:

Strachină, dă drumul! Ulcică, dă drumul ! Lingură, dă drumul !

Şi când zise pentru a opta oară «lingură, dă dumul!”, sare lingura a opta şi îi deschide. Tricoliciul intră în casă şi o mănâncă pe fata, după ce îi spânzură maţele şi părul prin cuiele păreților.

Când se întoarseră popa şi preoteasa dela târg, găsiră porţiie încuiate. Făcură ce făcură şi deschiseră, şi-şi puseră mânile în cap la cele ce văzură !.

Urmea

„DIN VIEAŢA POPORULUI ROMAN. Mitologie Românească. Dușmani și prieteni ai omului” de Tudor Pamfile

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...