Johann Gottfried Herder afirmă că un cap reușit proporționat presupune o bărbie nici ascuțită, nici scobită, ci uniformă. O bărbie ieșită în afară anunță ceva pozitiv, în timp ce semnificația unei bărbii retrase înăuntru este una negativă. Adesea, energia sau lipsa de energie a unui individ se observă numai prin bărbia lui.
Există trei feluri de bărbii : cea dreaptă, care, din profil, este perpendiculară față de buza inferioară, cea ascuțită, care iese înafara buzei inferioare, sau, în alți termeni, bărbia ascuțită și bărbia trasă înapoi, pe care am îndrăzni s-o numim bărbie feminină, pentru că o găsim la mai toate femeile – bărbie care ne face să bănuim oarecare slăbiciune. Bărbia din a doua categorie inspiră încredere, iar cea din a treia denotă un spirit activ și pătrunzător, cu condiția să nu fie arcuită, căci această formă exagerată trimite de obicei la lașitate și zgârcenie.
O gropiță bine marcată în mijlocul bărbiei pare să indice fără tăgadă un om judicios, matur în hotărâri, cu condiția că aceste trăsături să nu fie contrazise de altele.
O bărbie ascuțită mai trece drept marca șireteniei. În același timp, vom găsi această formă de bărbie și la persoanele cele mai cinstite. Înseamnă deci că șiretenia nu e decât bunătate rafinată… O bărbie moale, cărnoasă, cu două etaje este de cele mai multe ori semnul și efectul senzualității. Bărbia plată presupune răceală și uscăciune sufletească. Cea mică, timiditate, cea rotundă, cu gropiță, bunătate. Bărbia lungă, lată, grea (vorbesc de partea osoasă) nu se întâlnește decât la oameni grosolani, duri, orgolioși și violenți.
Femeile care au negi bruni, acoperiți cu păr, sau le crește păr în bărbie și pe gât sunt în mod obișnuit bune gospodine, harnice, active, dar au un temperament excesiv sangvin și sunt înverșunate în iubire.
Bârfesc mult și cu plăcere, sunt plictisitoare și nu veți scăpa de ele decât cu greutate. Trebuie să le tratați cu menajamente, să nu le arătați decât un interes calm și să încercați să le țineți la oarecare distanță, rămânând în același timp demn.
Nu veți întâlni niciodată un om într-adevăr înțelept, cu un caracter nobil și calm, care să aibă pe bărbie negi sau pete brune, așa cum au oamenii lipsiți de inteligență, dar dacă, din întâmplare, un om de spirit are o asemenea podoabă, veți descoperi îndată că acesta are frecvente momente de absență, de totală stupiditate, de slăbiciune nebănuită.
Distanța dintre cap și piept, în strânsă legătură și cu unul și cu celălalt, este plină de semnificații, ca tot ce se raportează la om. Un gât bine proporționat este o recomandare de necontestat pentru un caracter rezistent la orice încercări. Gâtul lung și capul înalt sunt uneori semnul orgoliului și vanității.
Un gât scurt și gros nu se asortează deloc cu un cap nerod.
Cei ce au gâtul subțire și delicat, alungit, sunt oameni timizi, ca și cerbul, după convingerea lui Aristotel. Cei cu gâtul scurt și gros sunt de la natură colerici, asemenea taurilor furioși. Dar după cum spune Johann Caspar Lavater, analogiile sunt false, aruncate pe hârtie fără a fi verificate științific.
Există tot atâtea asemănări și deosebiri între formele mâinii, câte sunt și între fizionomii. Nu există nicăieri două fețe perfect asemănătoare și nu vei găsi nici mâini, la două persoane, care să semene între ele. Și tot atâtea legături câte există între fețele oamenilor și caracterul lor există și între mâini și caracterul lor.
Fiecare mână așa cum a creat-o natura (făcând abstracție de accidente), este în perfectă analogie cu corpul căruia îi aparține.
Oasele mâinii, nervii, mușchii, sângele, pielea, nu sunt decât continuarea oaselor, nervilor, mușchilor, sângelui, pielii, restului corpului. Același sânge circulă în inima sa, în cap și în mână. Mâna contribuie, deci, și ea, la cunoașterea caracterului omului. Ea e, ca și celelalte membre ale corpului, obiectul fiziognomoniei, obiect cu atât mai semnificativ și cu atât mai frapant cu cât mâna nu poate disimula, mobilitatea ei trădând în fiecare clipă. Poziția cea mai liniștită a mâinii indică dispozițiile noastre naturale, mișcările ei făcându-se sub impulsul pe care îl primește de la creier.
