Connect with us

Hi, what are you looking for?

Cărți vechi

Istoria Marelui Împărat Alexandru Macedon (X)

Il Sodoma, Femeile din familia lui Darius în fața lui Alexandru cel Mare, 1317, Villa Farnesina
ISTORIA MARELUI ÎMPĂRAT ALEXANDRU MACEDON, ÎN VREMEA CÂND ERA CURSUL LUMII 5250 DE AN

Urmare

Darie auzi că vine sol de la Alexandru şi făcu divan mare, şi-şi tocmi polăţile (palate, clădiri) şi se arătă luminat solului, şi şedea în jeţ de aur împodobit cu pietre scumpe, şi împrejurul lui stăteau tot voinici tineri cu făclii aprinse, şi se aflau împrejurul lui tot îngeri făcuţi de aur, şi luminau tocmai ca soarele, şi şedeau doisprezece hatmani în jeţuri de aur, şi erau în jur patruzeci de stâlpi de marmură albă ca zăpada. Şi intră Alexandru în divan sol, şi dete cartea lui Darie, şi ceti cartea şi aşa era scris:

„Eu, Alexandru, împăratul peste toţi împăraţii şi împăratul a toată lumea cu vrerea lui Dumnezeu, scriu ţie, Darie împărate, sănătate! Şi-ţi aduc aminte că ai luat haraciul de la talăl meu Filip, şi el muri, iară eu rămasei tânăr în scaunul tătâne-meu, şi tu ai vrut să mă scoţi de la moşia mea; trimeteai alţii să fie domni şi împăraţi în Macedonia; iară Dumnezeu nu vru cum ai vrut tu, că Dumnezeu conteneşte şi rabdă; iară tu cum ai contenit, aşa ţi se conteneşte şi ţie astăzi, căci Dumnezeu m-a făcut împărat pe moşia mea, şi încă peste toată lumea. Tu ai zis că mă vei aduce legat, şi tu ai vrut toate ale mele să fie ale tale, aşa vor să fie toate ale tale ale mele, şi voi fi împărat a toată lumea; şi eu nu sunt aşa nemilostiv cum iţi pare ţie, ci-ţi pleacă inima, şi te închină mie şi-mi trimete haraci, şi oaste pe an, şi tu împărăţeşte în pace şi sănătos pe moşia ta; iară de nu vei face aşa, tu eşti duşman perşilor tăi, şi toţi veţi pieri de sabia macedonenilor, şi tu cu rea moarte vei muri; şi te găteşte de război acum pâna în cincisprezece zile.“

Darie ceti cartea şi zise:

— Boieri, cine-şi poate închipui că are atâta putere împărăţia Macedoniei?

Alexandru zise:

— Că sunt toţi ca unul, libovnici şi viteji buni, şi au toţi un cuget şi un cuvânt, şi nu socotesc moartea lor.

Iară un slujbaş mare zise:

— Cum răspunzi astfel unui împărat aşa mare ca acesta?

Alexandru zise:

— Volnic este solul să răspundă împăratului!

Marele Darie zise:

— Cum te cheamă?

El răspunse:

— Filon mă cheamă!

Darie grăi:

— Filoane, să stai aicea până voi scrie cartea cătră Alexandru!

Şi stătu până sara şi chemară pe sol la masă şi-l aşezară la locul solilor, şi-i deteră un pahar cu vin să bea. Alexandru bău vinul, şi băgă paharul în buzunar; şi-i deteră şi alt pahar, şi-l băgă în sân. Ei spuseră împăratului ce face solul. Împăratul zise:

— Mai daţi-i încă unul.

Şi-i deteră şi al treilea pahar, şi-l bău şi-l băgă în buzunar. Şi zise un boier:

— Cum faci tu asta la masa împărătească, de iei paharele la tine?

Alexandru zise:

— La împăratul nostru aşa este legea solului: până la al treilea pahar toate le ia solul!

Darie crezu aceasta. Iară în vremea asta, un boier ce-l chema Candarcus, care mersese în Macedonia să fie domn, sosi la masă şi, cum văzu pe Alexandru, îl şi cunoscu şi se apropie de Darie şi-i zise:

— Să ştii, împărate, că solul este însuşi Alexandru!

Darie nu crezu aceasta şi iară merse Candarcus şi a doua oară la Darie şi zise:

— Împărate, de nu va fi acesta Alexandru, să-mi tai capul.

Darie prinse a privi la sol şi-i zise:

— Filoane, asamănă-te oamenii mei a fi tu Alexandru.

