Dionysos cel vesel rătăcea odată printre stâncile împădurite ale muntelui Tmolos din Frigia, însoțit de ceata gălăgioasă a menadelor și satirilor. Numai Silen lipsea din suita lui Dionysos. Fiind tare amețit, el rămase în urmă și, împleticindu-se la fiecare pas, de-abia se târa pe câmpiile frigiene. Țăranii dădură peste el, îl legară cu ghirlande de flori și-l duseră înaintea regelui Midias.
Regele îl recunoscu îndată pe învățătorul lui Dionysos și îl primi cu mare cinste la palat, unde îl ținu în ospețe bogate timp de nouă zile. În ziua a zecea, Midas îl duse el însuși la zeul Dionysos. Acesta se bucură văzându-l pe Silen, iar lui Midas îi spuse să-i ceară orice dorește, vrând să-l răsplătească pentru cinstirea arătată învățătorului lui. Atunci Midas zise :
– O, mărite zeu Dionysos, poruncește ca tot ce voi atinge să se prefacă în aur curat și strălucitor!
Dionysos îi împlini vrerea, îi păru rău că Midas nu-și alese un dar mai bun.
Midas plecă, bucurându-se nespus. El rupse mai întâi o ramură verde de stejar : aceasta se prefacu toată în aur. Pe câmp adună câteva fire de paie : și acestea se prefăcură în aur, ca și boabele din spicele lor. Apoi rupse un măr : acesta se prefăcu și el în măr de aur, de parcă ar fi fost din grădinile Hesperidelor. Tot ce atingea Midas se preface în aur. Când își spăla mâinile, apa se scurgea de pe ele în stropi de aur.
Midas nu mai putea de bucurie. Ajunse la palat. Slugile îi pregătiră un ospăț bogat și fericit Midas se așeză la masă. Abia atunci își dădu seama cât de groaznic este darul pe care i-l ceruse lui Dionysos.
Cea mai mică atingere a lui prefăcea totul în aur. De aur se făceau în gura lui și pâinea, și mâncărurile toate, chiar și vinul. Atunci înțelese că avea să moară de foame. Ridică brațele spre cer și strigă :
– Îndurare, îndurare, Dionysos! Îți cer iertare! Ai milă de mine! Ia-ți darul înapoi!
Dionysos apăru și-i zise :
–Du-te la izvoarele răului Pactolos și spală-ți în apele lui darul de pe trup, împreună cu păcatul ce ai făcut.
Ascultând de porunca lui Dionysos, Midas se duse la izvoarele răului și se cufundă în apele lui limpezi. Acestea prinseră a sclipi ca aurul și spălară de pe trupul lui Midas darul căpătat de la Dionysos.
De atunci, Pactolos este un râu aurifer.
După Metamorfozele lui Ovidiu, de N. A. Kun, 1914
Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi și alte legende.
