Connect with us

Hi, what are you looking for?

Moda veche

Fiziognomonie

Charles Le Brun (1619 – 1690), Fizionomia capului (Camila)

Arta de a judeca oamenii după trăsăturile feței sau talentul de a cunoaște interiorul omului după exteriorul său.

Această știință a avut mai mulți dușmani decât partizani, dar ea nu pare totuși ridicolă decât atunci când e dusă prea departe. Toate fețele, înfățișarea tuturor ființelor diferă între ele, nu numai în funcție de clasă, de gen, dar chiar în individualitatea lor.

Fiecare individ se deosebește de celălalt din specia sa.

De ce această diversitate nu ar fi urmarea diversității caracterelor și de ce diversitatea caracterelor nu s-ar datora acestei diversității a chipurilor?
Orice pasiune, orice simțire, fiecare calitate ale locul ei în orice corp : mânia face ca mușchii să se contracte – dar oare mușchii contractați sunt un semn al maniei?

Ochii plini de foc, o privire rapidă ca și fulgerul, un spirit viu și pătrunzător se regăsesc de o sută de ori împreună. Un ochi deschis și senin se întâlnește de o mie de ori cu o inimă deschisă și cinstită.

De ce să nu căutăm a cunoaște omul după fizionomie?

De obicei omul judecă cerul în legătură cu chipul lui. Un negustor apreciază ceea ce cumpără după exterior, după fizionomie…
Acestea sunt argumentele fizionomiștilor pentru a dovedi siguranța științei lor. E adevărat, adaugă ei, că te mai poți înșela, dar asta o dată la o mie și o asemenea excepție confirmă regula generală.

Johann Kaspar Lavater spune că a văzut un criminal condamnat să fie tras pe roată pentru că-l ucisese pe binefăcătorul său și acest monstru avea fața deschisă și delicată ca un înger pictat de Guido Reni.

N-ar fi imposibil să găsești pe galere capete de Marcus Atilius Regulus (general roman, celebru prin devotament și loialitate) și fizionomii de vestale într-o casă rău famată.
Totuși, un fizionomist abil va distinge trăsăturile, abia imperceptibil, care anunță viciul și degradarea. Sau, dacă se înșală, va spune : natura l-a făcut bun, are toate semnele, răutatea n-a avut încă timp să-l desfigureze.

Iată principiile, când rezonabile, când ridicole, ale acestei științe :cititorul va lua de aici ceea ce îi convine.

În general, frumusețea morală este în armonie cu cea fizică (Socrate și alți o sută de mii dovedesc contrariul). Unele persoane, cu toate că nu plac la prima vedere, câștigă pe măsură ce se fac cunoscute. Probabil că între acestea și dumneavoastră există oarecare nepotrivire, pentru că la prima întâlnire ceea ce ar trebui să vă apropie nu v-a frapat. Trebuie de asemenea ca între dumneavoastră să existe o legătură secretă, deoarece, pe măsură ce vă vedeți mai des, vă înțelegeți mai bine.

Totuși, fiți atent la primul impuls al instinctului ce vă împunge spre o nouă legătură!

Orice om a cărui față, gură, mers sau scriitură sunt strâmbe, va avea în firea sa, în modul de a gândi, de a se comporta ceva dubios, inconsecvență, părtinire, denaturarea, falsitate, șiretenie, capricii, contradicții, viclenie, o dură și rece imbecilitate.

Capul este partea ce mai nobilă a corpului omenesc, lăcașul minții și al sufletului, centrul facultăților noastre intelectuale. Un cap bine proporționat cu restul corpului, care la prima vedere ne apare astfel și care nu e nici prea mare nici prea mic, anunță un spirit mult mai valoros decât am îndrăzni să așteptăm de la un cap disproporționat.

Un om cu capul prea mare indică totdeauna prostie grosolană, iar dacă e prea mic, slăbiciune și prostie.

Oricât ar fi de proporționat capul față de corp el nu trebuie să fie nici prea rotund, nici prea lunguiețe, cu cât e mai simetric cu atât e mai perfect.
Se poate spune că cel mai bine proporționat cap este acela a cărui înălțime perpendiculară, măsurată de la capătul occiputului până la vârful nasului este egala cu lățimea lui pe orizontală.

Un cap prea lunguieț anunță un om lipsit de bun simț, frivol, curios, invidios și credul.
Capul aplecat în jos este marca unui om inteligent, constant în faptele sale. Un cap care se mișcă în toate părțile anunță trufie, mediocritate, minciună, spirit pervers, ușuratec și o judecată slabă.

Cât despre obraz, îl putem împărți în trei părți : prima se întinde de la frunte până la sprâncene, a doua de la sprâncene până la baza nasului și a treia de aici până la osul bărbiei. Cu cât aceste etaje sunt mai simetrice, cu atât putem conta pe justețea minții și pe stabilitatea caracterului în general.

Când e vorba de un obraz a cărui înfățișare e fie foarte energică, fie foarte delicată, caracterul persoanei poate fi apreciat mai ușor din față. Fără să mai vorbim că profilul se pretează mai puțin la disimulare, el oferă linii conturate mai viguros, mai precise, mai simple, mai pure și prin urmare semnificația lor e mai ușor de sesizat, pe când adesea liniile obrazului văzut din față sunt greu de distins. Un profil frumos duce întotdeauna la analogia cu un caracter distins.

Dar există mii de profiluri care, fără să fie frumoase, admit superioritatea caracterului. Un obraz cărnos anunță o persoană timida, veselă, încrezătoare, semeață. Un om harnic are de obicei obrazul slab. Un obraz care asudă la cea mai mică agitație anunță un temperament cald, frivol, cam grosolan și mâncăcios. Un obraz palid indică o fire predispusă plăcerilor iubirii.

Obrajii cărnos indică în general un temperament moale și senzual.

Obrajii slabi și înguști anunță uscăciunea dispozițiilor și lipsa bucuriilor. Necazurile îi scobește, prostia și severitatea le imprimă urme grosolane. Înțelepciunea, experiența și finețea spiritului lasă urme ușoare care se întretaie, plăcute la vedere.

Unele adâncituri, de formă mai mult sau mai puțin triunghiulară, care se observă câteodată pe obraji, sunt semnul infailibil al invidiei și geloziei. Un obraz grațios de la natură, agitat de o tresărire ușoară care se observă lângă ochi, este garanția unei inimi sensibile. Dacă pe un obraz care surâde se formează trei linii paralele și circulare, fiți siguri că în acea persoană există un fond de nebunie.

Orice obraz a cărui parte inferioară, începând de la nas, se împarte în două părți egale prin linia centrală a gurii, e un om mărginit. Cât despre această parte inferioară (tot începând de la nas), care măsoară cel puțin o treime din lungimea totală a obrazului, acel obraz aparține unui nebun. Obrazul a cărei parte inferioară e cu mult mai lungă decât cea superioară este al unui prost.

Urmează (Părul Și Fruntea)

Dicționar infernal de Jacques Colin de Plancy, 1825

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...