Soția împăratului Claudius și mama lui Britannicus, Mesalina, era excesiv de luxurioasa. Nimeni nu-i putea potoli dorințele ; n-o ajuta nici lesbianismul, nici falușii artificiali, nici împerecherea cu animalele.
Temperamentul ei merită mai multă compătimire decât condamnare din partea oamenilor normali.
Este vădit că împăratul Claudiu, mereu ocupat cu „afacerile” de Stat, nu se putea ocupa de Mesalina. Profitând de somnul greu al bărbatului (somn provocat de o mâncare presărată cu opium sau laudanum), Mesalina se deghiza și, părăsind palatul imperial, se ducea la un anumit lupanar unde avea odăița ei.
Era „de serviciu”, sub numele de Lysisca. Primea pe oricine : patrician ori plebeu, tribun ori sclav, poet ori gladiator, libertini josnici ori grăjdari. Spre zori, urmată de sclava ei confidentă, Mesalina-Lysisca se reîntorcea la palat. Am putea presupune că, după douăzeci sau treizeci de amanți care au vizitat-o într-o noapte, Mesalina era bucuroasă să poată dormi.
Se spune însă că, extenuată, neputând să se țină pe picioare, ea era încă însetata de luxură. Îl trezea atunci pe Claudiu din somnul adânc ; copilul născut de Mesalina trecea drept fecior de împărat, deși sămânța din care s-a ivit moștenitorul tronului putea fi a unui vizitiu.
Numeroase sunt faptele și anecdotele, mai mult sau mai puțin adevărate, atribuite Mesalinei. Cu toată sexualitatea ei monstruoasă, trebuie să recunoaștem că ea a fost una din cele mai bune împărătese romane : nu era tiranică și nu se amesteca de loc în treburi publice.
Pasifae, Sapho, Mesalina au bătut „recordul” oficial al libertinajului printre femeile din vechime. Mai erau desigur și altele, poate mai pătimașe, dar care au știut să păstreze secretul pasiunilor lor.
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
