Connect with us

Hi, what are you looking for?

Placeri vechi

Obiceiul de a fuma

Suzanne, Auguste Levêque, 1866-1921

Istoriografii sustin că obiceiul fumatului (vezi Două Cuvinte Despre Tutun) există în China din timpurile antice: apoi Romani fumau seara după luptă foi de lăptucă (lactuca) și în spiralele de fum uitau de dorul de acasă. Primii locuitori ai Africei fumau foi de plante felurite: foi de nuc și de trandafir, scoarță de salcie, de cânepă și poate chiar de tutun.

Herodot ne spune că Sciții aruncau grăunțe de cânepă pe pietre înroșite în foc și respirau fumul produs. În acest mod se inspirau și se escitau.

Tutunul a fost mult timp o plantă sălbatică crescând în multe regiuni ale Americei fără a fi mâncată de vre-un animal.

Locuitorii din acele ținuturi constataseră că tutunul nu era o plantă alimentară, dar o întrebuințau pentru diferite leacuri. Tot cu tutun omorau șerpii și insectele; cu sucul de tutun înveninau săgețile cari omorau sigur pe inamic.

De oarece tutunul crește și azi în mod spontaneu în America, China, Persia, Egipt, la Capul de Buna Speranță și în Australia, nu se pot afirma cu preciziune care îi este locul de origine. În Europa nu a fost cunoscut însă decât după descoperirea Americi. Când în 1492 Christofor Columb ajunse pentru prima oară în insula Cuba, trimise doi tovarăși ca să exploreze ținutul. Ei întâlniră în drum mai mulți bărbați și femei indigeni cari țineau în mână câte un sul de foi răsucite aprinse la un capăt, din care trăgeau fumul prin celălalt capăt. Foile erau dela o plantă sălbatică numită Petun (Tutun).

Pentru locuitorii primitivi Petunul era obiectul venerațiunii căci îi atribuiau proprietăți miraculoase. Mitologia ne arată că Petun era zeul morții, zeul liberării și răzbunării.
Impresiunile plăcute cari însoțeau inhalațiunea fumului, îi făceau să creadă că geniul bun se coboară asupra lor.(vezi Artiștii Și Hașișul) Petunul se ardea la ceremoniile religioase, preoții erau transportați în sferele divine prin norii de fum și astfel simțeau că zeii sunt cu dânșii.

Când conducătorii poporului se adunau în camera de chibzuială pentru a decide pacea sau războiul, fiecare fuma din sulul de foi înainte de a-și da părerea.

Foile de tutun se purtau atârnate și de gât într-o perniță, ca amulete. Fetele îl purtau la cingătoare înainte de măritiș ca să le aducă noroc. Se întrebuința și la vindecarea multor boale. Numele de Tabac ar fi venit dela insula Tabago sau Tabacco din Antilele mici.

În America de Nord în muzeul din Waschington se găsesc colecțiuni de pipe din morminte foarte vechi, ceea ce probează că încă din timpurile preistorice, indigenii fumau în pipe.

Se povestește că Hernandez de Toledo ar fi adus tutunul în Europa din peninsula Yucatan. Este mai sigur că tovarășii lui Columb și în urmă Spaniolii au adus semințe de tutun pe care l’au cultivat în țara lor. Romano Pane a rugat pe Hernan Cortez să aducă grăunțe lui Carol Quintul. La 1518 Spaniolii au trecut tutunul în Portugalia, așa că pe la 1518-1513 se fuma la aceste popoare.

În Anglia tutunul a fost importat de Walter Raleigh cu ocazia așezării Coloniilor în Virginia. Istoria spune chiar că servitorul lui Walter, intrând dimineața în camera stăpânului și văzând cum îi ese fumul pe gură, a luat o cană de apă și ia turnat’o în cap, crezând că i s’a aprins ceva, deoarece nu-l mai văzuse fumând.

Cititoarele gospodine să ție minte cu această ocazie că la aceeași epocă, odată cu tutunul au fost importații în Europa și cartofii către Francis Drake.(vezi Cei Mai Buni Cartofi Prăjiți)

Iată dar două plante din aceeași familie, a Solaneelor, una cartoful (Solanum tuberosum) aliment atât de util și nutritiv, alta tutunul (Nicotiana tabacum) plantă otrăvitoare despre care Montain a spus: „A voir le nombre de ses victimes, on dirait que le tabac n’est sorti du vieux monde, que pour venir tuer l’ancien„. (Pentru a vedea numărul victimelor sale, se pare că tutunul a ieșit din lumea veche doar ca să vină să-i omoare pe cei vechi.)

Iată acum și unele fapte curioase din istoricul tutunului: Până la jumătatea secolului XVI-lea nu era încă răspândită moda fumatului în Europa; se cultiva tutun și numai în unele localități fuma puțină lume.

Era nevoie de o persoană suverană care să răspândească o asemenea modă. Aceasta în adevăr fu Catherina de Medicis, regina Franței. Istoria ne spune că pe la 1560 sub domnia lui Francisc al II-lea, Regina regentă, suferea de dureri de cap atroce rebele oricărui tratament medical cunoscut la acea epocă.

Jean Nicot era ambasadorul Frantei la Curtea Portugaliei, unde tutunul era cunoscut mai ales sub forma de tabac. Praful de tutun era renumit că vindecă durerile de cap (pour faire distiller les humeurs du cerveau) și Nicot trimise Reginei leacul mult căutat.

De aceea biografia ei se termină astfel: Telle fut Catherine de Medicis, la royale Marraine de la plante de Nicot.(Astfel Catheria de Medici a fost nașa regală a tutunului.)

Tutunul devenise planta favorită a Reginei și fu numit iarba reginei, iarba medicee, iarba sfântă, iarba Ambasadorului și iarba tuturor relelor.

Moda de a priza tabac se răspândi foarte repede dela curtea Franței și tot atunci apăru ca un corolar necesar, moda purtărei tabacherelor scumpe în care se picta pe fața dinăuntru a capacului figura ființei iubite.

Înțelegem dar cu toții foarte bine, că cu cât se deschidea mai des tabachera, cu atât se putea admira mai mult portretul dulcineei.

Din conferinta D-lui C. Poenaru Căplescu susținuta la Ateneul Român în seara de 23 februarie 1930

POVEȘTI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * LEGENDELE OLIMPULUI * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNALVRĂJITORIE * SFATURI PRACTICE * VORBE * CĂRȚI POPULARE …

  • Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.879 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.444 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.845 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...