Femeia curată

Fata care-i curată are cunună pe cap de la Dumnezeu; dar cum se dă cu cineva, îndată pierde cununa şi dracii îi pun necurăţenii cîneşti în cap şi aşa umblă pe ceea lume rătăcind.

Femeia are cunună, dacă s-a măritat curată şi ţine dreptatea cu bărbatul; care fată şi femeie e curată umblă pe ceea lume cu cunună pe cap.

O femeie, zice că avea cunună, dar dracilor li era ciudă. L-au iudit pe preot asupra ei. Merge ea la biserică, preotul tot se uita la dînsa. Cînd la naforă, nu-i dă naforă; îi zice că să aştepte până la urmă, că are să vorbească ceva cu dînsa; ea aşteaptă. El, după ce s-au dus toţi oamenii, a făcut bajocură – şi femeia a ramas fără cunună.

Femeia e blagoslovită de Dumnezeu, atunci cînd se cunună şi dacă ţine dreptatea cu bărbatul, e tare fericită.

Femeia, dacă e curată şi va descînta cu cele două degete, mezinul şi cel mare, de jolne, de umflătură la gît, se dă înapoi. Dar numai descîntătura de la fată şi de la femeie curată e de leac.

Cu lapte de la femeie curată, de stropeşti de durere de ochi cuiva în ochi, ajută; dar de nu are numai pe bărbatul ei, atunci mai tare chiorăşte.

Femeia curată de va stupi cuiva în ochi, de albeaţă, se curăţă albeaţa.

Femeia, pe ceea lume, stă îmbrăcată ca în ziua cînd a fost mireasă.

Fetele care au murit logodite fac pe ceea lume o horă, îmbrăcate ca mirese.

Care fete sînt curate, pe ceea lume plivesc flori; da cele necurate sînt toate tăvălite de glod şi ude, cară apă.

Fata dreaptă se cunoaşte la ochi: căci coada ochiului dinspre ochi e prinsă, lipită; cum nu mai este fecioară, se desprinde păn’ în capăt.

O fată fecioară, de orişice lucru sfînt se poate atinge.

În urma unei fete curate, în grădină dacă samănă, orişice se face, creşte; pepeni dacă samănă, se fac frumoşi, asemenea şi curechiul, iar la murături dacă umblă, nu se strică murăturile ca după alta. De asemenea, e bine ca să scoată din pămînt buruiene lecuitoare, căci ajută.

Cine strică o fată strică o biserică; şi pentru ca să-şi ispăşască păcătui, trebuie să facă o biserică.

Păcătui de a nenoroci o fată se plăteşte dînd la biserică o litră de aur, care e o 100 de galbeni.

Care fată n-a ştiut să-şi poarte cinstea ş-a scos-o careva din minte, aceea în viaţa ei nu mai are noroc, căci norocul ei a fugit la acela. Cel mai bătrîn ia norocul de la cel mai tînăr. Sînt boieri cari anume nenorocesc fete, ca să le meargă bine şi le merge pănă nu-i ajung lacrimele şi blăstămurile lor.

Fata ce a venit necurată la barbat aduce pagube şi nenorocire la casă: focu-i arde, boul pică; dar mai ales de nuna cea mare să leagă, că i-a încoronat. Focul la spate mare însemnare este; e lumina raiului. Dar dacă spune adevărul, nu strică nimărui nimic.

Femeia sau bărbatul care umblă-n rele n-are noroc.

Norocul numai de cel curat se ţine; cum îl spurci, fuge şi, pe urmă, rămâi toată viaţa fără noroc.

Casa omului tare păzită trebuie să fie, soţii trebuie să fie cu credinţă unul cătră altul, să-şi păzască dreptatea, dacă vreau să aibă viaţă cu temei şi noroc. Cum va sări unul din soţi gardul, îndată să arată că se face pricaz, spurcăciune la casă şi au pagube.

