Connect with us

Hi, what are you looking for?

Datini și credințe

Măsuri împotriva Strigoilor

Antoine Wiertz, Înmormântare prematură, 1854

Urmare

Măsurile cari se ieau împotriva Strigoilor morţi şi a celor bănuiţi, ca să nu se prefacă după înmormântare în Strigoi, sunt următoarele:

Li se pune de către rude câte un bob de tămâie în nările nasului, ca să nu mai poată răsuflă, —în urechi, ca să nu mai poată auzi sfaturile Necuratului de a ieşi din groapă, —în ochi, ca să nu mai vadă pe Diavol,—şi în gură, ca să nu mai poată spune Diavolului numele neamurilor sale.

Tot spre acest scop, prin alte părţi, un frate de-al răposatului îi împănează ochii, gura, nasul şi urechile cu mieiu, pietricele sau usturoiu.

Unii zic că-i bine să i se taie capul mortului, şi să i se pună la picioare.

Alţii leagă capul şi trupul mortului cu un rug, ca dacă se va sculă Strigoiul, să se împiedece în spinii rugului şi să nu mai poală ieşi afară. In loc de rug, pe alocuri i se pune în sicriu un băţ de măcieş, după ce o babă ştiutoare i-a străpuns capul cu un ac lung şi l-a uns un untură de porc tăiat la Crăciun.

Alţii îi adaogă mestecăul (făcăleţul) în tron.

Unor morţi, pe-alocuri, li se înfig o andrea în buric sau în inimă.

Prin altele li se vâră prin inimă o frigare înroşită în foc, o ţeapă sau un par. Parul trebue să fie de carpen. Când i se bate parul, sângele sare de 7 stânjini în sus; atunci îi moare Strigoiului şi cealaltă inimă.

Altora li se străpunge capul, dacă nu, după cum am văzut,— chiar li se taie.

Sârbii pun mortului un bulgăr de pământ pe piept, ca să nu se facă Strigoiu.

In Oltenia, acei născuţi cu chitie în cap, şi cu caniaşă, şi ştiind că s’au născut astfel, spre a-şi feri neamurile mai târziu de nenorociri, laşa vorbă până nu mor, ca după ce vor muri, să-i dreagă. Dresul se face astfel: când-să-l înmormânteze, îi umple gura, nasul, urechile, buricul ş. a. cu pietricele şi tămâie, şî apoi îi mai înfig şi o andrea în buric.

Când s’a născut un copil şi e Strigoiu, trebue să-l ţină minte ai casei lui, precum şi rudele, ca la moarte să-i străpungă burta cu o undreâ, că de nu, apoi va ieşi din mormânt şi va veni noaptea a casă, de-şi va omorî toate rudele, pe rând Asemeni va omorî şi vitele .

Femeia, când naşte copilul Strigoiu, trebuie să ţină minte când moare copilul, şi să-l străpungă cu o sulă în inimă, căci atunci, când îl străpunge, dă sângele din el şi moare, şi nu mai înviază, ca să mănânce inimile rudelor.

Prin Bucovina li se face racla sau sicriul de lemn de tisă şi- în acea raclă mortul se pune cu capul unde trebue să-i stea picioarele sau se aşează cu faţa în jos.

După înmormântare, merge un bărbat, —rudă cu mortul,—sau trimite pe femeia sa ori pe a mortului la groapă având în sân căiţi de in sau de peritură, ca să dea ocol mormântului, după care, să dea foc căiţilor şi să zică:

— Omul acesta să nu se facă Strigoiu sau Moroiu!

Prin unele părţi Strigoii se dreg în chipul următor: se pun în jurul mortului pietrecele iar în poală i se aşează rug şi marmură.

Când merg cu el la groapă, un om iea meiu să-l presară pe drum zicând:

— Strigoiul să mănânce pe an câte un bob de meiu şi să nu mănânce inimile neamurilor lui.

Morţii, despre cari se crede că sunt Strigoi ori Pricolici şi cari se cunosc mai cu samă pe aceea că, după cum spun unii, au coadă, se îngroapă cu faţa în jos sau li se bagă în gură ustunoiu (usturoiu, aiu), şi pietre, sau li se împlântă în inimă o ţeapă, sau li se taie capuf şi aşa se pun apoi în sicriu şi se îngroapă, ca să nu se poată sculă din mormânt şi să sugă sângele sau să mănânce inima celor vii, căci pretutindeni se crede că Strigoii ies noaptea din morminte cu deosebire în seara spre Sf. Gheotghe, înălţarea Domnului şi Sf. Andrei, când au cea mai mare putere, şi atunci nu numai că ieau laptele dela vacile mulgătoare şi le sug sângele, nu numai că fac oamenilor o mulţime de neplăceri, neajunsuri şi daune, de cum înnoptează şi până cântă cocoşii, ci tot odată mănâncă rând pe rând câte un membru din familia lor, sau le mănâncă numai inima şi le sug sângele, din care cauză trebue numai decât să moară!

