Connect with us

Hi, what are you looking for?

Scoala veche

Faust și Margareta

Ary Scheffer, Faust și Margareta în grădină, 1846

Urmare

Într-o zi, în satul Rosenthal, a văzut-o pe încântătoarea Margareta, tânăra nevinovată pe care Widmar o prezintă ca pe o ființă ce întrecea în frumusețe și grație toate frumusețile pământului. Faust s-a îndrăgostit, dar ea era pe cât de frumoasă pe atât de virtuoasă.

Pentru a-l abate de la această pasiune de care se temea, Mefistofeles i-a înlesnit întâlniri de dragoste cu Elena, Aspasia, Lucreția, Cleopatra și cele mai frumoase femei din istorie, pe care le-a reînviat pentru el. Se mai adaugă chiar faptul că Faust, având fericirea să poată reînvia cele mai vestite frumuseți ale timpurilor, în toată strălucirea lor, le-a arătat discipolilor săi pe Elena, soția lui Menelaos, femeia cu mari ochi negri, cu lungi bucle blonde și obrazul al cărui colorit, cum o descrie Homer, era asemănător unei perdele de purpură reflectată pe suprafața marmurei albe. Toți elevii săi au mărturisit că nu mai văzuseră asemenea frumusețe. Dar Faust nu putea alunga din inima sa pe Margareta.

Se ducea adesea s-o vadă și, în sfârșit, s-a făcut iubit. Numai că ea nu-l suporta pe demonul ce-l însoțea pe Faust. Ea nu-și dădea seama că are în față un locuitor al infernului, dar privirea lui strălucitoare o îngrozea.

Văzându-l pe Faust din ce în ce mai îndrăgostit de Margareta, Mefistofeles s-a hotărât să o piardă. Mai întâi i-a pus în dulap găteli și bijuterii, apoi i-a insuflat puțină cochetărie și l-a alungat pe Faust pentru a dezbina pe îndrăgostiți. Apoi l-a dus pe Faust la curte. Carol Quintul, cunoscându-i talentul în magie, l-a rugat să i-l aducă pe Alexandru cel Mare. Faimosul împărat al Macedoniei a apărut imediat, scund și îndesat, îmbrăcat în culori țipătoare, cu o barbă roșie deasă, privirea pătrunzătoare și înfățișarea mândră. I-a făcut împăratul o reverență profundă și i-a adresat chiar câteva cuvinte într-o limbă pe care Carol Quintul n-o mai auzise. De altfel îi era interzis să vorbească. A stat doar și a privit cu mare atenție și altfel a mai văzut câțiva oameni celebri, chiar și pe Cezar, pe care Faust l-a înviat o clipă pentru el.
În felul acesta, vrăjitorul a efectuat mii de minuni.

Dacă e să-i credem pe istorici, el se folosea fără nici o discreție de puterea sa supranaturală. Se spune că, într-o zi, aflându-se la o masă cu 12 sau 15 cheflii care auziseră de minunile sale, aceștia l-au rugat să le facă o demonstrație. Pentru a-i mulțumi, Faust a găurit masa cu un sfredel, și pe acolo au curs vinurile cele mai fine. Dar unul din convivi, nepunând repede paharul sub jet, băutura căzând pe pământ a luat foc și minunea acesta a speriat asistența. Dar doctorul a știut să-i liniștească.

Cu capetele încinse, prietenii i-au cerut în cor să le arate o vie încărcată cu struguri numai buni de cules. Ei se gândeau că, fiind în decembrie, Faust nu putea înfăptui minunea. Acesta le-a spus că, fără să se ridice de la masă, vor vedea o vie așa cum și-o doresc, dar cu condiția ca toți să rămână pe loc, să nu taie strugurii fără permisiunea lui, cel care o va face riscând-și viața. Promițând cu toții să-l asculte, magicianul le-a vrăjit atât de bine ochii acelor bețivani, încât, într-adevăr au văzut o vie frumoasă încărcată cu tot atâția struguri câți meseni erau.

Au fost atât de încântați încât cu toții au pus mâna pe cuțite și s-au pregătit să taie strugurii. Lui Faust i-a plăcut să-i țină în această poziție câteva clipe, apoi, deodată, a făcut să dispară și via și strugurii. Și fiecare din cei prezenți, crezând că are în mână un strugure s-a trezit că are într-o mână nasul vecinului, iar în cealaltă cuțitul. Dacă s-ar fi repezit să taie strugurii fără voia lui Faust, s-ar fi repezit să taie strugurii fără voia lui Faust, și-ar fi tăiat unul altuia nasul.

