Connect with us

Hi, what are you looking for?

Greaca veche

Hermes

Paris și Hermes, Annibale Carracci, 1597

LEGENDELE OLIMPULUI

Urmare

Zeul Hermes (Mercur la romani), fiul lui Zeus și al Maiei, care este solul zeilor, s-a născut într-o peșteră din muntele Kyllene, în Arcadia. El zboară cu iuțeala gândului, de pe înaltul Olimp până în cel mai îndepărtat colț al lumii, încălțat cu sandale înaripate și având îi mâini o baghetă numită caduceu.

Hermes e paznicul drumurilor și hermele așezate în cinstea lui se puteau vedea de-a lungul drumurilor, precum și la răspântii și la intrarea în casele locuitorilor din Grecia antică. El ocrotește pe drumeți în timpul vieții lor și tot el însoțește sufletele morților pe drumul din urmă către trista împărăție a lui Hades. Cu bagheta lui fermecată el închide ochii oamenilor și-i cufundă în somn. Hermes e zeul ocrotitor al drumurilor și al drumeților și zeul legăturilor negustorești și al negustoriei. El dă câștig celor ce se îndeletnicesc cu negustoria și împarte oamenilor bogăție.

Tot el a născocit și măsurile, și numerele, și buchiile scrisului, învățându-i pe oameni toate acestea. Mai e și zeu al elocvenței și totodată, al iscusinței și al înțelepciunii. Nimeni nu este în stare să-l întreacă în dibăcie, în șiretenie și chiar în furtișaguri, știut fiind că este tare îndemânatic în ale furtului. El este acela care într-o zi i-a furat în glumă lui Zeus sceptrul, altădată lui Poseidon tridentul, lui Apollo săgețile de aur și arcul, iar lui Ares, spada.

Hermes răpește vacile lui Apollo

Hermes abia se născuse în răcoroasa peșteră de la Kyllene, că i se și năzări să pună la cale cea dintâi ispravă a lui. Se hotărâ să fure vacile lui Apollo – cel cu arcul de argint – care pe atunci păștea turmele zeilor din valea Pieriei din Macedonia.

Pe furiș, ca să nu-l vadă mama-sa, se desfășă din scutece, sări din leagăn și se strecură afară din peșteră. În apropiere văzu o broască țestoasă. O prinse, iar din carapacea ei și din trei crengi făuri cea dintâi liră, căreia îi puse coarde dătătoare de sunete plăcute. Se întoarse apoi pe furiș în peșteră, dosi lira în leagăn și fugi iarăși, ca vântul, în Pieria.

Acolo fură din turma lui Apollo cincisprezece vaci, le legă la copite trestii și crengi, ca să nu lase urme, și le mână iute spre Pelopones. Seara târziu, pe când mâna vacile prin Beoția, întâlni un bătrân ce-și lucra via.
– Alege-ți una din vacile astea – îi zise Hermes – dar să nu spui la nimeni, că m-ai văzut trecând pe aici cu ele.

Bătrânul, bucurându-se de darul ce i se făcea, se jură că nu va spune, nimănui și că nici nu va arăta încotro mâna Hermes vacile. Hermes plecă mai departe. Dar se opri repede din drum, voind să-l încerce pe bătrân dacă își ține sau nu cuvântul.

Hermes și Argus, 1620, Jacob Jordaens

Ascunzându-și vacile în pădure și schimbându-și înfățișarea, se întoarse și-l întreabă pe bătrân :
– Spune-mi, nu cumva ai văzut un băiețaș mânând niște vaci? Dacă-mi arăți încotro a apucat, îți dau un bou și o vacă.

Bătrânul nu se codi mult, căci tare voia să mai pună mâna pe un bou și o vacă, așa că-i arătă drumețului încotro mâna băiatul vacile. Hermes se mânie cumplit pe bătrân pentru că nu-și ținu cuvântul și-l prefăcu în stâncă mută, să tacă în veci și să se învețe minte că odată dat, cuvântul trebuie ținut.

Hermes se întoarse apoi la vaci și le mână mai departe. În cele din urmă ajunse la Pylos. Două vaci le aduse jertfă zeilor, apoi șterse orice urmă de pe locul de jertfire, iar vacile ramase le dosi în peșteră, vârându-le de-a-ndărătelea, ca să însemne că vacile ieșiseră din peșteră, iar nu că intraseră.