Acasă, unde a zăcut, i se pune Ia picioare un cuţit iar Ia cap un fus, şi se zice:

– De va veni strigoiul dela răsărit,

Să se înţepe în cuţit,

Iar d’o veni dela apus,

Sa se înţepe în fus!

Prin jud. Teleorman, când moare Strigoiul, este dres în modul următor: I se vâră pietricele în ochi, în urechi, în nas, în gură, sub unghii, ca să aibă ce roade, şi se pune mieiu în poală, ca să zăbovească multe zile, până să-l mănânce, şi în sicriu e încunjurat cu un rug de jur împrejur. (De altfel rugul se pune acum la toţi morţii).

Când se duc ai casei, Ia trei zile, ca să-i tămâie, ieau şi nouă fuse, pe cari le înfig în mormânt, ca să-l înţepe, când va cercă să ieasă din mormânt. Mai ieau şi căiţi pe cari îi presară pe mormânt, şi le dă foc, de ard, ca să-l pârlească pe Strigoiu.

Când răposatul are fraţi sau surori ziuateci sau lunateci, adică născuţi în aceeaş zi sau aceeaş lună, »se scot din fiare”. Se aşează cosciugul (tronul), cu mortul în el, pe pragul casii cel mai dinafară. Intr’un lanţ de fier, —de obiceiu verigele coşului,—se leagă piciorul drept al mortului cu piciorul fratelui său, surorii sale, —ziuateci sau lunateci, —şi se închid capetele lanţului cu un lacăt.

Altcineva, strein de-ai casei, şi de alt sex cu cel viu, întreabă:

— Mi-eşti frate (sau: soră) până la moarte, ca să te scot din iiare ?

— Iţi sunt, —răspunde cel cu piciorul în lanţ.

Aşa se. întreabă de trei ori şi se răspunde de trei ori. După al treilea răspuns, se deschide lacătul, şi cel scos din fiare rămâne în casă.

Li se dă apoi o furcuţă de lemn tăiată atunci din vreun pom, ca s’o rupă. Peste prag, —unul afară şi altul înăuntru, —despică -furcuţa care este semnul înfrăţirii lor până la moarte, neputându-se lua unul pe altul de bărbat şi soţie.

Prin unele părţi se zice că-i bine ca să se aprindă pe mormântul Strigoilor porumbei.

Altora li se înfige trei surcele în spinare, lângă coadă.

Prin părţile Oraviţei, când se aşează mortul pe masă, i se taie din cap de către o femeie câteva fire de păr cari se păstrează, pentru ca mai târziu, dacă mortul se va preface în Muroiu şi va veni acasă, să i se aprindă din părul lui, şi astfel, să se ducă.

Alte ori, înainte de a aşeză mortul în sicriu, o femeie iea rădăcină de leuştean, spini şi puţini căiţi, le aşează în jurul sicriului, pune peste câlţi praf de puşcă şi le aprinde cu toiagul, le acopere cu capacul sicriului şi apoi aşează mortul, ca să nu se facă Strigoiu.

Prin Banat, după înmormântare, mai târziu, unul din familie merge la mormântul bănuitului cu pâne şi vin. Cu vinul stropeşte mormântul iar pânea i-o dă de pomană. Cu acest prilej îl boceşte şi-l tămâiază, cu credinţă că nu se va face mortul Strigoiu.

Prin jud. Vâlcea, pentru a împiedecă Strigoiul ca să se scoale din mormânt, i se pune în sicriu, la înmormântare, un cocoş.

Prin unele părţi din Moldova, la împlinirea celor şapte ani dela îngroparea unor copii născuţi morţi necreştinaţi, —despre cari, cum am arătat, se crede că se fac Strigoi, —femeile cară cu gura aghiasmă mare dela Bobotează şi le stropesc mormintele, ca morţii să nu se facă Strigoi.

Prin alte părţi, şi tot spre acest scop, stropesc asemeni mormânturi cu aghiasmă mare dela Bobotează, adunată dela 7 biserici în 7 şipuşoare. De sufletul morţilor se dă vreo trei coţi de pânză ca crijmă.

Pe-alocuri se toarnă cruciş, peste mormânt, sau se toarnă în sicriu printr’o gaură făcută în pământ, şi se zice:

— Boteaza-se robul (sau roaba) lui Dumnezeu, N., în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

La acestea trebue să mai adăogăm şi următoarea credinţă : Strigoii nu se fac numai din Strigoii vii sau morţi, ci, ca oamenii noştri, ei se înmulţesc prin încrucişări şi naşteri. Lucrul acesta se întâmplă mai ales iarna, când nu-i trăsneşte Sf. Ilie; vara însă, n’au cum se face, că Sfântul îi trăsneşte ca pe nişte Duhuri necurate ce sunt.

Urmează

„DIN VIEAŢA POPORULUI ROMAN. Mitologie Românească. Dușmani și prieteni ai omului” de Tudor Pamfile

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi și alte legende

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...