Adânc de tot, în volbura mărilor, se află palatul minunat al lui Poseidon, cel ce zguduie pământul, fratele lui Zeus fulgerătorul.
Poseidon (Neptun r.) este cârmuitorul marilor, și valurile lor dau ascultare celei mai ușoare mișcări a mâinii sale, în care ține tridentul cel de temut. Acolo, în adâncul marilor, împreună cu Poseidon locuiește și frumoasa lui soție, Amfitrite, fiica bătrânului profet al mărilor Nereus, pe care Poseidon, stăpânitorul puternic al abisului mărilor, a răpit-o de la tatăl ei.
Într-o zi, el o zări pe țărmul insulei Naxos, prinsă în horă cu surorile ei, Nereidele. Zeul marilor se îndrăgosti de frumoasa Amfitrite și vru s-o răpească și s-o ducă cu sine în carul său. Dar ea se ascunse la Atlas, titanul care ține pe umerii lui puternici toată bolta cerească. Multă vreme Poseidon nu putu să dea de urma frumoasei fiice a lui Nereus.
În cele din urmă, un delfin îi dezvălui ascunzișul și, drept răsplată, Poseidon îl trecu în rândul constelațiilor de pe cer. Poseidon o răpi pe frumoasa fiică a lui Nereus din ascunzătoarea în care o ținea Atlas și se căsători cu ea.
De atunci ea trăiește, împreună cu Poseidon, în palatul de sub ape al acestuia. Deasupra palatului tălăzuiesc valurile mării. O ceată de zeități ale mării îl înconjoară pe Poseidon și-i dau ascultare. Printre ei e și fiul lui Poseidon, pe nume Triton, care, când sună turnător din goarna lui de cochilie, stârnește furtuni groaznice. Printre zeități se mai află și Nereidele, frumoasele surori ale zeiței Amfitrite.
Poseidon e stăpânul mărilor.
Când gonește pe ape cu carul lui tras de cai minunați, valurile veșnic zbuciumate se dau în lături, făcându-i loc să treacă. Ca Zeus de frumos, el zboară ca vântul pe întinsul fără margini ale mării, în juru-i zburdă delfinii, iar peștii răsar din adâncuri înghesuindu-se în preajma carului zeiesc.
Când însă lovește o dată cu trident-i înfricoșător, valurile încununate cu creste albe de spumă se înalță cât muntele și marea e cuprinsă de o furtună groaznică.
Valurile se izbesc cu zgomot de stânci și se cutremură pământul. Dar Poseidon își întinde tridentul deasupra valurilor și ele se potolesc. Furtuna încetează și pe mare este iarăși pace ; netedă ca oglinda, albastră și nemărginită, apa mării abia mai murmură când se izbește de țărm.
Mulți la număr sunt zeii care înconjoară pe Poseidon, fratele lui Zeus ; printre ei se află și bătrânul profet al marilor Nereus, care păstrează toate tainele viitorului. Lui îi sunt străine minciuna și înșelăciunea, iar zeilor ca și muritorilor el le dezvăluie numai adevărul. Pline de înțelepciune sunt sfaturile pe care le dă bătrânul zeu. Nereus are cinzeci de fiice, toate deopotrivă de frumoase.
Tinerele Nereide se scaldă vesele în valurile mării, strălucind de zeiasca lor frumusețe. Prinzând-se de mâini, ele ies șirag pe țărm din noianul apelor și joacă hora lin în murmurul mângâietor al valurilor ce lunecă leneș la mal. Ecoul stâncilor de lângă țărm îngână cântul lor gingaș ca murmurul molcom al mării. Nereidele ocrotesc pe cei ce călătoresc pe mare, harazindu-le cale norocoasă.
Printre zeitățile mării se mai numără și bătrânul Proteus, care aidoma mării își schimbă înfățișarea, prefăcându-se, după dorință, în felurite animale sau în balauri. Și el e zeul-proroc, numai că trebuie să știi să-l iei pe neașteptate, să pui stăpânire pe el și să-l silești să-ți dezvăluie tainele viitorului.
Printre cei care-l însoțesc pe Poseidon este și zeul Glaucos, ocrotitorul marinarilor și al pescarilor ; acesta are de asemenea darul prorocirii. De multe ori, ieșind din străfundul mării, el a prezis viitorul, dând muritorilor sfaturi înțelepte. Zeii mărilor sunt tari și puterea lor este mare ; dar peste ei toți domnește Poseidon, fratele lui Zeus.
Mările toate și întreg pământul sunt înconjurate de zeul titan Okeanos cel încărunțit de vremuri, deopotrivă cu Zeus însuși prin cinste și slavă. (grecii erau încredințați că pământului este înconjurat de un fluviu care-și rostogolește apele în cerc, într-un vârtej etern) Okeanos trăiește departe, la marginile lumii și treburile pământene nu-l frământă.
El are trei mii de fii, care sunt zei ai râurilor, și trei mii de fiice, numite Okeanide, zeițele pâraielor și ale izvoarelor. Fiii și fiicele marelui Okeanos dau mulțumire și bucurie muritorilor prin apa lor vie și veșnic curgătoare ; ei adapă întregul pământ și tot ceea ce este viu.
N. A. Kun, 1914
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
