Connect with us

Hi, what are you looking for?

Cărți vechi

Istoria Sfinților Varlaam și Ioasaf de la India (IV)

Matthias Stom, Martiriul Sfântului Bartolomeu, 1630-35

Urmare

În urma, lui fericitul Iaosaf a început a se sârgui spre rugăciune şi viaţă aspră. Lucru pe care îl priveau cu mare uimire slujitorii. Ci numai Iamun şi Zardan cunoşteau taina. Şi acesta din urma, înfricoşându-se şi neştiind ce hotărâre să ia, s-a prefăcut dintr-o dată bolnav în locuinţa sa. Primind împăratul veste despre boala slujitorului său, a trimes la dânsul pe doftorul cel mai iscusit ca să-l tămăduiască. Iar doftorul luând sama bine asupra suferinţei, s-a întors la împărat, zicând:

„Mărite stăpâne, eu n-am putut afla la omul acela nici o boală, decât numai o supărare cu care rănindu-şi sufletul acuma boleşte.“

— Ce poate să fie? s-a mirat Avenir. Nu cumva fiul meu s-a mâniat asupra lui Zardan? Asta trebuie să fie, căci spui că dintr-o mare mâhnire i se trage suferinţa.

— Se poate, Măria-Ta, a răspuns doftorul.

— Atunci cată să mă duc eu însumi să-l vad, căci puţine slugi cu credinţă ca acesta am.

Slujitorii din preajma împăratului au auzit aceste cuvinte şi îndată ele au ajuns şi la urechile lui Zardan. Deci pe loc s-a sculat din pat şi s-a grăbit a veni el singur la împăratul. Şi intrând la stăpânul său, a căzut în genunchi bătând adâncă metanie şi gemând:

„Slăvite stăpâne, am venit să-mi primesc pedeapsa, căci nu mai sunt vrednic de mila ta.“

— Ce este, Zardane? a întrebat împăratul. Ce am a-ţi ierta, căci te ştiu cu credinţă.

— Vai mie, slăvite stăpâne, nu-i vinovată inima mea, ci vinovaţi sunt ochii aceştia care n-au văzut destul de bine şi urechile care n-au auzit strecurându-se ca şarpele. Căci iată, cu toată paza noastră de zi şi de noapte, un străin înşelător a întrat în ostrov şi a vorbit măritului tău fiu despre credinţa creştinească! Împăratul a rămas aşa de uimit la aceste vorbe, încât a stat fără glas şi fără mişcare. Iar Zardan i-a povestit în grabă tot ce ştia despre Varlaam, apoi s-a plecat zdrobit la picioarele împăratului.

Răcnetul de mânie a lui Avenir a fost ca al pardosului. Palatul întreg s-a cutremurat şi Zardan şi-a socotit viaţa sfârşită. Dar apoi de la mânia cea cumplită împăratul a trecut la mare mâhnire, s-a lăsat în scaunul lui şi a poruncit slujitorilor care-l încunjurau să-i aducă numaidecât pe Arahie, cel mai mare şi mai de credinţă dintre boierii lui.

„Duceţi-vă şi mă lăsaţi“, a zis el, şi a rămas singur întru întristarea sa.

Iar Arahie, pătrunzând la dânsul şi aflând toate cele întâmplate, a cugetat o vreme, apoi a început a mângâia pe bătrânul stăpânitor.

„Fii fără supărare, o, împărate, i-a zis el, căci nu mi se pare greu a întoarce pe fiul tău de la credinţa creştinilor. Trebuie numai să prindem pe Varlaam. Iar de nu-l vom afla, apoi ştiu eu pe un alt bătrân, de credinţa noastră, cu numele Nahor, carele vieţuieşte în pustie şi se îndeletniceşte cu cetirea în stele. Îl cunosc prea bine, căci întru această ştiinţă a fost învăţătorul meu. Şi lucru de mirare este că samănă prea bine cu acel Varlaam, pe care de asemenea-l cunosc, căci l-am văzut odinioară. M-am gândit, stăpâne, să chem pe Nahor din pustie. Îi vom porunci să se prefacă că este Varlaam şi ne vom întreba cu dânsul din credinţă, faţă fiind şi fiul tău. Iar el va arăta învăţătura creştinească mincinoasă lăsându-se a fi biruit,— aşa că copilul tău împărătesc se va întoarce iarăşi la dumnezeii noştri“.

Împăratului părându-i-se bun sfatul lui Arahie, i s-a domolit supărarea.