După ce făcu toate acestea, Hermes se înapoie liniștit în peșteră la mamă-sa, Maia, și se culcă cuminte în leagăn, înfășindu-se din nou în scutece.

Dar Maia observase lipsa fiului său și-i zise dojenitor :
– Urâtă ispravă ai făcut. De ce ai furat vacile lui Apollo? Are să se supere rău de tot. Doar știi ce groaznică îi e mânia.
– Nu mi-e frică de Apollo – răspunse Hermes – și n-are decât să se supere. Iar de-i va trece cumva prin cap sa-ți facă ție sau mie vreun rău, am să mă răzbun jefuindu-i templul de la Delfi ; am să fur de acolo tot : trepiedele, aurul, argintul și veșmintele.

Între timp, Apollo băgase de seamă că vacile i-au fost furate și porni în căutarea lor. Dar nu le află nicăieri. În sfârșit o pasăre care avea puterea de a prevesti îl duse la Pylos, dar nici acolo Apollo, cel cu plete de aur, nu-și găsi vacile. În peștera unde fuseseră ascunse vacile nu intraseră, căci urmele nu duceau înăuntru, ci afară.

În cele din urmă, după îndelungi căutări zadarnice, se duse și la peștera Maiei. Auzind că Apollo se apropie, Hermes se cuibări și mai adânc în leagăn și se înfășură și mai strâns în scutece. Mâniat peste măsură, Apollo intră intră în peștera Maiei și văzu că Hermes stătea în leagăn, făcând pe pruncul nevinovat. Începu a-l dojeni că-i furase vacile și-i ceru să i le dea înapoi, dar Hermes tăgădui totul. Ba chiar îl încredință pe Apollo că nici măcar nu se gândise să-i fure vacile și că nu știe nimic de ele.
– Ascultă copile – strigă mânios Apollo – dacă nu-mi dai vacile înapoi, am să te arunc în bezna Tartarului și de acolo nu te mai scapă nimeni, nici tatăl tău și nici mama ta.
– O, fiu al zeiței Leto! – răspunse Hermes. N-am văzut vacile tale, nu știu unde sunt și nici de la alții n-am auzit nimic despre ele. Oare asta mi-e treaba? Am altceva de făcut, alte griji mă apasă. Nu mă gândesc decât la somn, la sânul mamei mele și la scutecele mele. Nu, jur că nici nu l-am văzut pe cel care ți-a furat vacile.

Oricât se înfurie Apollo tot nu putu să afle nimic de la Hermes cel șiret. În sfârșit, zeul cu pletele de aur îl scoase pe Hermes din leagăn și-l sili să meargă în scutece la Zeus, tatăl lor, ca acesta să hotărască a cui e dreptatea. Amândoi zei veniră în Olimp. Cu toate vicleșugurile pe care le folosi Hermes, cu toată șiretenia lui, Zeus îi porunci să-i dea înapoi lui Apollo vacile furate.

Din Olimp Hermes porni cu Apollo spre Pylos, luându-și la drum lira pe care și-o făcuse din carapacea de broască țestoasă. Acolo, îi arată unde erau ascunse vacile. În timp ce Apollo le scotea din peșteră, Hermes se așează în apropiere pe o piatră și începu să cânte din liră. Sunetele minunate răsunară în toată valea și de-a lungul țărmului nisipos al mării. Într-atât îi placu sunetele lirei, încât în schimbul ei îi dărui lui Hermes toate vacile pe care i le furase. Iar Hermes, ca să-i treacă timpul la pășunatul vitelor, își făuri un nai, atât de drag tuturor pastorilor din Grecia.

Apollo si Hermes, 1688, Noël Coypel

Hermes – frumosul fiu al lui Zeus și al Maiei – șiret, îndemânatic și iute ca gândul, care încă din fragedă copilărie vădise atâta vicleșug și dibăcie, mai era și întruchiparea puterii tinerești. Pretutindeni în palestre se înălțau statui ale sale. E zeul atleților tineri, care îl invocă înaintea începerii luptelor și a întrecerilor la alergări.

Dar cine nu se închină lui Hermes în Grecia antică? Și drumețul, și oratorul, și neguțătorul și atletul, chiar și hoții.

N. A. Kun, 1914

Urmea

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...