Connect with us

Hi, what are you looking for?

Moda veche

Femeia fardată

Prin farduri se înțeleg toate acele substanțe ce se pun pe piele pentru a o face mai frumoasă, dându-i o culoare mai albă sau mai roșie. Aceste metode de înfrumusețare au existat din timpurile cele mai străvechi.

Încă în timpurile primitive femeilor le plăcea să dea cu roșu pe obraz. În vechea Ninive, exista o metodă de înfrumusețare care fără exagerare, se potrivea cu „emaliatul” de azi. Pielea era mai întâi frecată cu piatră ponce, apoi acoperită cu un strat de vopsea albă.

În Theba s’a găsit o casetă de toaletă conținând un arsenal întreg de sticluțe pline de parfumuri și mijloace de înfrumusețare.
Chiar în Biblie se vorbește de mai multe ori despre farduri. Se pomenește, de pildă, de Isabel, fiica lui Eth Baal. „Jehn pornind contra lui Israel și Isabel aflând, își fardă obrazul, își împodobi părul și se așeză la fereastră. „

Femeile ateniene întrebuințat farduri albe și roșii, întrebuințau cerusa(știubei) și cu cinabru făceau obrajii lor mai roșii.
Poetul Ovidiu descrie diferitele feluri de farduri întrebuințate la Roma și se plânge că femeile Romane se sileau să facă obrajii mai roșii cu ajutorul fardurilor, în loc ca sângele natural să circule și să le imbujoreze fața și că paloarea înșelătoare a figurei lor e datorită știubeiului, acest preparat de plumb și chiar și chiar strălucirea ochilor lor este falșă, căci este produsă în mod artificial.

În altă parte, tot Ovidiu ne arată că fiecare femeie care vrea să pară mai interesantă și să fie admirată și iubită, trebuie să pară mai palidă (ca duduiele de azi). Era de bon-ton și pe acele vremuri ca și azi!

Și Plinius ne comunicâ că pe vremea lui în Roma produsele cosmetice erau foarte răspândite și se prepara din făină de mazăre, de ovăz, ouă, drojdie, coarne de cerbi, cepi de crini, etc. Se făceau un fel de cataplasme cu care femeile își oblojeau fețele toată noaptea și o parte din zi. Dela Romani trecu moda fardurilor la Gali și la Germani.

Franța, de multe veacuri e țara în care fardurile se bucură de o mare favoare.

În anul 1779 s’a crezut necesar ca să se voteze în Parlamentul englez următoarea lege :


Toate muerile, fără deosebire de vârstă, rang social, indiferent dacă sunt fecioare sau văduve, care se vor dovedi că au voit să însele pe vreun supus al Majestății sale Regelui, intrebuințând vopseli, farduri, alifii, pomezi, ape de înfrumusețare, dinți falși, păr fals, lână spaniolă, corsete, rochii cu crinolină, tocuri înalte, șolduri artificiale, sâni artificiali, ascunzând adevarata formă a corpului lor, adevarata stare a feței lor, pentru a seduce și a indemna bărbații ca să le ia de soții, vor fi pedepsite de aceleași pedepse care lovesc pe vrajitoare, de oarece aceste dresuri sunt socotite la fel ca farmecele pentru dragoste, iar căsătoriile contractate în urma unor asemenea fraude se consideră nule și fără valoare.

Ce revoluție s’ar produce azi, câte căsătorii s’ar anula azi, dacă s’ar vota din nou o asemenea lege?!

Un statistician american, calculând cantitatea de farduri întrebuințate anual de femeile americane și valoarea lor, a găsit că cu banii întrebuințați de fetele și femeile americane s’ar putea spoi anual cel puțin 37.000 clădiri monumentale din America.

Cu toată criza, care bântuie azi in toată lumea, rujurile și cosmeticile se vând enorm.

Explicația o fi, că grijiile, emoțiunile, lipsurile, enervarile ating tenurile și e nevoie ca natura să fie oareșicum corijeată.
Oricât s’ar cauta a se arătata primejdia fardurilor, lumea feminină este surdă.
Femeile din timpurile cele mai vechi până la cele de azi au rămas cu aceeași dorință : Să fie, să rămâie, să pară mai frumoase.

A se farda în mod delicat discret, a se farda acasă, așa ca să nu se observe văpseaua, ci să imită culorile naturale, a nu părea ca o mască văpsită caraghios, aceasta e de dorit.

Fardurile au de scop a da iluzia frumuseții. E însă o deziluzie pentru orice ființă cugetătoare, inteligentă, este un atentat la simțul estetic al tuturor a vedea localurile publice, grădinițe, saloane, cafenele, transformându-se în ateliere de pictură, în care femeile și fetele fără nici o pudoare își spoiesc obrajii și își înroșesc buzele în mod public, în vazul tuturor.

M.T. 1933

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 3.878 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.443 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.844 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...