Faimos magician german, născut la Weimar la începutul secolului al XVI-lea. Un geniu plin de forță și îndrăzneală, curiozitate de nestăpânit, o imensă nevoie de cunoaștere : acestea erau cele mai pronunțate trăsături cu care îl dăruise natura.
A învățat medicina, jurisprudența, teologia. A aprofundat știința astrologiei și când a terminat cu științele naturale s-a aruncat în magie. Cel puțin așa consemnează toate povestirile ce s-au scris despre el. Și Conrad Darius e de părere că a fost dat pe mâna diavolului de călugări, pentru a se răzbuna, căci, inventând imprimeria, Faust le-a răpit o meserie foarte productivă, aceea de copiști de manuscrise.
Se știe că atunci când au apărut primele cărți imprimate s-a strigat : Magie!, susținând-se că erau opera diavolului. Faust a fost urmărit pentru a fi ars pe rug și fără protecția lui Ludovic al XI-lea și a Sorbonei imprimeria ar fi fost ucisă chiar în timp ce se năștea. Orice ar fi fost, iată principalele trăsături ale lui Faus, așa cum reies ele din legende :
Dornic să se apropie de ființele unei lumi superioare, el a descoperit, în sfârșit, după îndelungi căutări, teribila formulă care cheamă diavolul din fundul iadului. La început s-a abținut să se folosească dar, în inima sa, dorința de a-l avea în față pe diavol începea să învingă un rest de temeri religioase.
Când, într-o zi, plimbându-se pe câmp cu prietenul sau Wagner, a zărit un câine negru lățos, care se învârtea în jurul lui alergând. O mică dâră luminoasă strălucea în urma câinelui. Mirat, Faust s-a oprit. Cercurile pe care le făcea câinele erau din ce în ce mai mici. S-a apropiat de Faust și s-a așezat la picioarele lui. Savantul, surprins, s-a întors gânditor, iar câinele l-a urmat acasă.
Descoperirile lui Faust nu fuseseră încurajate. Bătrânul sau tată era bolnav, trăia în mizerie. Când se afla singur era bântuit de cele mai negre gânduri. Noul său prieten, câinele, îi întrerupea gândurile prin urlete ciudate. Faust îl privea, se mira că-l vede crescând și la un moment dat își dădu seama că are în casă un diavol.
Luă cartea de magie, se așeză în cerc, spuse formula de conjugare și ordonă spiritului să se arate. Câinele se agită, în jurul lui plutea un fel de fum și, în locul lui, Faust văzu apărând un demon sub forma unui tânăr nobil, îmbrăcat după ultima modă.
Era Mefistofeles, secundul arhanghelilor izgoniți și, după Satan, cel mai de temut șef al legiunelor infernale…
Diverși istorici expun variante ale acestei mari epoci din viața lui Faust. Widman afirmă că, hotărât să cheme un demon, Faust a mers într-o seară în pădurea deasă de la Mangeal, aproape de Wittemberg. Aici a făcut pe pământ un cerc magic, s-a așezat în mijlocul lui și a pronunțat formula de chemare cu atâta repeziciune și forță, încât îndată în jurul lui s-a produs un zgomot cumplit.
Toată natura a părut că se pune în mișcare. Copacii se aplecau până la pământ, tunetele întrerupea sunetele îndepărtate ale unei muzici solemne, care se amesteca cu strigăte, gemete, zăngănit de săbii. Fulgere violente despicau în fiece clipă vălul negru ce acoperea cerul. În fine, a apărut o masă luminoasă, conturându-se puțin câte puțin și formând un spectru de foc care, apropiindu-se de cerc în tăcere, s-a plimbat în jurul lui, cu un mers inegal, timp de un sfert de oră.
În sfârșit, spiritul a îmbrăcat figura și îmbrăcămintea cenușie a unui călugăr care a început să vorbească cu Faust. O clipă, doctorul s-a tulburat dar și-a regăsit curajul și a semnat cu sângele său, pe un pergament curat, cu o pană de fier pe care i-a dat-o diavolul, un pact prin care Mefistofeles se obligă să-l servească 24 de ani, după care Faust trebuia să aparțină iadului.
În scrierea sa, Widman consemnează condițiile acestui pact, a cărui copie se spune că s-ar fi găsit în hârtiile doctorului, după moartea sa. Era scris pe un pergament cu cerneală de un roșu închis și prevedea :
- Spiritul va veni la orice chemare a lui Faust, sub o înfățișare plăcută, cea pe care o va porunci Faust.
- Spiritul va îndeplini tot ce acesta îi va comanda, aducându-i imediat tot ce va dori.
- Spiritul va fi punctual și supus ca un servitor.
- Va sosi la orice oră din zi sau din noapte.
În casă nu va fi văzut nici recunoscut de cineva și va rămâne invizibil pentru oricare persoană. Din partea lui, Faust i se dădea diavolului pe mână, fără partea lui, Faust i se dădea deavolului pe mână, fără să ceară vreun drept de izbăvire, nici de revenire în viitor la îndurarea divină. Demonul i-a dat, drept aconto la acest pact, un cufăr plin cu aur și, de atunci, Faust a devenit stăpânul lumii, pe care a străbătut-o cu toată strălucirea.
Când nu călătorea prin văzduh, mergea peste tot în echipaje luxoase, întovărășit de demonul său…
Dicționar infernal de Jacques Colin de Plancy, 1825
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi .
