Connect with us

Hi, what are you looking for?

Cărți vechi

Istoria Marelui Împărat Alexandru Macedon (IX)

Charles Le Brun, Intrarea lui Alexandru cel Mare în Babylon, 1665
ISTORIA MARELUI ÎMPĂRAT ALEXANDRU MACEDON, ÎN VREMEA CÂND ERA CURSUL LUMII 5250 DE AN

Urmare

Alexandru văzu armia lui Darie, şi porunci gătirea oştenilor, şi încălecă pe Ducipal, şi umbla prin mijlocul oştilor şi astfel grăi:

— Fraţilor şi vitejilor! Rugaţi pe Dumnezeu Savaot şi fiţi vrednici, că am nădejde de la Dumnezeu că-i vom bate curând şi vor fugi îndărăt, că împăratul lor nu este cu dânşii, ci sunt cu nişte boieri, iară voi sunteţi cu împăratul vostru; şi de-i vom bate, să ştiţi că voi fi împărat a toată lumea, iară de ne vor bate pe noi, nu vom scăpa în toată lumea de Darie-împăratul! Ci, fraţilor, mai bine să pierim cu cinste decât să pierim cu ruşine! Să ştiţi voi că perşii sunt oi, macedonenii sunt lupi, şi un lup multe oi risipeşte şi le sfărâmă!

Şi făcu Alexandru trei oşti, şi deteră în trâmbiţe, şi în tâmpine, şi în surle de trei părţi şi se loviră oştile foarte tare, şi se tăiară toată ziua; iară perşii începură a da înapoi, şi macedonenii a-i goni. Darie se spăimântă şi plecă a fugi; iară Alexandru mulţi tăie, şi mulţi prinse vii, şi ajunse la hotarul lui Darie; şi puse Alexandru tabăra lui acolo şi pe cei vii îi iertă, iară pe cei morţi îi îngropă ; şi pieriră de-ai lui Darie o sută de mii.

Iară Darie trimese pe la toate ţările cuvânt să se strângă cu oştile la Babilon: şi se strânseră cincizeci de mii, şi iară plecară spre Alexandru cu război. Iara Alexandru se găti de luptă, şi încălecă pe Ducipal şi umbla prin mijlocul oştilor, şi grăia:

— Fraţilor şi vitejilor macedoneni! Rugaţi pe Dumnezeu Savaot! Că-l vom bate pe Darie cât mai curând, că pe un urs mulţi câini îl latră şi nici unul nu-l muşcă, şi să ştiţi că câţi vor fi rămas de la războiul dintăi, nici unul nu va veni într-acel de acum, şi de aci înainte vom fi fără de grijă!

Într-acea noapte văzu Alexandru pe Ieremia în vis şi-i zicea prorocul:

„Pas, Alexandre, spre Darie, că-l vei birui, şi te roagă lui Dumnezeu Savaot.“

Şi făcu două oşti, şi deteră în tâmpine, în trâmbiţe şi în surle, şi se învăluiră oştile trei zile, şi începură perşii a fugi şi macedonenii a-i goni, şi-i tăiau cum se taie; şi acolo pieriră de-ai lui Darie patruzeci de mii, şi macedoneni zece mii. Iară Darie fugi până la Persida şi acolo plângea. Iară Alexandru prinse mulţi vii şi dându-le drumul, le zise:

— Mai mult să nu veniţi cu Darie la război!

Alexandru purcese apoi spre război la Babilon; iar babilonenii, dacă se apropie el de cetate, nu-l lăsară să se apropie o sută de mile de loc. Iară Alexandru stătu deasupra Eufratului, şi aşa era Babilonul de întins, cât curgea Eufratul prin mijlocul lui. Şi apa aceasta este atât de mare, cât trec pe ea cu luntrile. Şi Alexandru porunci să sape şi să abată apa, să nu treacă prin cetate.

Şi săpară şapte zile şi abătură apa la uscat, peste câmp. Iară într-o noapte, pe când cetăţenii făceau slujbă Dumnezeilor lor, Alexandru intră pe urma apei pe dedesubtul cetăţii şi într-altă noapte aprinse oraşul. Iară cetăţenii se spăimântară şi deschiseră porţile şi năvăliră călăreţii înăuntru, şi-i tăiară toată noaptea. Iară la ziuă intră şi Alexandru în cetate cu oştile, şi se închinară babilonenii lui Alexandru, strigând:

— Milostiveşte-te spre noi, Alexandre-împărate, că ne închinăm ţie, noi şi cetatea noastră!

