ISTORIA MARELUI ÎMPĂRAT ALEXANDRU MACEDON, ÎN VREMEA CÂND ERA CURSUL LUMII 5250 DE AN
Alexandru-Crai
Alexandru se aşeză în scaunul tatălui său, în Macedonia, şi trimese cărţi pe la toate cetăţile: la tatari, la pelagoni, şi prin Macedonia, să se strângă toţi craii, domnii şi boierii lui la Filipus cetate. Şi se strânseră toţi; veni şi Franţa, împăratul tatarilor.
Alexandru, din scaunul tătâne-său, grăi astfel cătră toţi, mari şi mici:
— Voi, domnilor, şi voi, boierilor, v-am chemat căci voi să cer un sfat ; că iată, fraţilor, împăratul vostru şi tatăl meu, Filip, muri, şi eu tânăr rămăsei în scaunul său; cum mă povăţuiţi voi să domnesc? Că tată-meu a ţinut împărăţia cum trebuia în zilele lui.
Ei ziseră toţi:
— Craiule Alexandre! Tot omul să-şi câştige la tinereţă ca să aibă la bătrâneţă să se odihnească, că sunt cinstite.
Selevcus zise:
— Craiule Alexandre! Împărăţia se ţine cu oameni, cu sfatul bătrânilor, şi cu întrebarea!
Iar Antioh-voievodul zise:
— Craiule Alexandre, războaiele fac pe împăraţii cei tineri mari, şi la bătrâneţă nu se bat!
Antigon zise:
— Craiule Alexandre, trebuieşte să mergem noi peste alţii, să nu vie alţii peste noi ; căci cu cât zăbovim noi, alţii nu vor zăbovi a veni peste noi; ci mai bine este întăi decât apoi!
Potolomei-voievodul zise:
— Craiule Alexandre! Să facem cercetare şi să scrim oştile, şi să punem voievozi, căpitani, sutaşi şi vătaşi, şi să facem steaguri şi să punem pe steaguri paveze, să se ştie la cine slujim.
Lui Alexandru îi plăcură aceste sfaturi toate, şi trimese cărţi prin toate oraşele, să se strângă meşterii toţi: faurii, croitorii, pavezarii şi suliţarii, să vină la Filipus cetate. Deci se strânseră toţi din toate părţile, şi porunci Alexandru: să facă faurii coifuri, şi săbierii săbii, şi pavezarii paveze, şi suliţarii suliţe, şi croitorii steaguri, şi să puie scrisorile toate pe steaguri şi pe paveze semnul lui Alexandru. Aceasta se şi făcu.
Apoi ieşi poruncă să se gătească tot omul, să-şi facă arme bune; şi făcură căutare şi scriseră oastea şi puseră voievozi, căpitani şi sutaşi; şi toţi meşterii lucrară într-un an ziua şi noaptea; şi se gătiră de război.
ÎNCEPUTUL CU DARIE-ÎMPĂRAT
Marele Darie-împărat auzi că a murit Filip, craiul Macedoniei, şi a rămas cocon tânăr, şi trimese sol şi carte, pe Candarcus, la boierii lui Filip:
„Eu, Darie, împărat peste toţi împăraţii, şi întocmai cu Dumnezeu şi luminat tocmai ca soarele, şi Dumnezeul perşilor, împăratul împăraţilor şi al tuturor domnilor domn, scriu vouă, macedonenilor, care sunteţi mai-marii boieri ai lui Filip. Să ştiţi că am înţeles că a murit împăratul vostru şi a rămas fiul său mic; şi mie îmi pare rău de Filip şi-mi este milă de fiul său; şi aşa îmi este voia, să-l trimeteţi la împărăţia mea să stea până va fi de domnie. După aceea iară îl voi trimete la moşia lui. Iată, vouă v-am trimes să vă fie domn Candarcus şi să-mi daţi haraci şi oaste când va trebui; iară pe feciorul lui Filip să-l trimeteţi la mine cu toate steagurile lui, să slujească porţii mele; că sunt la mine patruzeci de fii de împăraţi mai mari decât dânsul. Şi altmintrelea să nu faceţi“
Candarcus veni în Macedonia şi merse la Potolomei-voievodul, iară Potolomei merse cu el la Alexandru. Şi auzi Alexandru că vine solul lui Darie-împăratul, să fie el stăpânitor în Macedonia; şi se aşeză pe scaunul tatălui său, de aur, şi-şi puse stema în cap; şi avea voinici tineri împrejurul jeţului: toţi cu lanţuri de aur. Deci merse Potolomei cu solul lui Darie la Alexandru, şi se închinară lui Alexandru, şi-i deteră cartea. Iar logofătul ceti cartea, şi Alexandru ascultă şi se mânie, şi rupse cartea zicând:
— N-ar trebui Darie să grăiască cu picioarele, şi la cap să nu cate; nu sunt macedonenii aşa cum i se par lui.
