Zilnic întâlnim persoane trăind în veșnica frică, tremurând de persoana lor, de sănătatea lor, având siguranța că dintr’un moment în altul – vor muri subit.
Unora li se pare că inima li se strânge, devin palizi la față, extremitățile li se răcesc. Li se pare că vor leșina, simt ca un fel de amețeală. Simptomele ce le au, fac din viața lor un adevărat iad.
Consultă medicii și când medicii după o amănunțită examinare constată că nici un organ nu le este atins, și că totul e ceva nervos, bolnavii mai ales bolnavele în loc să se simtă mai liniștite, mai asigurate, ele sunt convinse că medicul le ascunde adevărul, gravitatea bolii și aceste ființe nenorocite se simt pierdute ; condamnate.
Aceste ființe nu sunt melancolice (boală ce se arată printr’un fel de deprimare adâncă însoțită de o încetare a oricărei judecăți), nu sunt paranoice ( bolnavi atinși de mania persecuției și de o manie exagerată), nici neurastenice (atinși de o oboseală fizică mentală și nervoasă).
Aceste ființe sunt veșnic îngrijorate, fricoase, nu sunt ca bolnavii cunoscuți sub numele de bolnavi neliniștiți, care dacă au o depresie se cred atinși de cancer, sau dacă au palpitații, cred că au o boală gravă de inimă, etc., etc. și care dacă sunt examinați de un bun medic în care au încredere și medicul îi asigură că nu au nimic, neliniștea lor dispare.
Anxioșii sunt bolnavi atinși de o sensibilitate generală senzorială și psihică într’o continuă stare de iritație.
Vai de acești nenorociți dacă dau de medici care vor să-și puie în evidență savantlâcul lor prescriind fel de fel de medicamente, fel de fel de tratamente, sugerând bolnavilor că intra’adevar sunt bolnavi atinși de boli serioase.
Acești oameni au nevoie de medici psihiatrici, de medici care au inimă și suflet tratând sufletul altora, psihoterapi care prin răbdare, bunătate, putere de convingere reușesc a câștiga încrederea bolnavului, ascultându-i toate păsurile cu răbdare, la început necontrazicand pe bolnav, dar căutând a-l distra, a-l îndepărta de preocupările lui, recomandându-i distracții, excursii, jocuri de șah, de table, plimbări, lecturi ușoare, teatru.
Ei vor prescrie bolnavilor : repaos – halbaduri – dușuri calde – calmante, ca picături de Laudanum preparate cu brom și cu valeriană, ceai de floare de tei. Vor face ca anxietatea să dispară și aceste ființe să recapete dragostea de viață.
Revista „Sănătatea” noiembrie 1932
Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.