Alţi barbaţi sînt că, deşi fac, dar casa lor ş-o feresc.

In Mihalcea, la răzeşi, spun că dacă greşeşte unul din soţi, să spuie îndată celuialalt, că atunci nu le strică.

Dar sînt unii cărora şi în aceste lucruri le merge, mai ales dacă dau peste cineva cu noroc. Sînt barbaţi cari să ţin de o femeie, chiar de e şi urîtă, pentru că are noroc cu ea şi atunci chiar femeiele lor nu le zic nimic; dar cum dau de alta, după care cunosc că au pagube, fie cît de frumoasă, îndată o lasă.

Cine doarme cu o ţigancă are noroc la cai.

Cînd se tăvălesc cînii sau miţele prin casă, atunci e semn că e necurăţenie.

Pricăjit să cheamă acela ce trăieşte în fărădelege, adecă e spurcat; pe aşa unul niciodată să nu-l ţii la casă. O asemenea slugă dacă ai, să n-o trimeţi între vite, să nu mulgă vacele, să nu umble cu fruptul, că n-or da vacele lapte. Dacă e femeia grea în fărădelege, să nu deie din poală mîncare la vite, că se îmbolnăveşte vita şi poate peri.

Un om din Mihalcea a văzut cum o fată şi un flecău şedeau în cîmp în finul lui; omul a dat foc căpiţei, ca să nu deie la vite, că se puteau primejdui.

La fîntînă de merge o femeie pricăjită, sacă izvorul, pe unde calcă ea, arde pămîntul de trei stînjeni sub dînsa. În cîmp, să n-o trimeţi la prăşit, la lucrat, că n-a fi nimică pe unde trece ea.

De-ţi trece drumul cînd te porneşti undeva, întoarce-te înapoi, că n-are să-ţi meargă bine. Pragul nu-i vrednică să-ţi calce o astfel de femeie la casă. Totul să tulbură, să întoarce pe unde calcă, nu-i spori în nimic, să trece, piere. De calci în urma ei, îţi rupi piciorul, or de mergi la arătură, pică vita.

Cînd să cunună mireasa, dacă nu spune nunei adevărul, nuna are pagube, îi pier din vite, ba poate să moară şi ea sau vrun copil al ei. Cînd fina n-a ţinut dreptatea lui Dumnezeu, la nănaşi le strică; căci ei sînt scrişi pentru dînsa. Că adecă asta aşa este: pentru jurămîntul cununiei – că n-a ţinut jurămîntul, legea lui Dumnezeu, ş-a făcut afară din lege; pe din lături, nu blagoslovită de Dumnezeu. Ea a trebuit să-şi păzească credinţa ei de fată, că aşa e rîndul de la Dumnezeu, că doară are să-şi puie sfânta cununie pe cap!

Nuna, dacă vede că fina nu-i cum trebuie, nu vrea să-i facă cîrpa pînă ce nu-i spune numele aceluia sau a tuturora cu cari a trăit, ca să nu le strice nunei şi la tineri. Altă mireasă, care nu vrea să spuie, ia o piatră în gură şi o ţine, ca să cadă pe piatră răul ce ar cădea pe ea.

Da odată, o femeie din Mahala s-ajurat că să-i putrizească mînile de la coate, de-i va face miresei cîrpa, dar a uitat şi tot i-a făcut – şi femeia ceea nu e şi astăzi ciuntă de amîndouă mînile?!

Dacă nu spune mireasa, nuna face rîs mare, batjocură. Mirele o roagă pe mireasă: „Spune, că avem a trăi şi ni-a merge rău în vite, vom avea pagube”! Nănaşa iar o roagă: „Spune-mi, că mi-a strica la gospodărie ş-oi păţi ceva!” După rugăminte, dacă n-ajută, mai capătă şi bataie.

