Connect with us

Hi, what are you looking for?

Cărți vechi

Istoria marelui împărat Alexandru Macedon (V)

Războinic cu sabia scoasă,1808, Jean-Eugène-Charles Alberti
ISTORIA MARELUI ÎMPĂRAT ALEXANDRU MACEDON, ÎN VREMEA CÂND ERA CURSUL LUMII 5250 DE AN

Urmare

Cum a cucerit Alexandru cetăți și țări

Într-acea vreme, îndemnând Dumnezeu pe Alexandru-împărat, purcese întăi cu oştile la Solon cetate. Şi rău se spăimântară solonenii de Alexandru, şi trimeseră carte:

„Eu, împăratul Archidon, cătră marele Alexandru Macedon. Sănătate şi voie bună trimet împărăţiei măriei-tale! Şi dacă auzii de împărăţia ta, bine-mi păru că te-a mărit Dumnezeu împărat. Noi cu tine nu ne vom bate, ci ne închinăm măriei-tale, şi cinste facevom cât ne va fi puterea; şi trimes-am de feciorul meu, pe nume Polica, cu dar de ce se află la noi, şi să slujească împărăţiei tale; iară pe noi să ne laşi pe împărăţia noastră, şi noi să-ţi trimetem pe an haraci, adică dare, cât vei pofti, şi să te milostiveşti spre noi, Alexandre, şi de-ţi va fi voia, vom ieşi la închinarea ta.“

Şi aşa trimese Archidon-împăratul pe feciorul său sol cu plocon şi cu carte la Alexandru. Şi ceti Alexandru cartea, şi primi darul bucuros, şi de feciorul lui Archidon bine-i păru şi-l luă la el. Apoi scrise carte:

— Bine este nouă să ne închinăm lui Alexandru, că este înţelept şi milostiv: el a luat ţara tătărască într-o zi, şi a ucis pe Criz-împăratul iarăşi într-o zi; şi s-a dus la Solon, şi i se închinară, şi nimica nu le făcu, ci-i lăsă pe loc în pace. Şi noi de ne vom închina lui, nici în cetate nu va intra, ci va trece la Râm. Iară alt filosof zise:

— De când e Atina cetate, nici un împărat nu a putut-o lua: nici acesta nu o va bate: că oarecând, venit-a Dionisie-împărat cu toată puterea lui, şi nu o putu lua, ci s-a întors cu ruşine; şi venit-a Schidir, împăratul cu perşii, şi nu o putu bate şi încă l-au gonit cetăţenii până ce s-a înecat în mare. Ci nu trebuieşte să ne închinăm noi feciorului lui Filip. Tu nu ştii ce grăieşti, că unde este minte multă, şi nebunie este multă.

Şi se ruşină Sofonie filosoful şi peste noapte ieşi din cetate şi merse la Alexandru, se închină lui, şi-i spuse toate de rândul cetăţii. Alexandru trimese sol în cetate pe un tatar fără carte şi tatarul se înfăţişă şi zise:

— Aşa vă zice Alexandru-împăratul, să vă închinaţi lui, şi să-i daţi haraci şi oaste pe an, iar de nu vă veţi închina de voie, vă veţi închina de nevoie, după pagubă.

Iar ei nu înţelese limba lui, ci căutară un dragoman şi le spuse ce zisese solul; iar cetăţenii se mâniară şi tăiară capul dragomanului şi răspunseră solului:

— Du-te şi spune lui Alexandru că nu va fi în Atina împărat feciorul lui Filip. Încă cum a vrut a venit, iar cum va vrea nu se va duce!

Alexandru se mânie şi zise să bată cetatea de trei părţi. Şi bătând în cetate dincotro erau tatarii, mergeau săgeţile ca ploaia, şi cetăţenii nu puteau răbda, ci deschiseră poarta şi năvăliră tatarii în cetate; iar cetăţenii puseră praf, adică iarbă de puşcă, şi-l aprinseră, şi pieriră zece mii de tatari; şi de altă parte căzură cinci sute de macedoneni ucişi cu maşini de război. Apoi macedonenii puseră strajă, făcură sfat, şi zise Diogen filosoful;

— Împărate! Cetatea cu sila nu o vei lua, că sunt două sute de mii de oameni în cetate. Ci să facem meşteşug, să-i scoatem din cetate, că-i vom bate, pentru că nu ştiu rândul la război.