Alexandru zise:

— Împărate, adevărat că samăn cu el, pentru aceea mă trimete tot pe mine sol!

Darie îl crezu şi se sculară de la masă, şi intrară în casă să facă sfat, prinde-l-vor au ba. Iară Alexandru pricepu că l-au cunoscut; şi cum şedea în palat singur, îşi lăsă plaşca şi-şi puse căciula persienească în cap; şi plecă la poartă, şi zise portarilor:

— Ţine-ţi pahar împărătesc şi deschideţi poarta; că m-a trimes împăratul să chem voievozii!

Şi-i deschiseră poarta şi ieşi Alexandru, şi merse la altă poartă, şi zise:

— Ţine-ţi pahar împărătesc şi deschideţi poarta; m-a trimes împăratul să tocmesc străjile!

Şi-i deschiseră poarta şi ieşi Alexandru, şi merse la a treia

poartă şi iară zise ca şi întăi, şi-i deschiseră poarta, şi ieşi Alexandru afară, şi merse la gazdă şi încălecă pe Ducipal, şi fugi toată noaptea, şi sosi cu zorile la apa Sinarului; şi era apa aceea cumplit de mare şi venea în toate nopţile cu noroi, şi cu pietre, şi cu var.

Iar Alexandru dete şi trecu, şi găsi de ceea parte pe Filon şi pe Potolomei-voievozi, care aşteptau pe Alexandru; şi se sărutară cu Alexandru şi le povestea el cum a petrecut la Darie.

Iară Darie, ţinând sfat, căuta să-l prindă pe Alexandru. Şi-l căutară prin toate odăile, şi nu-l găsiră, şi alergară la poartă, şi întrebară; iar portarii ziseră:

— Venit-a un om la noi şi ne dete pahar împărătesc, şi ne zise:

„Ţineţi pahar împărătesc şi-mi deschideţi poarta, că mă trimese împăratul să chem voievozii!“ Şi l-am lăsat, şi s-a dus!

Ei alergară şi la a doua poartă şi portarii tot aşa răspunseră; merseră şi la a treia poartă, şi primiră acelaşi cuvânt; şi alergară la gazdă şi întrebară; iar gazda zise:

— Venit-a, a încălecat şi s-a dus.

Ei se întoarseră la împăratul şi-i spuseră cum a scăpat solul, iară Darie se umplu de amar şi de jale, şi zise lui Candarcus să-l gonească cu o sută de voinici până la apa Sinarului, că nu va putea trece. El se duse şi luă o sută de viteji buni cu cai ageri, şi-l goniră toată noaptea până la ziuă şi sosiră la apa Sinarului, şi văzură pe Alexandru de ceea parte cu voievozii lui, iar Alexandru strigă spre ei:

— Ce goniţi vântul, că nu-l veţi prinde? Şi vă duceţi la împăratul vostru, şi-i spuneţi că-i mulţămesc de cinste şi să se gătească de război în cincisprezece zile!

Şi se duse Alexandru la tabăra lui. Candarcus se întoarse la Darie şi spuse toate ce au fost.

Iară Darie plângea cu mare jale şi zicea:

— Văzut-aţi cum ne înşelă feciorul lui Filip, şi scăpă din mâinile noastre? Şi iară zise: Oh, necredincioasă lume! Cum te arăţi întăi dulce şi apoi amară!

Darie scrise carte la Por, împăratul din India, căci era mare şi mai avea şi treizeci şi şase de limbi sub biruinţa lui .

„Iată eu, Darie, cainicul şi jalnicul! Amarnicul de mine, Darie-împăratul, scriu la tine, cinstitule şi marele Por-împărate, întocmai cu Dumnezeul perşilor, şi soarele Indiei. Trimet împărăţiei tale sănătate. Credem că-ţi va fi venit vestea ce păţim noi de la macedonenii noştri, de la feciorul lui Filip, cum se leapădă de noi, şi cum a luat Apusul tot şi acum venit-a şi la noi, şi ne-a bătut de două ori, şi sparse oastea mea, şi-mi luă Eghipetul, Ierusalimul şi Babilonul; şi te rog cu capul plecat până la pământ să-mi dai ajutor şi oaste din India, că pe indieni nu-i poate bate nimenea, şi înaintea lor nimenea nu poate sta, şi mă rog să-mi dai ajutor, să mă bat cu el, ca să-l birui, sau să pierim cu cinste pe moşia noastră, că nu se poate să pat eu rău lângă tine, fiind tu mare şi tare, că nu ştii cum te va duce Dumnezeu şi pe tine într-această lume înşelătoare! Şi aşa mă rog!“

Por-împăratul ceti cartea, şi clătină capul şi zise:

— Nu este bucurie pe lume să nu se schimbe în jale; că Darie oarecând se potrivea lui Dumnezeu, iară astăzi nu se poate potrivi unui om de pe pământ, şi astăzi este bătut de mai-micii lui, de macedoneni.