Alta spune de îndată că-i greşită şi cu cine şi nuna, atunci, ca să nu se prindă de dînsa, se spală îndată cu agheazmă şi pune grîu în sîn zicînd: „Cum nu s-a prins nimic de grîu, că de toate relele a scăpat şi s-a copt, aşa să nu se prindă nimică de mine”. Apoi împrăştie grîul pe la gospodăria ei, îl aruncă între vite, stropeşte cu agheazmă şi nu i se întîmplă nimică.

În Mahala, mai pun şi o codiţă roşă la degetul cel mic, că adecă nu ia asupra ei cum e mireasa, că n-are treabă; sau rupe trei şiraguri de mărgele de la gîtul miresei şi le aruncă în patru părţi zicînd: „Eu samăn mărgele iestea şi cînd vor răsări ş-or creşte, atunci să-mi strice la casa şi la gospodăria mea!”

În Mihalcea, cînd ştie nuna mai denainte pe cine cunună, ca să nu-i fugă norocul de la casă, încunjură casa de trei ori cu luminările cele de cununie aprinse şi zice: „Aice, la casa mea, să rămîie norocul meu, să nu se ducă de la mine la fini”. Apoi ia o oală nouă, cumpărată cu cit i-a cerut, ş-o strică cînd iese din casă zicînd: „Atîta pagubă să am la gospodăria mea, cît oala aceasta ce am stricat-o eu!” Sau strică o strachină sau alt hîrb. Şi cînd trece pe la gard, apucă cu amîndouă mînile doi pari şi-i trage spre dînsa de-i rupe şi tot aşa zice: că atîta pagubă să aibă.

Apoi, la biserică, cînd stau la cununie şi zice preotul „Se cunună robul lui Dumnezeu N. cu roaba lui Dumnezeu N”, nuna spune încet de trei ori: „Se cunună necurata cu necuratul”; (după cum se zice în limbagiul popular). Iar cînd vine noaptea acasă la ea, strigă să-i puie o cofă şi o oală cu apă în poartă; cofa o răstoarnă cu piciorul, iar oala o sparge, şi pe casă pune o greblă, că grebla are dinţi şi alungă tot răul şi atunci nu are ea pagubă, dar au mirii.

A doua zi, dacă se roagă mirii, tot le face cinste şi pune călină în rachiu şi leagă la şip ceva roş. Dar dacă mireasa nu spune, ferească Dumnezeu ce rîs face atunci nuna! Căci trebuie să facă: să se facă huit, să se vestească; că orşice lucru ce e făcut pe tagadă e rău; dar dacă-i descoperit, se spune şi ştie fiecare, nu se întîmplă nimic nimărui.

Unele din cîntecele ce se cînt mireselor ce nu sînt de treabă e şi acesta:

Cînd vezi lună, curcubău,
Roagă-te lui Dumnezeu, 
Că-i bărbatul nătărău.

Pe o fată care a avut copii sau a trăit cu cineva în vederea oamenilor, dacă o cununi, nu-ţi strică, căci e lucru ştiut.

Unei fete ce a avut copil, cînd se duce la cununie, i se pune şi ei cunună şi floare, dar deasupra peste toate acestea, se acopere cu hohotul – şi preotul peste hobot îi pune sf. cununie pe cap. Aşa se face în toate satele din jurul Cernăuţului.

Mare noroc însă are nuna, unde mireasa a fost cinstită. Atunci îi merge bine în toate: şi vitele i se înmulţesc, şi în cîmp are roadă, şi cîştig îndoit în toate celea. De aceea, şi bucuria nunei e aşa mare şi nuna îi face atunci miresei cinstea,ce s-a văzut şi care se va mai vedea-voi.

Datinele și credințele poporului român, Elena Niculiță-Voronca

POVEȘTI * LEGENDELE OLIMPULUI * SUPERSTIȚII * STRIGOI * CURTEZANE CELEBRE * REȚETE VECHI ROMÂNEȘTI * DICȚIONAR INFERNAL* VRĂJITORIE * DESCÂNTECE * SFATURI PRACTICE …

• Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .