Perseu se îndepărta tot mai mult de insula Gorgonelor.
El gonea pe cer ca norul mînat de furtună. Într-un tîrziu ajunse în ţara unde domnea uriaşul Atlas, fiul titanului Iapetos şi frate al lui Prometeu. Mii de turme de oi cu lînà
fină, cirezi de vaci şi boi cu coarne răsucite păşteau pe cîmpiile lui Atlas. Grădini minunate rodeau pe pămînturile stăpinite de el şi în mijlocul lor se afla un pom cu crengi şi frunze de aur, iar merele ce creşteau în acel pom erau tot de aur.
Atlas păzea pomul acela ca pe lumina ochilor, căci era comoara lui cea mai de pret. Zeita Themis ii prorocise că avea să vină o zi, cînd un fiu al lui Zeus va veni acolo şi-i
va fura merele de aur. Atlas se temea de aceasta.
El împrejmui cu un zid înalt grădina în care creştea copacul de aur, iar la intrare puse de strajă un balaur care arunca pe gură văpăi de foc. Atlas avea grijă să nu lase nici un străin pe pămînturile lui, căci printre aceștia se putea strecura și fiul lui Zeus.
Şi iată că sosi la dînsul Perseu, cu sandalele intraripate, adresîndu-i-se cu toată cuviinţa:
– O, Atlas, primeşte-mă oaspe în casa ta. Sînt Perseu, fiul lui Zeus, şi am ucis pe Gorgona Meduza. Îngăduie-mi să mă odihnesc în căminul tău căci sînt frînt de oboseală în urma marii mele fapte vitejeşti.
Auzind Atlas că Perseu e fiul lui Zeus, îşi aduse aminte îndată de prorocirea zeiţei Themis şi de aceea răspunse necuviincios drumeţului :
– Şterge-o de aici! Nu-ți va folosi minciuna despre marea-ți ispravă și nici basmul că eşti fiul stăpînului tunetelor.
Atlas vru să-l dea pe uşă afară. Dar Perseu, văzînd că nu va putea să se lupte cu uriaşul puternic, se grăbi să plece.
Minia clocotea însă în inima lui; Atlas îl jignise, refuzîndu-i ospeţia şi pe deasupra făcîndu-l mincinos.
În mînia lui, el spuse uriaşului:
– Bine, Atlas, mă goneşti aşadar! Primeşte atunci din parte-mi măcar darul acesta!
Și scoase îndată capul Meduzei, iar el, întorcîndu-şi faţa, i-l arătă lui Atlas. În aceeaşi clipă uriaşul se prefăcu în munte. Barba şi părul i se transformară în codri deşi, mîinile şi picioarele în stînci înalte, iar capul se făcu un vîrf de munte care se ridică până la cer.
De atunci muntele Atlas susține întreaga boltă cerească cu toate constelațiile ei.
Iar când se ivi pe cer steaua dimineții, Perseu porni mai departe.
Va urma
Imagine – Edward Burne Jones, Atlas transformat în piatră, 1878, wikimedia commons
N. A. Kun, 1914
POVEȘTI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNAL* VRĂJITORIE * DESCÂNTECE * SFATURI PRACTICE …
- Dacă ți-a placut, ca să nu pierzi continuarea, îți recomand să te abonezi.
badin.ro
28 ianuarie 2023 at 19:29
Pur si simplu vreau sa spun ca articolul tau este la fel de uimitor. Claritatea postarii tale este pur si simplu spectaculoasa si as putea presupune ca esti un expert in acest subiect. Bine, cu permisiunea dvs., permiteti-mi sa va iau feedul pentru a fi la curent cu postarea viitoare. Multumesc un milion si va rugam sa continuati munca placuta.|
Vitaly
16 februarie 2023 at 20:32
Mulțumesc