Şi se duse solul la gazdă. Alexandru scrise carte lui Darie:
„Eu, Alexandru, viteazul şi împăratul Macedoniei, scriu ţie, Darie, sănătate şi-ţi mulţămesc de cartea care mi-ai trimes! Ce te îngrijeşti tu de ţara mea? Şi pe mine mă pofteşti, tânăr, să slujesc porţii tale, şi să mă hrăneşti. Iar dacă mă socoteşti fiu mic ce sug ţâţă, lasă-mă până voi înţărca de la ţâţa maicii mele, apoi voi veni la tine să mă hrăneşti; iară pe Candarcus să nu-l mai trimeţi la Macedonia, că nu-l vei mai vedea, că macedonenii nu sunt aşa fără cap, cum îţi pare ţie.“
Alexandru cinsti şi dărui pe sol, şi-i dete cartea să o ducă lui Darie.
Şi cetind-o Darie, începu a râde; iară Candarcus zise:
— Împărate! Nu trebuieşte să râzi de nişte cuvinte ca acestea, căci după cât îl văzui, era cocon tânăr, dară mintea de bătrân i-a fost.
Iară Darie, chemând pe alt boier, pe nume Calidonus, îl mână pe acela la Alexandru ; şi-i trimese jucării mici de copil, şi două rotile să se joace, şi două racle, şi doi saci de mac, şi cartea lui:
„Eu, Darie-împăratul, Dumnezeul perşilor, scriu ţie, fătul meu Alexandre, sănătate! Află că n-am ştiut că eşti atât de înţelept; dar te pricepui la solia dintăi; şi să ştii că înţelepciunea tinerilor scurtă este. Iată că ţi-am trimes două racle deşerte să le umpli cu haraci, şi ţi-am trimes doi saci de mac să-l numeri, ca să afli numărul oştirii mele. Iară tu curând să-mi trimeţi haraci ; şi de nu vei trimete, vei veni legat la mine.“
Şi trimise pe Calidonus sol în Macedonia; şi se înfăţişă solul la Alexandru, care sta în jeţul lui de aur şi cu stema în cap. Solul dete cartea şi o ceti Alexandru, apoi clătină din cap şi zise:
— O, nenorocite Darie! Cu mărirea ta deşartă, tu cu Dumnezeu te potriveşti, iar mie-mi pare că nici unui om de pe pământ nu te vei potrivi.
Şi Alexandru începu a mânca macul, şi sparse raclele şi pe sol îl trimese la gazdă.
Alexandru scrise apoi carte lui Darie:
„Sănătate! Şi să ştii că de toată cinstea ai fost, iară acum ai ajuns în mintea copiilor. Cu acestea ce mi-ai trimes tu mie, tu-mi cugeţi bine să fiu împărat de lume: că aceste roate sunt pământul, şi cum se învârteşte pământul şi aceste roate, aşa te vei învârti tu înaintea mea! Raclele tu mi le-ai trimes plocon, iară macul eu l-am mâncat.
Şi eu îţi trimet o traistă de piper să-l mănânci tot, să vezi că macedonenii sunt lei, iară perşii sunt oi; şi te rog să-ţi ţii săritul cu perşii tăi.“
Alexandru porunci să se strângă oştile lui pe câmpul Filipusului, şi veniră toţi boierii şi macedonenii şi aflară optzeci de mii de oaste şi zece mii de macedoneni aleşi, şi tocmi oştile, şi se gătiră de război cu oaste mare.
Text anonim revăzut de Mihail Sadoveanu
Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.