„Sfatul tău, o, credinciosule sfetnic, spuse Avenir, îl găsesc prea bun. Deci ia sub mâna ta ostaşi cât de mulţi şi, răscolind împărăţia, caută întăiu pe Varlaam“.

Făcând întocmai după această poruncă, Arahie a luat oşteni mulţi, a încălecat şi a pornit cu ei întru căutarea pusnicului. Fără zăbavă şi fără trudă au cutreierat multe părţi ale împărăţiei străbătând toate căile, până ce au ajuns la pustia Sinaridului. Acolo au pătruns în locuri fără drumuri, în munţi şi prăpăstii, pe unde se rătăceau numai paşii fiarelor sălbatice. Pe urma fiarelor, răzbătuseră în singurătăţi şi oameni ai lui Dumnezeu, câţiva pusnici care locuiau acolo sub un munte, la marginea pădurilor. Arahie a ajuns până la ei şi i-a prins. Poruncind oştenilor să-i aducă pe toţi înaintea sa, a văzut între acei singuratici pe unul care părea între ei mai mare şi care ducea un sac de păr plin de oasele sfinţilor părinţi adormiţi. Purta această sarcină în toate ceasurile zilelor lui, pentru ca totdeauna să-şi aducă aminte de moarte.

L-a întrebat Arahie: „Unde este înşelătorul, carele a amăgit pe fiul împăratului?“

Iar cel ce purta sacul de păr a răspuns: „Nu-i la noi, căci puterea lui Hristos îl alungă dintre credincioşii cei drepţi; ci între voi îşi are petrecerea sa.“

— Îl ştii? a întrebat Arahie. Spune-mi cine este?

— Îl ştiu, a răspuns pusnicul, şi-ţi voi spune. Înşelătorul acela este diavolul; locuieşte între voi, iară voi faceţi cele plăcute lui.

Arahie s-a stăpânit la aceste vorbe şi a cercetat şi mai departe cu întrebările: „Eu, bătrânule, vreau să aflu de Varlaam şi despre el întreb.“

— Dacă vrei să ştii de Varlaam, a grăit pusnicul, atunci trebuia să întrebi de cel care a întors de la înşelăciune pe fiul împăratului. Acela într-adevăr este fratele nostru şi împreună părtaş al vieţii noastre monahiceşti. Acuma însă de multe zile nu mai este cu noi şi nu l-am văzut.

— Arătaţi-mi atunci locuinţa lui, a cerut Arahie.

Pusnicul a răspuns: „Cunoaştem chilia sa aici în pustie, însă nu-ţi vom spune unde-i şi nu ţi-o vom arăta“.

Umplându-se de mânie, sfetnicul împăratului a strigat oştenilor să tragă săbiile; şi întorcându-se spre pusnici, i-a îngrozit cu moartea.

Auzind ei de moarte, li s-au luminat feţele şi s-au bucurat. Iar Arahie cu cruntă mânie a poruncit bătăi şi pedepse cumplite, cerând cu glas mare să-i fie arătat Varlaam. Pusnicii au îndurat loviturile şi muncile în tăcere. Ostenind braţele oştenilor, sfetnicul împărătesc şi-a văzut mânia neputincioasă şi a hotărât să ducă la scaunul împărătesc pe cei prinşi. I-a dus pe jos, prin arşiţă şi pulbere, cu multă suferinţă pentru ei; şi stareţul mergea înaintea tovarăşilor săi ducând în spate povara de oase. Erau la număr şaptesprezece bătrâni şi pe toţi i-a înfăţişat Arahie împăratului. Şi la picioarele măririi lui i-a înşirat; şi li s-au pus aceleaşi întrebări şi li s-au făcut aceleaşi ameninţări. Ci ei au stătut tari, lăudând pe Hristos Dumnezeu. „O nefericiţilor, le-a zis la urmă Avenir încruntându-se, dacă vroiţi să vă păstraţi vieţile, arătaţi unde este tovarăşul vostru, lepădaţi credinţa cea mincinoasă şi veniţi între noi.“

— Nimic din acestea nu vom face, a cuvântat păstrătorul de moaşte. Rămânem cu Hristos. Tu fii cu ticăloşia şi minciuna ta. Drept aceea împăratul a dat porunci şi gelaţii au ieşit cu săbiile. Le-au tăiat mâinile şi picioarele. Apoi le-au smuls limbile şi le-au scos ochii. Şi astfel s-au sfârşit toţi şaptesprezece, fără murmur.

Urmează

Eposul Varlaam și Ioasaf este o adaptare creștină a legendei lui Gautama Buddhamai multe aici

Dacă ți-a plăcut, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...