Connect with us

Hi, what are you looking for?

Placeri vechi

Nimfele și satirii

Satir jucandu-se cu o nimfa de HENRI Gervex,1874

Satirii erau antropoizi, considerați ca străbuni ai speciei numită azi omenească. Nimfele erau femelele cele mai frumoase din acele vremuri. Tradiția a idealizat nimfele, iar pe masculi i-a descris ca pe niște fapturi oribile, cu barbă, cu coarne, cu copite. Exagerare oarecum firească, pentru că satirii erau foarte lascivi.

Având hrană din belșug, la îndemână, satirul era imboldit neîncetat de instinctul de reproducere. Când întâlnea o femelă, se năpustea asupra ei. Mai puțin senzuale prin natura lor, femelele, „nimfele” se fereau de brutalitățile „satirilor”. Se ascundeau în desișuri, în caverne, când auzeau răcnetele masculilor. Aceștia le pândea la izvoare, urcau pe copaci ca să le vadă venind și le fugareau până ce le prindeau de cozile lor fluturande. Posesiunea era bestială : ca și cele mai multe mamifere, masculul sărea pe spatele femelei, o mușca, o însângera. Uneori „nimfa” știa să muște mai bine, însă deseori răsuna prin vechile păduri râsul gros și stupid al „satirului” satisfăcut. Astfel de întâlniri erau firești.

 Pudoarea era ignorată pe atunci, castitatea n-avea nici o importanță.

 În paradisurile primitive, gemetele femeilor și urletele masculilor nu trezeau atenția vreunui „gardian al moralei publice”, care este un produs al epocii moderne. Promiscuitatea sexuală din epoca preistorică este confirmată de desenele care împodobesc vasele etrusce : ele reprezintă acte de sodomie și de bestialitate atribuite „satirilor”. Această promiscuitate explică și incesturile de toate felurile, ce se manifestau în familiile primitive. 

   Când satirul nu găsea o nimfă pentru a-și potoli poftele, el se lega atunci, în orbirea lui, de un alt satir sau se arunca asupra vreunui animal ce păștea liniștit prin apropiere. În lungile după amiezi de vară sau în nopțile de primăvară, în expirarea lui chinuitoare, satirul nu mai alerga femela : putea fi oricine, chiar mama, fiica, sora… Se întâmplă deci ceea ce se întâmplă în orice turmă, în orice ingramadire de vietăți inferioare. Luxura și incontinența satirilor, strămoși ai oamenilor, erau manifestările unei poligamii nestanjenite de acea mulțime de reguli, legi, percepte, maxime, obiceiuri, coduri de morală, de igienă, de estetică, de drepturi de datorii, cu care se mândrește omul civilizat. 

Aceste făpturi grosolane au pierit pe măsură ce apăreau primii oameni, mai vicleni, mai inteligenți. Amintirea acestor fapturi care au precedat pe oameni, s-a păstrat prin tradiție ; fondul acestei tradiții a rămas, cu toate capriciile imaginației omenești. 

Din «Istoria Sexuala a Lumii» de Eugen Relgis, 1932

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...