Alexandru zise:

— Să aducă o mie de boi şi zece mii de oi!

Şi după ce aduseră, scrise carte:

„Eu, Alexandru, scriu vouă atinenilor, să ştiţi că am venit la voi ca să bat cetatea, dar astă-noapte veniră Dumnezeii voştri la mine şi mă certară foarte rău pentru voi! Şi acum să ştiţi că m-am întors în Macedonia şi am lăsat Dumnezeilor voştri o mie de boi şi zece mii de oi să le faceţi jertfă.“

Şi puse cartea într-un lemn înalt, şi se întoarse îndărăt zece mile de loc şi ascunse oştile într-o pădure, împărţite în trei locuri. Şi dimineaţa cetăţenii căutară şi nu văzură oastea, ci văzură boii şi oile, şi cartea sta sus. Atunci ieşiră afară, şi ziseră:

— Fugit-a Alexandru de frică!

Şi începură a-l goni toţi, cu mic cu mare. Iar un călăraş din cetate striga:

— Nu goniţi pe Alexandru, că eu am văzut astă-noapte în vis că era sămănat grâu prin cetate şi-l secerau macedonenii cel copt şi cel necopt; şi umbla Alexandru călare pe un leu în mijlocul cetăţii.

Dar cetăţenii nu-l băgară în samă şi goniră pe Alexandru până îl ajunseră. Iar Alexandru ieşi din pădure şi îi întâmpină; şi-i loviră unii din mijloc, alţii dinainte; şi cetăţenii se spăimântară foarte şi nu ştiau ce să facă, ci începură a fugi către cetate; iar macedonenii tăiau într-înşii cum se taie; şi se amestecau unii cu alţii, şi atât se tăiară, că zăceau ca frunza şi ca iarba; şi călcau cu caii pe pedestraşi până la cetate; şi aprinseră şi cetatea, şi arse biserica cea mare, unde erau Dumnezeii lor, şi arseră şi Dumnezeii; şi zise Alexandru:

— De aţi fi voi Dumnezei, nu aţi arde!

Şi ieşiră muierile despletite, şi zgâriate pe obraz, şi cu fetele, şi cu fiii, şi strigau:

— Alexandre, milostiveşte-te de noi, şi stânge focul!

Alexandru umbla călare pe Ducipal şi nu putea opri pe macedoneni, iar cetăţenii strigau:

— Milostiveşte-te, Alexandre, că ne închinăm ţie, noi şi cetatea noastră!

Alexandru scoase oştile afară, şi le stânse focul. Şi atâta moarte s-a făcut, cât n-a mai fost din începutul Atinei. Şi se închinară după pagubă, precum zisese Alexandru. Şi atuncea grăi Alexandru:

— Vai de cetatea ce o judecă mulţi! Şi vai de aceia ce nu ascultă de domnul înţelept! Ca şi atinenii ce nu ascultară pe Sofonie filosoful, că n-or fi păţit ce păţiră. Pentru aceea a zis prorocul Solomon: „Pe omul înţelept să-l îndrăgeşti, că mai lesne este ţie, şi mai bine cu înţeleptul a purta pe umăr o piatră mare, decât cu nebunul a bea vin“.

Atuncea plânseră atinenii cu glas mare; şi se auzi peste toată lumea de amarul lor; şi toţi domnii şi craii elineşti se spăimântară şi merseră la Alexandru cu haraci pe zece ani. Şi atunci zise Alexandru:

— Până nu spargi capul, nu curge sânge.

Şi şezu acolo zece zile şi de acolo plecă la Râm; şi-i ieşiră înainte nişte crai greceşti, craiul de la Trocinia şi de la Amorea, şi de la Delmana, şi de la Trivala, şi se închinară lui Alexandru toţi şi aduseră daruri şi haraci şi se veseliră acolo mult. Şi se duseră unii pe la ţările lor, alţii merseră cu Alexandru şi-i deteră haraciurile şi oştile; şi se aflară o sută de mii de pedestraşi; şi porniră la Râm.

Urmează

Text anonim revăzut de Mihail Sadoveanu

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...