Connect with us

Hi, what are you looking for?

Datini și credințe

De ce facem ouă roșii?

Sângele lui Isus Hristos, Mexic, ca. 1875
Miturile unor vechi popoare ne spun că la început – din haosul imens – s’a făcut un ou care, sub aripile nopții, a dat naștere universului.

Egiptenii și fenicienii credeau că din ou au ieșit soarele și luna.

Astfel se explică faptul că găsim mai târziu oul în ritualuri, aducându-se ca ofrandă zeului său – în anumite sărbători – dându-se ca dar prietenilor sau copiilor.

Și la chinezi, și la perși ca și la triburile germanice – sărbătorile în care se ofereau ouă erau primăvara, atunci când soarele vine să sărute pământul care alungând duhul iernii – se deschide pentru a reda viață plantelor și grădinilor.

Dar iată că unii dintre păgânii aceștia care își creaseră o fantastică lume de credințe, de un pitoresc minunat, au devenit la un moment dat creștini.

Deși au adoptat altfel de viață, deși sufletul li s’a îmbrăcat cu haină nouă de lumină, au rămas totuși legați parcă de trecutul cu tradițiile și datinile lui.

Pentru că datinile – și s’ar părea ciudat poate – au magice puteri de a lega sufletele de trecut, putere pe care adesea nu te simți totuși în stare să o înfrângi. Astfel se explică cum în ritualul nostru creștin sunt datini moștenite din timpurile păgâne, datini cărora biserica a cătat – firește – să le dea altă semnificație.

Tot astfel s’a admis oul ca simbol al revenirii la viață : precum puiul sparge întunericul oului pentru a ieși la lumină, tot așa Mântuitorul a înfrânt moartea ridicându-se din bezna umedului mormânt.

Dacă la început ouăle se colorau în culorile soarelui, cu timpul au fost colorate în toate felurile, zugrăvite cu flori, încât s’a ajuns la o adevărată artă a încondeierii ouălor.

Obiceiul de a se ciocni îl întâlnim la mai multe popoare ; peste tot însă găsim despre aceste ouă tot alte și alte credințe.

Unii cred că atunci când ciocnește ouăle de Paști acela va trai mai mult al cărui ou a fost mai tare.

Sau când te speli în prima zi de Paști să pui în apă un bănuț și un ou roșu, pentru ca să fii sănătos și să ai bani tot anul.

E bine deasemenea să nu uiți cu cine ai ciocnit ouă întâia dată de Paști ; atunci când întâmplător te-ai rătăcit prin pădure, dacă-ți aduci aminte de acela cu care ai ciocnit, să știi – spun credințele poporului nostru – că găsești drumul numaidecât.

Țăranii bătrâni spun că există – hăt departe – un neam de oameni negrăit de buni :Blajini. Oamenii aceștia – la care Dumnezeu tine foarte mult – sunt mici la statură, mici ca degetul :, ei trăind departe de lume nu știu când vine Paștile. De acea țăranii aruncă cojile ouălor roșii în rău, coji pe care apele le duc pe țărmul Blajinilor să le aducă și lor aminte de Învierea Mântuitorului ; aceștia culeg cojile ajunse până la ei – în apele Iordanului – și fiind atât de mici, mănâncă și ei din rămășițele de ou ce s’au prins pe coajă.

Poporul însă nu poate primi un adevăr așa cum e ; lui îi trebuiesc explicații mai aproape de sufletul și de înțelegerea sa. De aici ia naștere legenda.

Și să vezi cum a fost, îmi spunea odată un țăran din Moldova. Când Domnul nostru Iisus Christos era răstignit pe cruce, Maica Domnului s’a dus dus cu niște ouă ca să-i momească și să nu-l mai chinuiască. Da’ n’a vrut s’o asculte nimeni. Și punând coșarca cu ouă lângă cruce a început să plângă amarnic și nu vedea că sângele din rănile Mântuitorului curgea pe ouă și le boia cu roșu. Apoi de atunci boim și noi ouăle de Paști ca să ne aducem aminte de ce a pătimit Domnul nostru Iisus Christos.

