Connect with us

Hi, what are you looking for?

Datini și credințe

Noaptea Sfântului Andrei

Heinrich Kley, Ilustrație pentru Faust de Goethe,1925

Lângă un pod stricat era o casă părăsită. Toader se vâră într-însul, spre a se mai oploși de frigul ce-i intrase în oase, se așază pe niște paie și dinții îi începu a clănțăni, genele i se prind una de alta și de abia mai putea răsufla. Peste puțin timp adormi greu.

Deodată Todirel, înspăimântat, sare din locul unde dormea, drept în picioare, la huietul unor tropote ce le auzi, și vede o roată mare de oameni îmrejurul lui, un huiet grozav și niște glasuri miorlăitoare. Când ia sama mai bine, vede o bătălie mare împrejurul lui, în care se scărmănau o mulțime de bărbați și de femei, cu capul ca de om, cu părul roș, la trupuri goi, picioarele de cai și cu cozi mari, care se încolăceau în jurul trupurilor lor. Fiecare avea în mână câte o coadă de mătură, o cociorbă sau o frigare, cu care se băteau unii pe alții, alungându-se, când afară, când în casă, când peste casă.
– Pieriți, dracilor! strigă Toader spăriat și voind a fugi de-acolo.
– Stai! strigă toate dihăniile cele într-un glas, ești în mâna noastră!

Și deodată îl apucară de de subsuori și începură a-l purta în mijlocul bătăilor, și-l aruncau mereu în sus și-n jos, când într-o parte, când în într-alta.

Apoi se ridicară cu toții spre cer, purtând și pe Toader prin înălțimea nourilor, iar în urma lui se zări o mare arșiță de foc, în care se jucau diferite dihănii, capre, porci, bursuc, lupi și tot felul de fiare sălbatice. Apoi iarăși cu toții se lăsară spre pământ și se opriră la o moară părăsită, în care se auzea o hodorăgeală grozavă.

O masă mare era întinsă în mijlocul șurii, iar pe ea un săcriu în care era lungit un mort. Când intrară dihăniile și cu Toader, mortul începu a se înroși și a se mișca, până ce sări în picioare. Și se începu apoi o bătaie cruntă.
Una câte una cădeau dihăniile celea de pumnii și bușiturile ce le dădea mortul, până la cea din urmă, care se părea a fi căpitanul lor și cu care mortul avea să se lupte mai crunt : dar la urma urmei căzu și căpitanul.

După asta, mortul se apropie de Toader și începu ai zice blând :
– Băiete, să nu ai nici o teamă, că eu nu sunt strigoi, ci-s om ca și tine.
Toader rămase mai mort decât toți morții.
– Nu te teme, adăugi iar mortul, și eu sunt unul ca și tine, care eram să pic în ghearele acestor strigoi : am fost și eu adus aici ca și tine, așezat în cel sicriu în care mai văzut, de patru ani acuma, fără să știe nimeni de mine. În fiecare sară a Sfântului Andrii mă trezeam din somn și eram nevoit să mă bat cu iești gărgăuni, cari voiau să-mi sugă tot sângele din mine : și azi, fiindcă ai fost și tu aici, vederea ta m-o îmbărbătat și am înfrânt pe strigoi. Dar în curând are să vie o babă fărmăcătoare, care de te-ai afla aici, te-ar face în mii de bucăți și ți-ar fierbe oasele într-un cazan cu smoală. Închide dar ușa și stai în colțul casei.

Mortul luă o ulcică, o înturnă cu gura în jos și o vârâ în horn.

Un țipăt groaznic se auzi în afară și un vălătuc mare începu a se izbi de toți pereții și ușile : și apoi intră în horn și începu a se zbate în fundul ulcelei din vatră.
– Costache, Costache! Dă-mi drumul în casă, că nu ți-oi face nimica, bolborosi glasul care se înțelegea că vine din ulcica pe care mortul o întoarse cu fundul în sus.
– Ehe-hei, babă cloanță! Fugi, fugi, că-ți frig oasele, strigă Costache, vârând o frigare în horn.

În vreme cât se muncea cu frigarea, deodată se auzi cântarea cucoșului.
– Am scăpat, am scăpat, strigă Costache mortul, deschizând ușa și trăgând pe Toader afară. Trezindu-se din spaima ce-l cuprinsese. Toader se văzu în oglinda casei lui, împreună cu cel ce-l scăpase.
– De-acu, cu ce te-aș putea mulțumi, omule, zise Toader către tovarășul lui, că de la grea primejdie m-ai scăpat.
– Cu ce să mă mulțămești, cu alta, decât doar să-mi dai inima ta să sug dintr-însa trei picături de sânge, să-mi mai împrospătezi viața, care era cât pe ce să mă părăsească, dacă nu veneai tu să-mi stai într-ajutor.
– Cum să-ți dau să sugi inima mea? Atunci ești și tu strigoi.
– Strigoi, nestrigoi, mie-mi trebuie trii picături de sânge din inima ta, zice Costache, și scoate o custură din brâu și dă să se răpadă la Toader să-i sângere pieptul.
– Ah! săriți, ajutor, strigă cât ce putu Toader, ajutor, că mă sfâșie strigoii! …
Și sări drept în mijlocul casei, și deschise ochii mari, și văzu lumina zilei.

Nevastă-sa aleargă la dănsul, și înspăimântată îl întrebă :
– Dă ce este, Toadere, ce ai pățit?
– Strigoii îmi sug sângele!
– Ce strigoi? Visezi? Ai înnebunit, ori ce este?
– Ce? Unde-i Costache?
– Care Costache? N-avem pe aici pe nimene Costache!
– Mortul?
– Ce mort?
– Mortul care m-o scăpat de strigoii din moară…
– Vino-ți în fire, omule! Ai visat bazaconii. Te-ai culcat aseară de cu vreme și se vede, unde am tot vorbit de strigoii ce umblă în spre Sfântul Andrei, ți s-o năucit… Dar n-ai grijă : am uns eu bine toate fereșile și ușile cu usturoi și am mâncat cu toții în casă la mujdei de-ajuns…
Toader își făcu cruce, se freacă iar bine la ochi, înțelese c-a visat câte și mai multe bazaconii, și zise femeii lui:
– Noroc numai c-am uns peste tot locul cu usturoi, c-altmitrelea tot nu scăpam noi teferi din mâna strigoilor.

Sărbătorile românilor, Tudor Pamfile, 1910

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi și alte povești.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.909 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.213 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.603 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...