Connect with us

Hi, what are you looking for?

Cărți vechi

Istoria Marelui Împărat Alexandru Macedon (VIII)

Johann Heinrich Tischbein, Alexandru și Hephaestion, 1781
ISTORIA MARELUI ÎMPĂRAT ALEXANDRU MACEDON, ÎN VREMEA CÂND ERA CURSUL LUMII 5250 DE AN

Urmare

Egiptenii auziră că vine Alexandru spre Eghipet şi se închiseră în cetate. Alexandru se apropie de Eghipet şi zise să bată cetatea de patru părţi ; şi o bătură într-o zi, şi nu o putură lua până sara.

Şi întru acea zi fu căldură mare şi merse Alexandru de se scăldă într-o apă rece, şi-l prinse răceala apei, şi se bolnăvi. Iară egiptenii auziră că este Alexandru bolnav, şi trimeseră carte la Filip vraciul:

„Scriem noi la tine, Filipe vraciule, şi-ţi dăm în ştire dumnitale pentru Alexandru, să-l otrăveşti, iară tu să fii împărat Eghipetului!“

Filip ceti cartea şi râse, şi scrise altă carte la Eghipet:

„Scriu vouă, neînţelepţilor şi măgarilor egipteni! Credeţi-mă că de-mi va trebui mie domnia voastră, dami-o-va Alexandru; încă şi alte împărăţii mai mari Alexandru îmi va da mie. Vouă vă pare că Alexandru este bolnav, iară el nu este bolnav, ci dimineaţă îl veţi vedea călare pe Ducipal umblând prin mijlocul oştilor.“ Şi trimese cartea la Eghipet; iară egiptenii, dacă auziră aşa, se spăimântară şi scriseră altă carte lui Alexandru:

„Scris-am noi, egiptenii, la marele împărat Alexandru, precum ca să ştie că mâine dimineaţă Filip vraciul va să te otrăvească cu ierburile lui“. Alexandru ceti cartea şi clătină cu capul; şi într-aceea sosi şi Filip vraciul cu paharul plin de ierbi şi-l dete lui Alexandru, şi zise:

— Bea, împărate, că te vei însănătoşi!

Alexandru luă paharul şi zise;

— Oh! Dragul meu Filipe, oare acest pahar de-l voi bea fi-miva ceva de folos?

Şi pricepu Filip, şi luă paharul şi-l bău pe jumătate, şi zise:

— Alexandre! Nici un vraci nu-şi otrăveşte pe domnul său.

Iară Alexandru dete cartea egiptenilor, şi ceti Filip şi plânse, şi zise:

— Ah, mare împărate Alexandre! Pe capul tău se razimă toată lumea! Şi de aş face aşa, la ce împărat aş avea credinţă? Mai bine să intru în pământ de viu, decât să fac aşa. Iară acei măgari egipteni trimes-au şi la mine carte, iară eu încă le-am trimes răspuns cum am ştiut; pentru aceea le-a fost pizmă pe mine, şi au trimes carte la tine, împărate. Ci te culcă puţintel, şi te vei scula sănătos.

Deci se veseliră oştile şi se gătiră de război; şi porunci Alexandru să bată cetatea. Şi începură a bate cetatea de toate părţile; deteră cu maşinile de război de o parte şi cu săgeţile de altă parte; şi mergeau săgeţile ca ploaia în cetate; şi nu putură răbda săgeţile, ci deschiseră porţile, şi strigau toţi:

— Milostiveşte-te spre noi, Alexandre-împărate, că noi închinăm cetatea noastră ţie! Ci te milostiveşte, Alexandre, feciorul lui Netinav-împăratul!

Şi se milostivi Alexandru de opri oştile, şi şezu în scaunul Eghipetului, şi se închinară toţi egiptenii lui Alexandru; şi zise Alexandru:

— Cum ştiţi că sunt feciorul lui Netinav, împăratul vostru?

Şi grăiră egiptenii:

— Împărate! Avut-am noi împărat pe Netinav care a împărăţit bine şi dulce patruzeci de ani; şi l-a scos Darie-împăratul, şi s-a dus de la noi. Şi ne-a lăsat carte şi stema pe masă; şi aşa zice cartea: că se va duce de la noi bătrân, şi va veni tânăr; şi nouă aşa ne pare, să fii tu acela! Şi l-am vărsat de aur şi l-am pus întrun stâlp, şi i-am pus stema în cap şi cartea în mână.

Alexandru merse să-l vadă; şi se apropie de stâlp; iară stema căzu în capul lui Alexandru, şi se mirară toţi de aşa minune.

Alexandru făcu acolo alt stâlp foarte înalt. Şi se scrise în stâlp lângă tatăl său, Netinav. Şi luă Eghipetul, şi se veseliră egiptenii cu macedonenii. Şi începură a scoate daruri scumpe, aur şi argint mult, şi toate comorile crailor şi ale împăraţilor celor bătrâni de la Faraon, şi de la Iosif cel preafrumos; şi toate le luă Alexandru şi le dete oştilor, şi le zise să se gătească de război. Şi puse împărat pe Filip, şi poposi acolo treizeci de zile.