Atunci stinseră focurile şi începură babilonenii a scoate la daruri scumpe lui Alexandru. Şi deschiseră vistieria lui Darie-împăratul, şi scoaseră două sute de poveri de galbini, şi scoaseră o mie de cai povodnici, ai lui Darie, şi scoaseră o sută de lei cu zgarde de aur şi o mie de pardoşi, şi o sută de bidivii arăpeşti, care erau mai frumoşi decât toţi caii de pe lume, cu procoviţe( ţol gros de învelit, pătură sau ţoluri de mătase); şi scoaseră o mie de bliduri de aur, şi scoaseră două sute de mii de coarne de inorog ferecate cu aur şi cu pietre scumpe, şi o sută de potire de aur şi piatră de diamant, şi scoaseră plaşca lui Selevchie-împăratul, făcută cu ochi de şarpe, şi cu mărgăritar, şi cu pietre nestemate ; şi scoaseră stema lui Sihan-împăratul, coaseră masa lui Darie de safir piatră şi cine şedea la dânsa nu i se mai făcea inima rea. Şi acolo şezu Alexandru patruzeci de zile, şi se veseliră macedonenii cu babilonenii. Iară Darie auzi că a luat Alexandru Babilonul şi se umplu de amar şi jale multă, şi strigă:

— Oh, amar mie! O, pedepsitul de mine, cum mă potriveam lui Dumnezeu din cer, iară acum nu mă pot potrivi nici unui om, că mai-micii mei sparseră sila mea! Oh, cainicul (de plâns, vrednic de milă) de mine, cum mă bucurai în puţină vreme, şi mai curând sosi jalea şi amarul, cum se zice: „Nu este bucurie să nu se schimbe în jale şi cel care va lua de la altul cu bucurie, alţii vor lua de la el cu jale!“ Mai bine să mă fi ucis macedonenii decât să fiu împărat cu ruşine; că multă vreme luară perşii haraci de la Macedonia, iară astăzi plătesc cu capetele!

Şi plângea Darie cu amar. Iară un boier vru să-l mângâie şi zise:

— Aşa este împărăţia, ca şi copaciul mare: când cade, mare sunet face; şi vântul copaciul mare îl surpă şi-l rupe. Şi nu te scârbi, împărate, că Alexandru bătutu-ne-a pe noi, dar şi noi bate-l-vom pe el, că aşa sunt oştile, şi mai avem noi viteji buni între perşii noştri.

Şi sta acolo şi un boier al lui Darie, anume Amvis, care-i zise:

— Împărate, tu m-ai crescut, şi mult bine mi-ai făcut, iară astăzi te văzui trist; şi aşa să ştii că voi să merg la Alexandru, şi-mi voi da capul pentru tine astăzi!

— O, dragul meu Amvis — zise Darie — de vei face aşa; moartea ta va fi mai cinstită decât viaţa altora, şi împărăţia perşilor scăpată va fi de tine, şi pomeni-se-va numele tău până va fi Persia!

Amvis ceru să i se dea sabia lui Darie, şi-şi puse semn macedonesc; şi se apropie de Alexandru; iară Alexandru era împlătoşat şi încoifat şi umbla prin mijlocul oştilor. Şi Amvis scoase sabia şi vru să lovească pe Alexandru peste ochi, şi greşi de-l lovi peste coif, şi-i tăie coiful, şi-i rase părul ca cu briciul de pe creştet, şi vru să-l lovească şi a doua oară, şi nu putu, că-l prinseră. Iară

Alexandru zise:

— Mă lovi mână macedonească cu sabia persienească, şi întrebă: Omule, de unde eşti, şi al cui eşti? Şi cum te cheamă?

