Connect with us

Hi, what are you looking for?

Scoala veche

Momițile

Petrecerea maimuțelor, Breughel cel tânăr, 1648-1696

Momițile se numesc animale cu patru mâni, fiindcă, atât cele două membre de dinainte, cât și cele două de dinapoi, au tălpile în formă de mâni, cu care se slujesc mai mult pentru a apuca lucruri și a se acăța cu ușurință ; și de aceea, li s’a dat numire de animale cu patru mâni sau cvadrumane. La fie-care talpă au câte 5 degete lungi, cu unghii late.

Momițile merg pe pământ cu anevoie : însă fiind sprintene și ușoare, pe copaci se acață și sar de pe creangă pe alta, cu mare înlesnire.

Momițile sunt de două feluri : mari și mici ; și toate sunt îmbrăcate cu păr : la unele de colorare roșietică, la altele negre, la altele cenușie, la altele verzie, și la altele de colorare amestecată ; iar fața, tălpile, și la unele, și alte părți ale corpului sunt goale.
Unele momiți, mai cu samă cele mari, samănă puțin la făptură și la față cu omul ; însă n’au frumusețea feței omenești, nu pot vorbi și nu pot merge frept în două picioare, ca omul, de cât sprijinindu-se de un ciomag.

Altele au capul mai lungăreț și botul mai mult ca de câne. Unele momiți au coadă, mai cu samă cele mici ; iar altele n’au. Cele ce au coadă lungă și subțire, se apucă și se țin cu ea de crengile copacilor, cu mare înlesnire.

Două maimuțe înlănțuite, 1562, Pieter Bruegel

Momițile viețuiesc în țările călduroase, prin păduri dese ; și mai toate trăiesc în socități, locuiesc pe copaci, și se hrănesc cu fructe, rădăcini fragede, semințe, insecte, cu ouă, și unele se hrănesc și cu păseri ; dar li plac foarte mult și harbujii, pe care-i fură cu mare vicleșug ; iată cum : unele momiți se înșiră ca soldații, în harbuzărie ; altele stau afară și păzesc. Cele din lăuntru, fură harbuji și-i aruncă una de la alta, până la cea din urmă, care-i asvârle la cele din afară. De se întâmplă să vină grădinarul, cele de pază, vestesc pe cele din harbuzărie, și îndată încep a fugi cu toatele.

Unele momiți sunt jucăușe, șăgalnice, poznașe, viclene și caprițioase. Când vor ceva, întind mâna și cer ; și dacă nu li se dă, se alintă, scheaună, plâng, se svâcolesc și nu se lasă, până când nu dobândesc, ceea ce poftesc ; iar când înșfacă una de la alta mâncarea din mână, se mânie grozav, clănțănesc din dinți una la alta, se scuipă și se lovesc cu palmele. Nu sunt oare și copii cari să facă, cum fac momițile?
– Altele însă, sunt în totdeauna posomorât și supărăcioase ; iar altele, sălbatice și furioase.

Momițile de partea femeiască nasc unul sau doi doi pui pe an, ei hrănesc la început cu țâță, și-i poartă în brațe ; dar după ce se fac mai mari, de ‘și pot căuta singuri hrana, ele îi părăsesc.

Mamele învață puii lor a înșfăca și a fura cu iscusință mâncarea din mânele altor momiți. Unele momiți sunt blânde și înțelegătoare ; aceste se pot domestici și pot fi învățate a face câteva lucruri și trebi, pe care le fac oamenii ; dar ele, neavând pricepere și judecată ca omul, nu pot face trebuie cu înțelepciunea și chibzuința, cu care le face omul ; așa ele voind a tăie ori a ciopli cu cuțitul, sau a umbla cu foc și uncrop, se pot tăie, frige ori opări ; de aceea, oamenii cari le domesticesc, nu lasă în calea lor asemene lucruri, cu care își pot face rău. Însă, plăcerea ce au momițele de a imita pe om, este oamenilor de mare folos.

Annibale Carracci, Barbat cu maimuta, 1590-91

Când oamenii voiesc a culege roadele copacilor celor înalți și cu greu de suit, e destul ca un singur om să se suie în pom dacă poate, să culeagă câteva și să le arunce jos. Momițile văzând acestea, îndată ce omul se depărtează, numai de cât sar pe copaci și cu iuțeală culeg toate roadele și le aruncă jos ; iar oamenii ducându-se pe nesimțite, le adună, fără să-i vadă momițile. Sau, omul făcându-se că sburătuiește pe momițile cele din copaci, ele îndată încep a culege roade și asvârl în om.

Momițile cele mari sunt :…

Va urma

INVATATORUL COPIILOR carte de cetire în clasele primare de ambele secse cu litere și slove cuprizând învățături morale și instrunctive.
Partea I, II, si III.
Institutorii: C.Grigorescu, Ion Creangă și V. Răceanu,
aprobată prin Decretul Domnesc,
publicat în Monitorul oficial No.14 din 20 ianuarie (1 fevruarie) 1876.
EDITIEA VII

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...