Toată lumea știe că umerii largi, care coboară lin, fără ascuțișuri, sunt un semn al sănătății și forței. Umerii lați influențează în mod deosebit asupra armoniei complexe a trupului, dar se mai spune că indică finețe și inteligență, pasiune pentru exactitate și ordine.
Un piept larg și pătrat, nici prea scobit, nici prea proeminent presupune întotdeauna o constituție robustă a umerilor. Un piept plat și, ca să zicem așa, scobit, denotă slăbiciune de caracter. La bărbați, pieptul excesiv acoperit cu păr anunță un om voluptos.
Un pântec mare, proeminent e mai înclinat spre lene și senzualitate decât unul plat și slab. Trebuie să ne așteptăm la mai multă energie și forță de muncă, la mai multă suplețe a spiritului de la un om uscat, slab, decât de la unul cu trupul prea împlinit. Și cu toate acestea există oameni slabi care sunt excesiv de înceți și leneși. Dar la aceștia trăsăturile indolenței se citesc pe partea de jos a obrazului.
Oamenii cu merite superioare au de obicei coapsele slabe. Coapse scurte, groase nu anunță o natură elevată. Picioarele plate rar se pot asocia unei minți superioare.
Distanta dintre ochi mai mare decât lungimea ochiului e un indiciu de prostie. Ochii mici, fără strălucire, urât desenați, privirea mereu pânditoare, tenul cenușiu, părul negru, scurt, drept, nasul teșit sub o frunte spirituală și reușită, buza inferioară proeminentă, toate la un loc formează trăsături pe care nu le veți găsi decât la un arhisofist, rău, pisălog, viclean, șiret, intrigant, bănuitor, interesat în chip murdar, josnic – în sfârșit, un tip abominabil.
Cu cât fruntea este mai înaltă, cu atât celelalte părți ale feței, prin comparație cu fruntea, par mai mici. Cu cât fruntea e mai bombată, cu atât ochii par mai înfundați în orbite.
Obrajii buhăiți și fanați, gura mare și spongioasă, pete roșii pe obraz, părul drept care se ondulează cu greu, cute întretăiate pe frunte, ochi alunecoși, craniul micșorând-se spre frunte, toate aceste trăsături alcătuiesc tipul omului fără căpătâi.
Părul lung, ieșind în relief în fire ascuțite, sau scurt și creț, tare și aspru pe o pată brună de pe gât sau de pe bărbie, este indiciul cel mai sigur pentru plăceri, aproape totdeauna întovărășit de o fire ușuratică.
Fruntea perpendiculară cu denivelări mai mari sau mai mici, nasul mic și ascuțit sau cu nările largi și rotunjit grosolan, trăsăturile obrazului sau ale nasului foarte pronunțate, ascuțite, din linii neîntrerupte, dinții de pe maxilarul inferior încălecând-i pe cei de pe maxilarul superior – toate acestea formează portretul caracterului dur.
Fugiți de oamenii cu ochii mari pe o fată mică, cu nas mic și de talie mică. Prin râsul lor veți vedea că nu sunt nici veseli, nici mulțumiți. Dacă vă spun că se bucură mult că vă întâlnesc, nu vor putea însă să-și ascundă răutatea din surâs.
Femeia care-și rostogolește ochii, care are pielea extrem de suplă, moale, aproape făcând cute, cu nasul coroiat, obrajii colorați, gura mobilă, bărbia bine conturată și fruntea foarte bombată, este o persoană nu numai extrem de convingătoare, dar are imaginația vie, bogată, o memorie prodigioasă. Plină de ambiție, ea iubește încă galanteriile. Cu toată prudența ei, se face ușor uitată.
O femeie cu rădăcina nasului foarte înfundată, cu sânii mari, cu dintele canin puțin ieșit înafară, oricât de urâtă ar fi, oricât de puține farmece ar avea, nu va fi mai puțin dorită de bărbați decât o femeie cu adevărat frumoasă. Cele mai versate prostituate care apar în fața judecătorilor se disting, toate, prin aceste trăsături.
Dicționar infernal de Jacques Colin de Plancy, 1825
Dacă ați găsit vreo greșeală, vă rog să mă atenționați printr-un mesaj.
