Connect with us

Hi, what are you looking for?

Moda veche

Gazetarul mincinos și cititorul încrezător

Yehuda Pen, Ceasornicarul, 1914

A fost odată un gazetar și a fost și un cititor. Gazetarul era un mincinos – mințea într-una ; iar cititorul încrezător – credea în toate. Așa a fost din bătrâni ca mincinosul să mintă și încrezătorul să creadă. Suum cuique.

Ședea gazetarul în căsuța lui și știind să mintă, mințea de prăpădea pământul.
„Feriți-vă, scria el, difteria cosește viețile omenești, nu glumă!”
Sau scria :
„De la începutul primăverii acesteia nici o picătură de ploaie n-a căzut, localitatea cutare a rămas în cea mai mare sărăcie, fără pâine și fără pășune.”
Altă dată scria :
„Focul a distrus câteva orașe și sate!”
Sau :
„Bunul public și averea statului sunt prădate zilnic!”

Iar cititorul citește și se simte mulțumit că ziarul îl luminează, îi deschide ochii asupra situației vieții și zice :
– Bine că e și la noi libertatea presei ; mulțumită ei – ori unde te învârtești vezi numai difterie, incendiu și foamete.

Și cu cât trecea vremea cu atât mai mult unul mințea și altul credea. A văzut gazetarul că minciunile lui se lipesc de sufletul cititorului, și se întindea și mai și, la minciuni.
„Omul, scria el, nu mai e sigur de viața sa, la noi nu mai e cine să ne apere, nu există siguranță publică! Nu ieșiți pe stradă – sfătuiește el pe cititor – căci puteți în orice moment să fiți arestați! așa fără nici o vină „.

Iar cititorul încrezător umbla tiptil și tremurând pe stradă și se gândea :
– Ah ce dreptate are gazetarul, când vorbește astfel despre siguranța vieții noastre!
Dar nu numai atât, întâlnind pe un alt cititor încrezător, el îi spunea :
– Ai citit în gazeta de astăzi, cum a învârtit-o bine gazetarul, despre siguranța noastră?
– Se poate să nu fi citit, – răspundea celălalt cititor încrezător, – e ceva extraordinar! Nu poți ieși, adevărat, nu poți ieși pe stradă, atât ești de expus să fii arestat pe nedrept.

Și toți nu găsesc cuvinte cum să laude libertatea presei.

– Nici unul din noi nu știa că difteria seceră lumea și când colo ați văzut!
Și mulțumită încrederii acesteia cititorii se simțeau nu știu cum, ușori, fericiți – încât chiar dacă și-ar fi permis gazetarul să scrie că într-adevăr a fost epidemie de difterie și că acum nu mai este – nimeni nu i-ar mai fi citit gazeta.

Iar gazetarul e mulțumit, pentru că minciuna lui – este bogăția lui. Adevărul nu se găsește așa de ușor – chiar de ai plăti și zece copeici de rând. Dar când e vorba de minciuni numai să știi să scrii :
„Pentru cinci copeici de rând, saci întregi de minciuni poți să umpli”.

Și așa s-a înnădit o prietenie între ziarist și cititor încât nici cu apă n-ai fi putut să-i despărți. Cu cât mințea mai mult gazetarul cu atât și se îmbogățea mai mult (și un mincinos poate căuta altceva decât averea?) ; iar cititorul cu cât era mai mult înșelat, cu atât și cumpăra mai sigur gazeta.
– N-avea pantaloni când a început gazetăria, vorbeau de gazetar vrăjmașii lui :și acum i-a uitați-vă cum se răsfață. Și-a tocmit foiletonist! Povestitori populari și-a strâns în jurul lui. Domnește, nu altceva!

Au încercat alți gazetari să-l bată cu adevărul – dar nu au putut! Nu vrea să știe nimic cititorul, el una știe și susține :
Ceața adevărului pașnic ne e dragă
Pe noi nu ne încântă minciuna altora.

Cât au mers lucrurile așa, mult timp, o vreme anumită numai, nu se știe, dar s-au găsit oameni cărora să le fie milă de cititorul încrezător. L-au chemat pe gazetarul mincinos și i-au zis așa :
– Ți-o fi de ajuns nerușinate și mincinosule! Ai vândut până acum minciuni – vinde de azi înainte adevărul!

Urmează

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomand să te abonezi, ca să nu pierzi continuarea.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.930 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.474 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.879 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...

Strigoi

Vizualizari: 1.694 ...Bărbaţelul meu Iubit! De aseara ai murit, Of! şi nu pociu sa te uit. Şi la altul sa ma uit! El acum,...