ISTORIA MARELUI ÎMPĂRAT ALEXANDRU MACEDON, ÎN VREMEA CÂND ERA CURSUL LUMII 5250 DE AN
Despre Ducipal (Bucephalus)
Într-o noapte se înfăţişă comisul lui Filip şi zise:
— Împărate Filipe, astăzi a fătat o iapă un mânz minunat, este roşu şi cu un corn între urechi de un cot de lung.
Filip-craiul, auzind aceasta, se miră de așa cal minunat şi frumos, şi porunci să facă grajd de fier. Şi făcură grajd de fier și băgară iapa cu mânzul în grajd: şi mânzul crescu frumos şi se făcu foarte rău.
Şi pe cine judecau de moarte acolo îl băgau, şi calul cu rea moarte îl omora; şi nimeni nu cuteza să se apropie de cal, fără numai comisul lui.
Iară într-o zi se apropie Alexandru de grajd şi băgă mâna pe fereastră; şi calul veni la el şi se plecă ca un junc şi râncheză încetinel, cu blândeţă, ca la domnul său ; şi Alexandru apucă pe Ducipal(Bucephalus) de corn şi de ureche, şi calul nimic nu-i făcu. Şi demulte ori s-a dus apoi la fereastră.
Într-altă zi merse Alexandru şi, stricând lacătul de la grajd, puse frâul în capul calului, şi aşeză şaua, şi-l scoase afară. Şi, încălecând pe Ducipal(Bucephalus) neînvăţat, ieşi afară pe poartă.
Filip văzu aceasta din foișor și se spăimântă foarte, văzând cocon mic pe cal rău şi neînvățat; şi porunci să încalece toți boierii degrabă și să meargă după Alexandru.
Şi încălecară pe cai buni și ageri, și alergară la poarta cetății, ce se cheamă „cursul cailor”, și se opriră acolo, și Alexandru zise:
— Acum, boieri, să alergăm caii!
Şi Alexandru ieși înaintea boierilor și nu-l mai zări nimenea; numai praful se vedea învăluind.
Şi sosiră la poartă, şi era acolo un pârău adânc, de cincisprezece coţi de larg; şi-l sări Alexandru. Şi se sperie Filip şi zise:
— Căutaţi în pârău, că va fi pierit coconul!
Şi căutară și nu-l găsiră; ci îl văzură viind din cealaltă parte ca un viteaz; și intră în cetate, și boierii toți descălecară, și se închinară ca unui împărat. Filip zise:
— Boieri! Cum vi se pare fiul meu șezând pe cal?
Samănă cu Eraclie-împăratul, viteaz peste toţi vitejii. Şi se mirau cu toţii de cocon mic pe cal neînvăţat şi sperios să şadă! Zise Filip:
— Să ştiţi, boieri, că va fi vai de acela ce va veni de acum înainte cu sabia spre macedoneni, că de mâna lui Alexandru pieri-va şi de macedoneni gonit va fi!
Filip-craiul dintr-acea zi strânse o mie de voinici de vârsta lui Alexandru, să fie cu el, să-i învețe a săgeata și să umble cu el la vânat.
Text anonim revăzut de Mihail Sadoveanu
Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.