Por-împăratul chemă boierii lui şi le zise:

— Mergeţi de luaţi oastea mea, patru mii de călăreţi!

Şi purceseră oştile în ajutorul lui Darie. Por le zise:

— Păziţi să-mi prindeţi pe feciorul lui Filip, şi să păziţi, de va fugi, să-l goniţi până îl veţi prinde şi să-l aduceţi la mine, că am auzit că este cuminte şi înţelept.

Voievozii luară oştile şi se duseră la Darie, iară Darie se veseli, şi trimese pe la oştile lui să se strângă, şi se adunară o mie de mii de oameni şi purceseră spre Alexandru.

Indienii trimeseră iscoade la Alexandru; iară străjile macedonene prinseră iscoadele şi le duseră la Alexandru. Şi porunci împăratul să le ducă pe o măgură înaltă, să vadă oştile lui, şi zise oştilor să pornească la război iute şi cu grabă; şi plecară oştile tare şi cu grabă spre Darie, şi iscoadele văzură asta; apoi le dete drumul, şi se duseră şi spuseră indienilor:

— Să ştiţi că Alexandru are oaste foarte tare, şi sunt iuţi fără samă, şi cai tot armăsari ca zmeii, şi vin tare spre noi fără frică, şi atâta sunt de mulţi cât vor fi până la douăzeci de mii de oaste!

Iară indienii dacă auziră aceasta se spăimântară foarte rău şi mergeau la război fără voia lor, şi cu frică mare.

Iară oştile se loviră foarte tare şi iute, cât se făcu praf de nu se cunoşteau unii din alţii, şi dete Dumnezeu vânt mare de suflă praful după oşti, de se văzură, şi începură a se tăia cum se taie, toată ziua ; şi începură indienii a fugi şi macedonenii a-i tăia.

Iară Alexandru mergea într-o căruţă de aur şi cu doisprezece viteji tăia din căruţă cu spada de un stânjen, şi-i călca cu caii şi zăceau perşii şi indienii ca snopii. Iară Darie fugi în Persida.

Alexandru zise lui Filon să gonească pe indieni, şi să strige să nu fugă, ci să se închine, şi dacă nu se vor închina, să le ia caii şi armele şi să-i lase să se întoarcă în India. Filon începu a-i goni, şi le striga să nu fugă, că vor pieri toţi. Şi stătură indienii şi se închinară lui Filon, şi le luă caii şi armele şi le zise:

— Mergeţi la Por-împărat, şi să-i spune-ţi să nu mai dea ajutor altuia, şi să ştiţi că eu sunt împărat în Persia.

Porus în fața lui Alexandru cel Mare, gravură de Alonzo Chappel, 1865

Şi se duseră ei la Por, şi spuseră ce au păţit, tot, şi Por se miră mult. Iar Alexandru gonea pe Darie, şi Darie fugea plângând şi grăind:

— Oh, amar ţie, Darie! Cum te slăvea toată lumea, şi te potrivea lui Dumnezeu, iar astăzi fugi şi de macedonenii tăi!

Şi fugea pe câmpii Persiei; şi-l ajunseră doi boieri ai lui, pe nume Răzvan şi Candarcus, şi cum îl ajunseră, aşa îl şi loviră amândoi cu suliţele, şi căzu Darie de pe cal jos, iară ei îl dezbrăcară şi luară ce găsiră la el, şi-l lăsară cu puţin suflet. Şi zăcea împăratul perşilor în pulbere, în picioarele cailor. Iară Alexandru ajunse acolo şi-l văzu Darie şi strigă:

— Oh, Alexandre, Alexandre! Nu trece şi lăsa pe Darie în pulbere zăcând.

Alexandru auzi, şi alergă grabnic, şi-l văzu rănit zăcând şi zise:

— Cine eşti tu?