S-a spus că Faust, ca și Agrippa, și-ar fi plătit creditorii cu monedă din corn sau din lemn, care părea autentică în clipa când o scotea din pungă, reluându-și după câteva zile forma adevărată. Dar diavolul îi dădea destui bani ca să nu fie nevoit să falsifice, lucru care, de altfel, nu-i stătea în caracter. Wecker afirmă că lui Faust nu-i plăcea zgomotul și că, adesea, prin puterea magiei, îi făcea să facă pe oameni care îl oboseau, având martori că „într-o zi a legat gura unor țărani beți, ca să-i împiedice să pălăvrăgească„.

Dar să revenim la iubirile lui Faust. El nu renunțase la proiectul de a se căsători cu Margareta. Dar diavolul, așa cum spune Widmar, i-a interzis acest lucru, cu atât mai mult cu cât, aparținând infernului, prin pactul său, Faust nu mai avea dreptul să dispună de propria-i persoană. Tot ce a putut face ca să-i fie pe plac a fost seducerea definitivă a Margaritei, însuflețind-o cu focul dragostei pentru Faust, pregătind ocaziile favorabile pentru a se întâlni.

Fata a cedat și a rămas grea fără să-i fie soție. În timpul acesta Faust o părăsea mereu. Se ducea la sabat și viața lui își urma cursul și destinul infernal. Margareta a devenit mamă și s-a lăsat pradă disperării.

Ary Schrffer, Faust în Noaptea Valpurgiei, 1840-50

Unii spun că ar fi murit, plină de remușcări, în fundul unei celule, alții că a dispărut împreună cu copilul. Cât despre el, când a venit sorocul pactului încheiat, s-a îngrozit la ideea morții. A vrut să fugă într-o biserică sau într-un alt loc sfânt și să ceară îndurare divină.

Mefistofeles l-a împiedicat însă. El l-a dus pe cel mai înalt munte al Saxoniei și, în timp ce Faust cerea milă Domnului, demonul i-a spus :
– Nu mai spera nimic, acum trebuie să mori, ești al nostru.

La aceste cuvinte spiritul întunericului i-a apărut lui Faust sub forma unui uriaș cât bolta cerească. Ochii lui plini de foc aruncau fulgere, din gură vărsa flăcări, pământul se zguduita sub forța picioarelor lui. Într-un hohot de râs care răsuna ca un bubuit de tunet, el și-a înșfăcat victima, i-a sfâșiat trupul în bucăți și i-a aruncat sufletul în iad.

Aflați, deci, oameni buni, că dintr-o prietenie nefastă nu avem nimic de câștigat.

Am spus în urmă că descoperirea tiparului a făcut ca Faust să fie urmărit ca vrăjitor. Se spune că cerneala roșie a Bibliilor sale este sânge. E adevărat că ea are o strălucire particulară și s-a crezut, în acel secol al igniranței, că secretul ia fost transmis de diavol. Orice a fost, fără sprijinul lui Ludovic al XI-lea, Faust ar fi fost ars împreună cu presele lui.

Se mai spune că vindea în Germania almanahuri dictate de Mefistofeles, în care făcea preziceri întotdeauna exacte și deci aveau mai mare succes decât Matthias Laensberg, care uneori se înșela. Dar nicăieri nu se găsesc aceste almanahuri.

Viața lui Faust și a lui Christopher Wagner, valetul său, vrăjitor și el, a fost scrisă de Widman (Frankfurt, 1587), tradusă în mai multe limbi și în franceză de Victor Palma Cayet, Paris, 1603. Adelung i-a consacrat un lung articol în a sa istorie despre nebuniile oamenilor. Toți specialiștii au vorbit despre el.

Goethe a transpus aventurile lui într-o dramă bizară sau cronică dialogată, care este poate cea mai neobișnuită operă a spiritului uman.

În sfârșit, De Saur și Saint-Genies au publicat, la începutul anului 1825, Aventurile lui Faust și coborârea sa în infern, roman în trei volume, în care însă nu întâlnim tot elementul miraculos al legendelor germane.

Dicționar infernal de Jacques Colin de Plancy, 1825

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...