Pentru gura ta
Și pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea facând atâtea nebunii
Nopților de mai
Spuneam ades tot dorul meu
Plânsul fără grai
E-atât de greu
Pentru tine am făcut nebunii
Și credința în zei mi-am ucis
Pentru tine-n clare nopți argintii
Am țesut poezii și vis
Și am strâns în inimă povara tot mai grea
Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea
Pentru tine am făcut nebunii
Și-am ucis primul meu paradis
Pentru tine am făcut nebunii
Și-am ucis primul meu paradis
Femei sunt multe-n lumea asta mare
Frumoase ca seninul înstelat
Găsești plăceri nebune-n fiecare
Și-s dulci ca o clipită de păcat
De-mi place-o brună cu-ochii de jăratec
În focul căror inima-mi topesc
Apare-o blonda cu surâs sălbatec
Și nu mai știu pe care s-o iubesc
Iubesc femeia
De dor nebună
Femeia brună
Cu ochi negri de foc
Dar și pe-aceea
Cu-ochi verzi ca marea
Îmbrățișarea
Ei mă-mbată pe loc
Blondă sau brună
Îmi e totuna
Deopotrivă le iubesc
Deopotrivă le doresc
Iubesc femeia
Când e femeie
A vieții cheie
Doar prin ea o dezleg
M-am înșelat
Crezând că tu mă poți iubi cu-adevărat
Și-am pus speranța toată
În ochii tăi senini.
Azi e-n zadar
Să sfarm lumina dragostei, mărgăritar,
Și te implor cumplitu-mi un dor
Să mi-l alinți.
Minte-mă și spune-mi vorbe dragi,
Cuvinte dulci în nopți cu cerul de smarald,
Strecoară-n sufletu-mi surâsul tău cald,
În el să-mi scald tot amarul.
Minte-mă cu ochii tăi cei vagi,
Cu gura ta de foc, cu râsu-ți cristalin,
Coboară asupra mea un zâmbet calin,
Lui să-i închin dorul tot.
Vreau ca să-mi juri în clipe de beție
Iubire pe vecie,
E tot ce vreau să-mi dai.
Tu distrugi speranțe înșelătoare,
Iubire îmbătătoare
Ca(-n) nopțile de mai.
Minte-mă, căci știi cât te iubesc
Și cât am plâns eu pentru ochii tăi nebuni,
Hrănește-mi sufletul cu scumpe minciuni,
Amărăciuni să gonesc.
Deșărtăciuni sunt toate-n dragoste,
Afară de minciuni,
Parfumul lor suav e dulce elixir.
Un jurământ făcut sub clar de lună
E un lucru sfânt,
Și un surâs sub cer senin
E un pelin.
Minte-mă și spune-mi vorbe dragi,
Cuvinte dulci în nopți cu cerul de smarald,
Strecoară-n sufletu-mi surâsul tău cald,
În el să-mi scald tot amarul.
Minte-mă cu ochii tăi cei vagi,
Cu gura ta de foc, cu râsu-ți cristalin,
Coboară asupra mea un zâmbet calin,
Lui să-i închin dorul tot.
Vreau ca să-mi juri în clipe de beție
Iubire pe vecie,
E tot ce vreau să-mi dai.
Tu distrugi speranțe înșelătoare,
Iubire îmbătătoare
Ca(-n) nopțile de mai.
Minte-mă, căci știi cât te iubesc
Și cât am plâns eu pentru ochii tăi nebuni,
Hrănește-mi sufletul cu scumpe minciuni,
Amărăciuni să gonesc.
Dragostea e ca și-o râie te mănâncă și-n călcâie și te scarpini și de-o stâncă ziua, noaptea, te mănâncă.
Dragostea-i ca băutura: când o bei, te ia căldura; ea te ‘moaie și te-mbată și te lasă leșinată!
Cine iubește și spune ăla nu e om pe lume! Cine iubește și tace, nici dracul n-are ce-i face!
Foaie verde foi de soc să mănânci pește batoc, să bei vin de la Medoc și să-ți cânte Zavaidoc. Hai, țop-țop, țop-țop, țop-țop pentru tine ard și-n foc!
De ce mi-ai spus ca mă iubești
Cristian Vasile
Nopti de dor!
Vedeti a inimii tacere!
Vraja lor imbie sufletul la vis…
Tainc, cu bolta plina de himere,
Carari de roze spre tari de basme mi-ai deschis.
De ce mi-ai spus ca ma iubesti?
De ce-ai ucis ce-I bun in mine?
De ce alaturea de tine,
In clare nopti traiam povesti?
De ce-am crezut asa usor
In simfonii de vorbe goale?
Sub mangaierea gurii tale,
De ce-am cazut in vraja lor?
In noaptea ochilor tai mari,
Scaldati in negura divina,
De ce luceau margariatar,
Plutind pe valuri de lumina?
E tristă toamnă, și e frig, și-afară plouă,
Din ochii mei vin picături de caldă rouă.
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc,
Dorurile într-înșii să-mi topesc.
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite,
Și se răsfrâng în simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas.
Adio, doamnă!
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă.
Adio, doamnă!
Voi rătăci de-acum, de dor înfrigurat,
În trista toamnă.
O, vis pierdut,
Roman trecut,
Al vieții drum
Ce trist e-acum!
Adio, doamnă!
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat,
Acum e toamnă.
Un dor bolnav ma indeamna tainic de tine
Cu el colind oceanul zarilor senine
Cu el adorm plangand in inima-mi pribeaga
O, dor bolnav, cine sa te-nteleaga
Nunuto, numai tu, doar tu poti sa-ntelegi
Calvarul une inime pribegi
Cu ochii tai divini
Durerea mi-o alini
Si toata deznadejdea mi-o dezlegi
In lumea asta plina de pacate
O inima doar pentru tine bate
Nunuto n-o zdrobi
Mereu te va iubi
Intreaga viata sclava iti va fi
Era o noapte cum n-a fost alta vreodata
Cand stele mici sclipeau pe bolta crenelata
Cand imbatata de imbratisarea muta
Tu fericita mi-ai soptit pierduta
Nunuto, numai tu, doar tu poti sa-ntelegi
Calvarul une inime pribegi
Cu ochii tai divini
Durerea mi-o alini
Si toata deznadejdea mi-o dezlegi
In lumea asta plina de pacate
O inima doar pt tine bate
Nunuto n-o zdrobi
Mereu te va iubi
Intreaga viata sclava iti va fi
Soarele iubirii mi-a apus
Visurile toate mi s-au dus
Azi doar amintirea mi-a ramas
Ea ma urmareste pas cu pas…
Chipul tau ce-n inima il port
Imi evoca tot trecutul mort
Vino tu, sau glasul sa-ti ascult
Spune-mi iarasi ce-mi spuneai demult!
Mai spune-mi inc-o data
Cuvinte-mbatatoare
Nimicuri arzatoare
Cu cari tu m-ai robit!
Speranta-nfrigurata
Strecoara-mi-o in soapte
Lumina-n neagra noapte
Din sufletu-mi trudit
Așterne alinare pe-a sufletului rana
Caci inima-mi sărmana
Implora mângâieri!
Mai spune-mi inc-o data
Cuvinte-mbatatoare
Poemul ce ma doare
Vreau iarasi sa-l traiesc!
Versuri și muzică de Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.
