Prietenul meu Costache îmi dăduse întâlnire la o tânără nepoată de-a lui, de curând măritată și debutantă în problemele de gospodărie. Nepoata îmi telefonase, rugându-mă să vin mai devreme, având să mă roage ceva.
Nu-mi lua în nume de rău că te-am deranjat, mi-a zis de acum am întrat pe ușa , dar soțul meu mi-a adus un miel de Dobrogea.
E cel mai bun pentru friptură , zic.
Știu , dar n-am frigare.
N-are a face! E mare?
Trei-patru kilograme… nu l-am cântărit.
Și ce vrei să faci cu el?
Tocmai asta vroiam să te-ntreb… dar fără sa știe moș Costache! Frigare, după cum ți-am pus, nu am, pentru stufat nu-i timpul, ce sa fac?Ai să faci mata trei feluri de mâncare din el.
Cum așa?
Foarte bine. Un borș, o friptură și un drob sau o, cum se zice în Moldova, plăcintă de cighir.
Și știi mata rețetele ?
Cum să nu!
Ce-o să se mai mire moș Costache!
Acuma, zic, ia mata o foaie de hârtie, un creion și scrie. I-am dictat precum urmează :
BORȘ DE MIEL
pentru șase persoane
Cureți carnea de pieliță și-o bagi în apă rece, unde o lași o oră . Fierbi într-o oală doi litri de apă cu sare, în care adaugi 1-2 morcovi, o țelină întreagă , dar nu tăiată , ci numai crestată și 100 gr ceapă tăiată mărunt . Lași legumele să fiarbă și speli carnea în mai multe ape reci. Când legumele sunt aproape gata, bagi și carnea la fiert. După ce a fiert împreună cu legumele circa 15 minute, acești cu borș și lași să mai tragă un clocot. Tragi apoi oala de la foc, îi adaugi 2-3 legături de ceapă verde, călită în 80 gr grăsime , precum și mărar , pătrunjel și leuștean, tocate mărunt. Ajuns aici, farfurii adânci și linguri sa ai, ca borșu-i gata.
FRIPTURĂ DE MIEL
Tai mielul în două , de-a lungul coloanei vertebrale, îl cureți și-l ștergi (e mai bine decât să-l speli), îl sărezi și-l bagi într-o tavă cu grăsime bine încinsă .
Bagi tava la cuptor. Cuptorul trebuie să fie bine încălzit de-un foc zdravăn. Din când în când , ungi mielul cu pana muiată în zama lui și , dacă-ți place, și în untdelemn. Când începe coaja să se scorojească, rumenindu-se frumos, nu-ți mai rămâne decât sa-l așezi pe-o farfurie caldă , să-l garnisești cu cartofi prăjiți și să-l aduci la masă. Dacă nu ai salată verde care i se potrivește cel mai bine, o poți înlocui cu o murătură în saramură sau în oțet de vin.
DROB DE MIEL
În ceea ce privește tocătura, trebuie să spunem de la început că unii o preferă hacuită cu satârul, alții trecută prin mașina de tocat.
Cum o face moș Costache? mă intrerupse nepoata din dictat.
Trecută prin mașină, pentru că lui, ca și mie, îi place drobul rece. Tocătura făcută cu satârul, nu-i buna decât caldă, pe când cea trecută prin mașină și mâncată rece are onctuozitatea unui pateu…
Urmez :Tocătura se face din măruntaie : ficat, inimă, plămâni, rinichi, splină . Le speli, le opărești, le speli iar și le pui la fiert în apă cu puțină sare. După ce au fiert, le lași să se răcească. Pe urma faci tocătura pe care o preferi (cu satârul sau cu mașina). Prăjești în grăsime ceapa tăiată mărunt. Când s-a prăjit ceapa, torni peste ea tocătura, adăugând și ceapă verde tăiată mărunt și le lași la prăjit încă 5 minute. Tragi apoi la o parte și, după ce sa răcit puțin tocătura, adaugi sare, piper și unul sau două ouă, le amesteci și le bagi în prapur. Se înțelege că, în tot timpul acestei operații, prapurul a zăcut în apă rece, unde e necesar să stea cel puțin o oră. După ce ai umplut prapurul cu tocătură, dându-i o formă rotundă, îl tăvălești prin faina și ou, îl prăjești în grăsime încinsă la foc iute, până ce prinde o coaja frumoasă de culoare aurie și-l așezi apoi la gura cuptorului, ca sa se pătrundă bine, fără să se ardă.
Când am ajuns aici, ușa s-a deschis deodată și prietenul meu Costache a intrat în odaie, prinzând-ne asupra faptului. Apropiindu-se de masă, și-a pus ochelarii și-a început să cetească cele ce dictasem, pe când nepoata se roșise foc.
Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Un lup flămând, în drumul lui,
Ajunse-n preajma mielului.
– Cum de cutezi să-mi tulburi băutura? –
Răcni atunci, spre el, cu toată gura.
Te pedepsesc, să ştii, pentru-ndrăzneală.
– Dar, zise mielul cu sfială,
Nu-i cazul, dacă mă gândesc,
Să fiţi atât de mânios.
Uitaţi-vă că mă găsesc
Cu douăzeci de paşi mai jos
Pe cursul apei şi n-am cum
S-o tulbur eu acum…
– Ba, însuţi tu o tulburi, zbieră cumplita fiară
Şi cu un an în urmă m-ai şi făcut de-ocară.
– Pe-atunci, îi spuse mielul, n-am putut
Să fac ce-ai zis, căci nu eram născut.
Şi încă sug la sânul mamei, doară…
– E fratele-ţi, de nu eşti tu!
– Nici el nu e acela, nu –
Căci frate n-am. – Atunci, e unul dintr-ai tăi.
Vă ştiu eu cât sunteţi de răi;
Nu mă cruţaţi, cu anii,
Nici voi, nici câinii, nici ciobanii.
Zicând acestea, lupul înşfacă mielu-ndată,
Îl duce-ntr-o pădure-adâncă
Şi, fără nici o judecată,
Îl mănâncă…
Lupul şi mielul de La Fontaine
Omule! Nu Te Necăji!, Cum A Fost Biruită Durerea?… alte articole
- Ai ceva de comentat ?!! Te rog…
- Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.
- Și daca mai ai timp îți mai recomand să răsfoiești paginile de Facebook și de Instagram (și mai jos), că și acolo sunt niște vechituri interesante, altele decât cele de pe aici.