Iară într-o zi veniră vestitorii lui Alexandru şi-i spuseră:

— Să ştii, împărate, că vine Darie spre tine cu toată sila (puterea, armata) lui, şi este la apa Eufratului!

Alexandru scrise oştile, şi aflară şase mii de mii de călăreţi, şi patru mii de mii de pedeştri. Şi purcese oştile înaintea lui Darie la Eufrat. Şi dacă se apropie de Eufrat, Darie auzi şi scrise oştile, şi se aflară zece mii de mii de pedeştri; şi trimese Darie iscoadă la Alexandru. Iară străjile lui Alexandru prinseră iscoadele lui Darie şi le aduseră la Alexandru. Şi le zise Alexandru:

— De nu veţi spune drept, eu vă voi pierde! Şi-i întrebă:

Spuneţi, câte oşti are Darie?

Ei spuseră drept, Alexandru porunci oştilor să facă toţi focuri sara, şi aşa făcură, şi se suiră iscoadele într-un munte înalt, şi văzură focuri multe fără număr; şi le dete drumul de se duseră la Darie-împăratul, şi aşa spuseră lui Darie:

— Să ştii, împărate, că atâta oaste are Alexandru, cât nu se ştie numărul şi sfârşitul!

Iară Darie se mânie pe ei şi le tăie limbile că au spus oştilor să se sperie.

Darie trimese soli şi carte la Alexandru:

„Scriu ţie eu, Darie, împăratul peste toţi împăraţii, marele şi tarele, şi întocmai lui Dumnezeu, şi luminez întocmai ca soarele pe lume, şi Dumnezeul perşilor, scriu ţie, feciorul lui Filip. Am auzit că ai luat Apusul, Râmul, Atina, Ierusalimul şi Eghipetul, şi acuma ai venit şi la ţara mea cu tâlharii tăi. Să ştii, ca să-mi trimeţi haraciul acelor ţări de la apus, şi să-ţi cei iertăciune de la mine şi-ţi voi ierta greşala, şi să te duci la Macedonia ta, să-ţi ţii moşia. Iară de nu vei face aşa, voi veni la tine cu toate oştile, şi nici un macedonean nu va scăpa în toată lumea. Ci să-ţi treacă nebunia, şi te du îndărăt.“

Şi veni solul la Alexandru; iară Alexandru ceti cartea şi o rupse, şi porunci să fie spânzuraţi solii lui Darie. Iară macedonenii ziseră:

— Nu se cade să se spânzure solii.

Alexandru răspunse că nu sunt trimeşi la împărat, ci i-au trimes la tâlhar; şi tălharii pierd solii:

— Vina este a lui Darie, domnul vostru.

Iară solii grăiră:

— Împărate, de ne vei pierde pe noi, puţină pagubă vei face lui Darie, şi acum tălhar nu eşti, iară de vei rupe legea solilor, Alexandru zise:

— Fiţi iertaţi şi vă dau zile de la mine, iară de la împăratul vostru morţi eraţi.

Iară solii grăiră:

— Împărate, şti-vom şi noi ce vom grăi la împăratul nostru de însuţi tălhar te vei face!

Alexandru cinsti solii şi-i dărui, şi scrise carte lui Darie:

„Eu, Alexandru-împăratul, scriu ţie, Darie, împăratul perşilor. Să ştii că nu-ţi mulţămesc la cuvintele ce mi-ai trimes, că au fost cuvinte ca de nebun; şi tu te lauzi către mine care am luat Apusul şi alte cetăţi, zicând că nu voi scăpa în toată lumea dinaintea ta. Dară nu ştii că macedonenii sunt pietre de diamant, şi sunt iuţi ca piperul; şi aşa să ştii că voi stăpâni peste împărăţia ta, cu ajutorul lui Dumnezeu; iară perşii tăi sunt oi, şi macedonenii sunt lupi şi lei neastâmpăraţi, şi ei îşi dau viaţa spre moarte, şi nu se tem de moarte.“

Şi se duseră solii, şi Darie ceti cartea, şi-şi chemă boierii şi-i întrebă de sfat. Şi răspunseră:

— Împărate! Nu ţi se cade ţie să te baţi cu Alexandru, că tu eşti împărat mare, iară Alexandru este un crai mic; ci mână numai nişte boieri, că-l vor bate!

Şi aceasta plăcu lui Darie, şi trimese pe Mamant-voievodul şi-i zise:

— Să mergi să ei oastea mea, două sute de mii de călăraşi, şi două sute de mii de pedestraşi şi patru mii de etiopi; şi să mergi să treci Eufratul şi să te baţi cu acel tâlhar şi să cauţi, de va pleca a fugi, să nu-l laşi, ci tot să-l goneşti până ce-l vei prinde, şi să-l aduci viu la mine cu toate ale lui.

Urmează

Text anonim revăzut de Mihail Sadoveanu

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.878 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.443 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.844 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...