Connect with us

Hi, what are you looking for?

Povești

Maria, Crăciun și doamna Crăciun

În drum spre casă, Arthur John Elsley, 1861-1952

Zice că călugăriațele, în a căror mănăstire se afla preacurata fecioară Maria, pe când a purces aceasta grea cu Domnul nostru Isus Christos, neștiind cum și în ce chip a ajuns ea în astă stare, au batjocorit-o și au alungat-o cu rușine de la mănăstire.

Preacurata fecioară Maria, știindu-se cu totul nevinovată de starea în care se afla, văzând că călugăriațele o batjocoresc și o alungă cu rușine, prinse a plânge și a ofta, de se cutremura cămeșa pe dânsa, și apoi părăsind mănăstirea, s’a dus la un om bogat din sat și i s’a rugat aceluia ca s’o primească și s’o adăpostească.

Bogatul însă, fiind un om foarte cărpănos și rău la inimă, nu numai că n’a voit s’o primească, ci a asmuțat-o încă cu cânii și astfel a alungat-o și el de la casa sa.

Văzând preacurata fecioară Maria că nu-i chip să mai stea în părțile acelea, s’a pornit în altă parte și s’a dus încotro o duseră ochii și picioarele și astfel a umblat ea o bucată bună de timp ca buimaca în colo și în coace, pana ce i-a sosit timpul să nască. Atunci s’a dus ea la un om, anume Crăciun, și fiindcă era spre seara, când a ajuns ea la dânsul, l-a rugat s’o primească de mas.

Crăciun dintr’un început nu prea voia s’o primească, mai pe urmă însă totuși a primit-o.

Iată însă că de la un timp de noapte, făcându-i-se preacuratei fecioare Maria rău, a eșit din casă afară și eșind a rugat pe soția lui Crăciun să iasă și ea după dansa.

Eșind nu mult după aceea și baba, adecă soția lui Crăciun, afară și căutând-o unde-i, o află într’o poată, în care se afla o păreche de boi și vr’o câteva oi, trudindu-se de naștere.

Văzând baba pe preacurata fecioară Maria, pre care n’o cunoștea cine-i și de unde-i, că se trudește de naștere și că e singură fără de nici un ajutor, i s’a facut milă de dânsa și a moșit-o. Iar după ce a moșit-o și după ce a căutat atat de dânsa, cât și de băiețelul ei, adecă de Isus Christos, ca să nu li se întâmple nimica, s’a întors în casă și a început a istorisi moșneagului său ce și cum s’a intamplat, zicand :

—Iaca amărâta cea de copilandrâ, care a venit la noi și am primit-o de mas, a născut în poiata boilor un băiețel frumușel, de-a dragul să cați la el și eu am trebuit să o moșesc !

Auzind Moș Crăciun ceea ce s’a întâmplat, s’a făcut foc și pară pe babă și de mânie i-a tăiat amândouă mânile de prin coate.

Baba, de spaimă și de durerea cea mare și crâncenă, neștiind în grabă ce să facă, a eșit văetându-se din casă și ducându-se la preacurata fecioară Maria, a început a i se plânge acesteia și a-i istorisi toată pătărania ce a trebuit să sufere din pricina ei.

Maica Domnului, văzând-o fără mâni și toată numai un sânge, i s’a facut milă de dânsa și-i zise :

—Taci, moașa dragă, taci nu te mai văeta, ci întoarce-te dă grabă în casa și adă, cum vei putea, cu monturile mânile în coace și atunci n’avea frică, că toate se vor întoarce spre bine.

Baba nu așteptă sa-i mai spue încă odată, ci întorcându-se în casă și luând cum a putut mânile cu monturile, le duse și le puse de naintea Maicii Domnului și a fiului său, Domnul nostru Isus Christos , care se juca în ieslea boilor.

Maica Domnului luă atunci mânile, i le puse frumușel la loc și apoi legându-i-le bine cu o bucățică de pânză, care se afla din întâmplare la dânsa, mânile babei se făcură cu mult mai sănătoase și mai puternice de cum au fost mai nainte.

Baba, văzându-se iarăși cu mânile la loc și încă cu mult mat puternice și mai sănătoase de cum au fost ele mai nainte, a început a bate în palmi de bucurie și astfel, tot bătând în palmi s’a întors ea la moșneagul său Crăciun în casă.

Crăciun, când o văzu iarași cu mânile la loc și încă cu mult mai puternice decât mai nainte, până a nu i le tăia, s’a înspăimântat și a întrebat:

—Cine ți-a pus ție mânile la loc și cum de s’au vindecat într’un timp așa de scurt ?

—Copilandra, din pricina căreia mi le-ai tăiat, aceea mi le-a pus și tot ea mi le-a vindecat! — răspunse baba.

Atunci Crăciun s’a dus și el să vadă pe Maica Domnului și pe fiul ei, Domnul nostru Isus Christos și văzând puterea lui Dumnezeu, i s’a închinat Maicii Domnului și pictând în genunchi dă naintea ei i s’a rugat de ertare. Și Maica Domnului, cerându-le, l-a ertat.

Și de atunci de când Maica Domnului a legat mânile soției lui Crăciun cu pânza și mânile s’au prins s’au ținut la un loc, este datina ca sa se dea fiecarei moașe pânză de mâneci.

Dictată de Grigore Croitoru, agricultor în Reuseni, districtul Sucevei, comunicată de Vasile Pop, stud. gimn., 1902

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi și alte povești.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...