Connect with us

Hi, what are you looking for?

Datini și credințe

Holera

« Pacienți suferinzi de holeră în timpul epidemiei din Jura, 1854. » Desen în creion de A. Gautier, 1859

Intr’un sat, la casa unui gospodar, cam pe înserate, vara, când gospodarul pe prispă sta în jurul unei mese şi ospăta cu toţ casaşii săi, soseşte o babă despletită şi urîtă, de nu mai eră alta pe lume ca ea. 

— Buna vremea!—zise urîciunea lumii către meseni; mâncaţi întruna, şi pe mine nu mă poftiţi să’mbuc ceva. 

— Ba poftim, mătuşă, nu-ţi fie cu supărare, —zise gospodina,— că mai avem de-ale gurii. Poftim şi ospătează, că om găsi noi la casa noastră atâta samă de bucate! 

Baba se puse la masă, mânâncă bine, privi crunt pe toţi mesenii şi apoi se sculă. Drept mulţumită pentru oapăţ, baba zise: 

— Aflaţi, oameni buni, că eu îs Holera: am venit aici în satul vostru să secer toată suflarea. De voi, fiindcă nu m’aţi interit dela masă, nu mă acolisesc. Fiţi pe pace, că n’am să vă fac nimic.

Băgaţi însă de samă, să nu vă fie frică, că de multe ori frica face mai mult rău omului ca mine. 

Şi sfârşind vorbele astea, se duse. După vreo câteva zile, popa din sat nu mai avea stare: pe fiecare ceas căra câte şase-şapte oameni. Nici casa gospodarului unde ospătase sluţenia de babă, nu scăpă de dijmă. Peste vreo lună, satul eră pustiu şi boala îşi luase catrafusele de acolo.

  Holera vine de seceră lumea mai ales când Dumnezeu vrea s’o pedepsească pentru multele ei fărădelegi. Aceasta se întâmplă mai ales după răsboaie, când se ivesc pe cer semnele obişnuite cumpenilor mari, precum sunt întunecimile de soare şi de lună, cutreniurile de pământ, prelingerea stelelor sau ivirea stelelor cu coadă. 

In cântecele bătrâneşti o găsim ridicând, fără nici o milă, zilele drumeţilor.

In cele ce urmează dăm un astfel de cântec, compus, se poate, după subiectul popular al altui cântec, în care aflăm şi legenda buruienii ghimpoase numită holeră .

  • Holeră , cătinăcholeră , cornişă, drăcilă, ghimpe, lipici, pălămidă, scaiu-rusesc, scăete muscălesc, spin mascălesc – Xanthium spinosum. 

Jos pe malul Prutului, 

La casele Vâlculul, 

Vâlcu bea, se veseleşte, 

Cu trei fete se’ndrăgeşte, 

De holeră nici gândeşte. 

Maică-sa grija-i ducea 

Şi cu lacrimi îi zicea: 

-Dragul mamei, Vâlcule, 

Mândriile, voinicule, 

Tu tot bei şi veseleşti, 

De Holeră nici gândeşti; 

Lasă-mi-te de beţie 

Şi de dalba veselie, 

Că Holera-i chiar la Prut, 

Şi chiar dincoace-a trecut! 

Vâlcul ei se supunea, 

Patru boi la car punea 

Şi pe cal încăleca, 

Drumul la vale-apuca ; 

Apuca’n călătorie, 

Să facă negustorie. 

Când la cotul Prutului, 

Prin mijlocul câmpului, 

El zăriâ, mări, zăriâ, 

O clonţată ce râdea, 

O clonţată ‘nveninată, 

Cu pielea pe trup uscată 

Şi cu părul despletit, 

Tot cu şerpi împleticit. 

Ea din loc în loc săriâ, 

Spini în urmă-i răsăriâ, 

Iarba câmpului ardea, 

Şi oamenii morţi cădea. 

— Cale bune, măi drumeţ,. 

Unde mergi aşa sumeţ?, 

— Cale ‘ntoarsă, cloanţă, fa 

Unde-alergi curând aşa? 

— Merg la casa Vâlcului, 

De pe malul Prutului, 

Ca să-i ridic zilele, 

Să mă duc cu dânseleî 

— Alei, iazmă călătoare, 

Boala rea ş’ucigătoare! 

Na-ţi calul şi armele, 

De-mi lungeşte zilele, 

Să-mi mai văd copilele, 

Că-mi sunt dragi ca soarele. 

Na-ţi şi carul, na-ţi şi boi, 

Numai te du dela noi! 

Nu vreau arme omeneşti, 

Că eu am arme drăceşti. 

Am trei coase nevăzute, 

Cu ciocan de foc bătute, 

Una pentru cei voinici, 

Una pentru copii mici, 

Una pentru fete mari, 

Şi nevaste cu ştergari. 

Nu vreau nici carul cu boi. 

Ci vă vreau pe toţi pe voi, 

Să vă umflu zilele, 

Să mă duc cu dânsele! 

Vâlcul, biet, se oţară, 

Holera la el sariă, 

Oasele şi le’ntindeâ, 

Şi pe Valcu-1 cuprindea. 

Gură pe gură punea, 

Buze pe buze lipiâ, 

Zilele i le sorbiâ. 

Apoi cloanţa iar râdea, 

Cu zilele purcedeâ 

Şi voinicul mort cădea. 

Jos la cotul Prutului, 

in mijlocul câmpului!

Prin jud. Dorohoiu se zice că seara să nu se vorbească în casă despre căni şi despre mâţă, căci Holera, când aude de câni şi de mâţă, vine la casă. Mai cu samă să nu se amuţe cânii, căci atunci vine Holera la vreme de noapte, bocăneşte la fereastă şi la uşă, şi dimineaţa se vor află morţi în casă din cei ce dormiau acolo. 

Împotriva Holerii, poporul cunoaşte mai multe leacuri. 

Iată unu aşa cum se cunoaşte prin jud. Constanţa, prin gura u- nui ţăran. 

Mai înainte vreme, când umblă Holera pe pământ, ca să scăpăm de ea, iaca ce făcea: Se apucă o femeie, luă cânepă, o torceâ, o năvădiâ, o ţeseâ şi făceâ o cămaşă din astă cânepă,care o puneâ într’un par la margenea satului. Când veniâ Holera la satul nostru, dacă găsiâ cămaşa la margenea satului, o luă şi pleacă. Altfel nu scăpăm de ea.

S’a înmulţit lumea peste măsură şi s’a răit de tot de aceea ne cearcă Dumnezeu cu boale. Abieluţă iese băiatul în lume şi e şiret şi rău de n’are margene. Da bine face Cel-de-sus de mai trimite pedeapsă, că doar s’or mai pocăi de rele.  

Intr’un sat, dac’a văzut că nu mai scapă de holeră, oamenii au luat un băiat voinic, i-au făcut o groapă în pământ, adâncă cât el, şi strâmtă, aşâ, ca să poată sta un om în picioare. Au luat apoi băiatul, l-au pus în groapa şi au pus pământ peste el, de viu, şi el a murit acolo.

  Aşâ a scăpat satul de Holeră.

  • Din “MITOLOGIE ROMANEASCA Duşmani si prieteni ai omului “ de Tudor Pamfile
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...