ISTORIA MARELUI ÎMPĂRAT ALEXANDRU MACEDON, ÎN VREMEA CÂND ERA CURSUL LUMII 5250 DE AN
Despre Netinav-Împăratul
Împărăţea la răsărit în India marele Por-împărat, şi la amiazăzi domnea peste Persia marele Darie-împărat, iară Merliche-împărat stăpânea Râmul şi tot Apusul cu toţi craii; şi la Macedonia era Filip-craiul. Iară peste Eghipet împărăţea Netinav-împărat, carele era filosof mare, şi fermecător şi cetitor de stele, şi era atât de măiestru cât lua bunătăţile şi dulceaţa de la patru ţări, adică: grâul, vinul, untul şi mierea. Şi era ţara lui toată sănătoasă şi plină de toată dulceaţa lumii; iar în ţările altora era tot foamete şi boale grele; cine mergea asupra lui Netinav nu-l putea bate, că făcea farmece, şi bătea oştile, de fugeau şi se risipeau şi nu ştiau ce să facă; şi pe el nimenea nu-l putea birui.
Atunci se adunară acei patru crai la craiul avarilor, la un scaun şi se sfătuiră zicând:
— Ce să facem noi cu Netinav, împăratul Eghipetului? Că iată cum ne sărăceşte ţările şi noi nu putem să ne batem cu el, de farmecele lui!
Şi aşa scriseră ei carte la Darie-împărat peste perşi, astfel:
„Scriem noi patru crai: craiul avarilar, craiul arapilor, împăratul cazâlvaşilor şi craiul etiopilor, la marele împărat Darie al Persiei, ca la un Dumnezeu al Dumnezeilor şi împăratul împăraţilor. Aceasta-ţi dăm de ştire împărăţiei-tale că este un împărat la Eghipet, anume Netinav, carele atâta de fermecător este, încât ne-a luat toate bunătăţile noastre; şi el la oaste nu mai merge, ci-şi mână numai oştile sale, şi bat oştile lui pe toate oştile noastre. Te rugăm cu capetele plecate până la pământ să ne dai oastea ta întru putere, ca să-l scoatem din ţara Eghipetului şi să pui, împărăţia-ta, împărat de la tine, că el este sterp şi fii nu are, şi noi ai tăi să fim.”
Darie-împărat, cetind cartea, se miră de Netinav şi, milostivindu-se la cererea împăraţilor, strânse oaste mare. Şi se sculă însuşi Darie-împărat cu puterea lui şi porni asupra lui Netinav la Eghipet, trimeţând solul său la cei patru crai ca să le spuie că el a plecat asupra lui Netinav. Iar ei, văzând pe sol, s-au închinat la mila lui Darie-împărat. Şi mergând asupra lui Netinav cu toţii, se apropiară de ţara Eghipetului; şi văzură boierii lui Netinav, şi alergă un boier anume Verveliş la Netinav şi zise:
— O, Netinave-împărate! Să ştii că astăzi dai zile multe pentru puţine, că astăzi, iată, marele împărat Darie cu toată oastea lui a venit la hotarul ţării noastre.
Netinav zise:
— O, dragul meu Verveliş! nu bat oameni mulţi războaiele, ci vitejii cei buni; că sunt viteji între viteji, ca şi cai între cai; iară tu te-ai speriat, ci nu te teme. Mergi la hotar şi ţine straja acolo, şi la mine trimete glas, că eu voi repezi cărţi pe la boieri, să se gătească de oaste şi să se strângă la Eghipet.
Şi după aceasta, se duse Verveliş înapoi cu straja, iară Netinav făcu nişte vrăjitorii, că topi ceară şi o vărsă într-o tipsie de aur, şi făcu oşti de ceară; şi văzu Netinav oastea lui spartă, şi văzu pe Dumnezeul Perşilor în Eghipet. Şi zise Netinav:
— O, vai de tine, Eghipete! În mulţi ani te veselişi şi bine petrecuşi cu împăratul Netinav, ci de astăzi fi-veţi robi perşilor lui Darie.
Şi plânse Netinav-împărat şi scrise carte;
„Scriu vouă, egiptenilor, că nu putui răbda să văd amarul vostru. Ci mă dusei de la voi bătrân, =i mă voi întoarce tânăr de treizeci de ani =I scoatevă-voi din mâna lui Darie-împărat.”
Şi zise:
— Vai de acela care nădăjduieşte spre vrăjitori: ca şi acela ce se razimă de umbră, şi când gândeşte să se odihnească, cade jos.
Şi puse stema în pat şi cartea pe masă, şi chemă pe bărbierul lui, şi-I rase barba, mustăţile şi capul, şi se îmbrăcă în haine proaste şi ieşi noaptea din Eghipet; şi se duse la Filipus, cetate în Macedonia, şi se făcu vrăjitor doftor, şi şedea într-un loc dosnic în cetate.
Iar în urmă-i merseră egiptenii la curţile lui şi nu-l găsiră; ci găsiră stema în pat şi cartea lui pe masă; şi mult plânseră pe Netinav. Şi zidiră stâlp (statuie, monument) şi-l vărsară în chipul lui Netinav, şi-i puseră stema în cap, şi cartea în mână. Iară Darie împărat luă Eghipetul, apoi se întoarse în Persia.
Text anonim, revăzut de Mihail Sadoveanu
Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.
