Șapte sute de doctori ghiuji
Nemți , englezi, poloni, franțuji
Și agitând-se între mese
Trei duzini de doctorese.
Din minută în minută
Cinci „colega” te salută
La tot pasul te impiedici
De profesori și de medici
Ilustrații – decorații
Operații – constipații
Trepanații – instalații
Și diverse demonstratii.
Ce frumos este momentul
Când vorbește prezidentul
Și cum luna scânteiază,
Când congresul grav tratează.
Nu auzi decât „mon maître”
De laringe – de uretre
Și precum este și logic
Se discută cronologic
De un caz fiziologic –
D’un examen biologic
Histologic – patologic
Și ceva ginecologic.
Pentru ce bei ceai de izmă?
Ce foloase aduce această clismă?
Cum poți ști fără ridicul
Cât de mare e un… ventricul.
Cât de gras e un rărunchiu
Cum scoți apă din genunchiu,
Cum te’nsori, când suferi frate
De fimoză, de-obezitate.
Ce suportă intestinul?
Ce-i leșinul,
Despre splină albumină,
Vitamină – ptomaină și rețină
De operațiuni celebre
Despre anus și vertebre,
Metabolism, tromboză,
Despre coli-baciloză,
Hipno-idio-recto-cistic
Despre tratament flogistic,
Fistule, tabes dorsalis,
Despre gaze intestinalis
Cum se nobilează rasa!
Până când începe masa.
***
-Țuică, icre moi, guvizi…
Ei vorbesc d’emorizi,
Crap, rasol, șalău, iahnie
Ei discută de hernie
Histerie – anestezie,
Hemoragie – pleurezie…
De holeră și de brâncă,
Și mănâncă și mănâncă,
Și s’agită de bronchită
De colită, de merită,
De cinstită, de nefrită
Ș’apoi de apendicită.
***
La friptură și salată
La cafea și înghețată
Ei discută de prostată
Și de aqua destilată
Și mai ia cate-o bucată…
Și când toți ciocnesc pahare
Ei vorbesc de gălbinare
Despre căile urinare
Pyoree alveolare
De infecții, vivisecții,
De tumoare, de lingoare
Și de cap și de picioare
De organe – de membrane
Și de alte părți umane.
Un savant cu o tichie
Meșter mare’n hirurgie
Ne desvoltă o teorie
Despre enterostombie
Brinho – uretroscopie,
Diatermie – uremie
Pyemie și chelie,
Pătrunjel – Filantropie,
Fără nici o bucurie
Și mai iau inc’o felie…
Altul pune diagnoza
Că de n’ar fi glucoza
N’ar fi nici tuberculoza,
Nici tiflită cronică
Nici ciumă bubonică…
Când șampanie vor să bee,
Ei vorbesc despre uree,
De femeie, de coree,
Fiecare c’o idee…
De fermenți și de placentă,
Despre protargol și mentă.
Când vre-o damă inocentă,
„Tres jolie” și corpolentă,
Face câte o obiecție…
Ei discută de injecție,
De eczeme – de strictură,
De dureri la’ncheetură
Și se întrețin, adică
De dalac și de bășică,
Despre gâlci, despre bojoc,
De un nou stafilococ,
De malarie, de epilepsie,
De materie cenușie,
De Freudism și de nudisme,
Și de cateterisme
Și vorbind de vreun catar,
E, mai beau câte un pahar.
Și în liniștea maiastră,
Ei închină toți ca bravii,
„Bem în sănătatea noastră!
Să trăiască toți bolnavii!” (1)
1)Talentatul și atât de simpaticul poet revuist ION PRIBEAGU a binevoit a ne oferi această pagină veselă pentru a descreți fruntea acelora cari poate s’au indispus cetind descrierea atâtor boli mentale.
Revista Sănătatea, 1932