El răspunse:

— Eu sunt sluga lui Darie-împăratul, care de mic m-a crescut şi m-a miluit, şi m-a boierit; îl văzui trist şi jalnic plângând; şi mi se făcu milă de jalea lui; şi cutezai să-mi dau zilele pentru el, şi am venit să te tai, şi să veselesc pe domnul meu cu moartea ta, şi cu a mea; şi începutul se făcu, iară Dumnezeu nu vru cum vrui eu!

Alexandru zise:

— O, fără de minte, Amvise! Cred că astăzi sunt mort pentru mintea ta şi pentru domnul tău ; iară eu îţi dau zile de la mine şi te iert. Ce făcuşi tu n-a făcut nici un om de pe pământ; şi tu te du la domnul tău Darie, şi să-i spui că pe cine îl păzeşte, Dumnezeu îl şi fereşte, şi nu-l poate ucide nimenea, şi să-i spui să se închine mie şi să-mi dea haraci şi oaste pe an şi să şadă în pace pe moşia lui!

Amvis se duse la Darie şi-i spuse toate ce făcuse, şi ce a zis Alexandru, şi cum îi sunt dăruite zilele de Alexandru; iară Darie plânse mult şi zise:

— Cum va fi voia lui Dumnezeu, iară eu n-am ce face!

Amvis grăi:

— Împărate, eu astăzi sunt mort pentru tine, iară de la Alexandru viu sunt, şi cât bine mi-ai făcut mie până astăzi îl plătii cu capul, şi cât putui eu făcui, iară Dumnezeu nu vru cum am vrut eu, şi de astăzi înainte, să mă ierţi, împărate, că voi să mă duc la acela ce mi-a dat zilele de la el; şi-l voi sluji de astăzi înainte; şi mă iartă, împărate!

Darie se umplu de jale şi grăi către boierii lui:

— Cui i-a venit oare în aminte că va ieşi din Macedonia atâta putere? Şi iară grăi: „Cine se suie pogoară-se, şi cine se smereşte înalţă-se!“

Şi zise lui Amvis:

— Să spui lui Alexandru: Cât a luat să-i fie de bine şi să ne împăcăm, iară eu nu mă voi închina lui, că împărat la împărat nu se închină nici unul, ci unul mort şi altul viu împărăţeşte; iară de nu va vrea aşa, el să mă aştepte în cincizeci de zile să merg la el cu câţi perşi mi-au rămas, şi voi să aduc şi din India oaste, de la Por-împărat, şi ori îl voi bate, ori mă va bate el şi voi pieri cu cinste pe moşia mea cu toţi perşii mei!

Amvis îşi luă ziua bună de la Darie şi se duse la Alexandru, şi se închină lui şi-i spuse ce grăise Darie. Alexandru primi pe Amvis, şi-l crezu şi-l amestecă între macedoneni.

Alexandru zise:

— Adevărat că împărat la împărat nu se închină, că împărăţia mare lucru este, ca un munte înalt şi împodobit frumos, cu de toate florile, şi se vede peste toată lumea, şi aşa îi pare omului că nu se va mai pogorî niciodată; iară când va veni vremea, se pogoară fără voie: aşa este împărăţia acestei lumi deşarte! Apoi iarăşi zise: Văzui astă-noapte în vis pe Ieremia prorocul şi-mi grăia:

„Fătul meu, Alexandre! Să mergi însuţi sol la Darie, şi te roagă lui Savaot Dumnezeu, că el te va scoate din nevoie.“

Şi spunea boierilor visul, lui Potolomei, lui Filon şi lui Antiohvoievod, şi grăi:

— Să ştiţi că voi să merg sol la Darie!

Ei nu-l lăsară, el zise:

— Merge-voi şi ce va da Dumnezeu! Şi se găti şi zise: Boieri dumneavoastră, de voi pieri eu acolo, voi tocmiţi împărăţia bine şi să nu lăsaţi pe mama mea Olimpiada!

Iară voievozii plânseră cu jale, şi ziseră cu toţii:

— Mai bine să ne tai capetele noastre decât să vedem noi aceasta!

Alexandru răspunse:

—De va fi voia lui Dumnezeu, nu mă va ucide toată lumea!

Şi se sărută cu voievozii, şi se duse Alexandru sol la Darie-împăratul.

Urmează

Text anonim revăzut de Mihail Sadoveanu

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.929 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...