El zise:

— Eu sunt Darie-împăratul, acela ce eram mărit de toată lumea, şi de toate limbile de oameni! Eu sunt Darie, cela ce se potrivea lui Dumnezeu din cer, iară astăzi zac în pulbere, în picioarele cailor! Eu sunt soarele perşilor, iar astăzi sunt înjunghiat de perşii mei. Eu sunt Darie, împăratul a toată lumea, iară astăzi nu mi-i îngăduit nici la moşia mea să mor! Ci nu mă lăsa, Alexandre, în pulbere, că nu eşti nemilostiv.

Iară Alexandru descălecă şi-l puse pe Darie în căruţa sa de aur, şi-l şterse cu mahrama, adică cu basmaua lui, şi zise:

— De nu vei muri, cinste mare vei avea!

Alexandru porunci să-l ducă lin la Persida cetate; şi el mergea după oştile lui Darie şi le striga să nu fugă, ci să se închine, că Darie e pierit; şi se închinară lui Alexandru, şi merseră toţi perşii şi macedonenii în cetate la Persida şi şezu Alexandru în scaunul lui Darie şi-şi puse stema în cap şi luă toiagul de aur al lui Darie, şi perşii merseră toţi de se închinară lui Alexandru şi-i ziseră:

— Mulţi ani, Alexandre, împăratul perşilor şi al macedonenilor!

Şi fură perşii şi macedonenii toţi fraţi. Pe Darie îl duseră cu puţin suflet şi, văzând el pe Alexandru în jeţul lui, zise:

— Aduceţi pe fata mea Ruxandra.

Şi merse Ruxandra la tată-său, şi Darie plânse cu jale şi zise:

— Oh, drag sufletul meu, inima mea, şi lumina ochilor mei, draga mea Ruxandră! Iată că eu îţi aduc bărbat din Macedonia, fără veste şi fără de nădejde, că eu nu cugetam să-ţi fac nunta ta aşa degrabă, ci eu cugetam la nunta ta să chem toţi craii şi domnii.

Iară astăzi îţi câştigai bărbat, pe cela ce l-a pus Dumnezeu împărat a toată lumea; şi la nunta ta mult sânge s-a vărsat, al perşilor şi al macedonenilor; şi astăzi perşii cu macedonenii se înfrăţiră, iară eu îţi zic ţie, fata mea, de astăzi înainte să cinsteşti pe domnul tău Alexandru, cum se cade a cinsti pe împăratul tău, şi a toată lumea.

Şi o luă de mână, o sărută dulce, şi o duse la Alexandru, şi zise:

— Ţine, Alexandre, pe Ruxandra, sufletul meu şi inima, ţie împărăteasă să-ţi fie, că este mult înţeleaptă, frumoasă şi milostivă.

Alexandru se sculă din scaun şi o luă de mână şi o puse lângă el în jeţ, şi-şi luă stema din cap şi o puse în capul ei, şi luă inelul ei şi-l băgă în degetul lui şi o sărută dulce, şi zise:

— Să ştii, Darie împărate, că Ruxandra ta îmi va fi împărăteasă de astăzi înainte, iară împărăteasa ta mie maică-mi va fi în locul Olimpiadei, până la moartea mea.

Darie grăi:

— Fătul meu Alexandre! Să împărăţeşti sănătos şi cu Dumnezeu, şi cu fiica mea Ruxandra, iară eu merg astăzi la iad, unde merg toţi din veac; ci pe Candarcus şi pe Răzvan să-i judeci cum se cade, şi rămâneţi cu Dumnezeu, şi împărăţiţi sănătoşi.

Şi muri Darie-împărat, şi se sfârşi. Şi a împărăţit Darie şaizeci de ani, şi fu ca şi când n-ar mai fi fost.

Alexandru petrecu pe Darie până la mormânt cu toţi macedonenii şi cu toţi perşii până îl înmormântară, în luna lui august, în cincisprezece zile. Alexandru stătu împărat perşilor, şi chemă pe Candarcus şi pe Răzvan, cei ce uciseră pe Darie, şi le zise:

— Cum aţi ucis pe domnul vostru care v-a făcut vouă mult bine?

Şi ei grăiră:

— Moartea împăratului Darie te făcu pe tine împăratul perşilor.

Alexandru zise:

Dară eu sunt un străin, şi nici un bine nu v-am făcut; dar mie cum îmi veţi face vreun bine? Şi porunci: Spânzuraţi-i!

Alexandru iarăşi zise:

— Blăstămat să fie acela ce va hrăni pe ucigătorul de oameni, pe curva din casă, şi pe vânzătorul de cetate!

Va urma

Text anonim revăzut de Mihail Sadoveanu

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...