Legende de acestea știu multe bătrânii noștri.

Una ne spune că Iuda, pentru că l-a vândut pe Iisus, Dumnezeu l-a legat de furca pământului. (Aici intervine credința că pământul ar fi sprijinit de furci, așa cum își închipuia cei vechi). Va trebui să stea așa legat până la sfârșitul lumii. Și el – ca să scape mai iute de pedeapsă, roade furca pământului ca să prăpădească lumea. (Aceasta ar fi explicația cutremurelor de pământ).
Dar Dumnezeu are grijă de noi. De Crăciun, Maica Domnului îi arată lui Iuda colindătorii :, în timp ce acesta se uită la colindători, Dumnezeu înlocuiește partea roasă cu alta de fier. Iuda iar roade până la Paști când Maică Domnului îi arată ouăle roșii pe care le fac pământenii. În timp ce se miră de curcubeul ouălor colorate, Dumnezeu iar întărește furca pământului…
Cât de puțin adevăr și câtă legendă în datini… Dar tocmai legenda aceasta mișcă apele sufletului și le apropie de supranaturalul divinității.

E zi de Paști… Ciocnești ouă roșii și strig plin de bucurie : CHRISTOS A ÎNVIAT!
Și simți parcă ecoul amintirilor înseninându-ți sufletul…

M. Ionescu. 1937

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necăjite și mânjite
Zece ouă înroșite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-întrebat
-Ce vă este frățioare
Ce vă doare?
Nu vă ninge
Nu vă plouă
Stați gătite-n haina nouă
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ați fi ouă”…
„-Suntem fierte”!
Zise-un ou rotund și frez
Lângă pasca cu orez.
Și schimbându-și brusc alura,
Toate-au început cu gura:
„- Pân la urma tot nu scap”
-„Ne gătește de parada”
-„Ne ciocnește cap în cap
Și ne zvârle coaja-n stradă”
-„Ce rușine! Ce dezastru!
Preferam să fiu omleta”
-„Eu, de m-ar fi dat la cloșcă,
Aș fi scos un pui albastru”
-„Și eu unul violet”
-„Eu mai bine-ar fi să tac
Așa galben sunt, că-mi vine
Sa-mi închipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac”!

La paște de George Topîrceanu

Mielul Lui Păstorel, 3 Cozonaci Celebri…. alte articole

Dacă vrei să fii la curent cu ce noutăți de maidemult apar pe aici, îți recomand să te abonezi (mai jos), e foarte simplu și dacă nu-ți mai place, e la fel de simplu să te și dezabonezi.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Recente

Newsletter

Despre Autor

Vitalie Bichir

Mă numesc Vitalie Bichir și sunt actor, dar asta n-are nici o legătură cu ce fac eu aici.
Adun texte scrise maidemult, care pentru unii, poate, sunt niște vechituri fără valoare, dar mie-mi plac și culmea, unele mă și distrează.
Adică vreau să fac / un fel de Bric-à-brac (uite că mi-a ieșit și-o rimă) , ceea ce însemnează din franțuzește: „Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate” spune Dex-ul. Bric-à-brac-a-la-bichir.

 

Articole asemanatoare

Strigoi

Vizualizari: 2.969 Strigoiul se naşte ca orişice copil; el însă se cunoaşte căci are pe cap o chitic, tichie, căiţă, perdeă , sau pe...

Leacuri vechi

Profesorul Marcel Labbe a botezat cu un nume medical de fagomani pe cei oameni mâncăcioși, cari cred că trăiesc pe lume numai pentru a...

Placeri vechi

Vizualizari: 2.228 Curtezane celebre  (urmare) Amorul fizic, mai mult sau mai puțin „romantic”, dar rezultat din același instinct de reproducere, a avut o zeiță...

Placeri vechi

Vizualizari: 1.625 Curtezane celebre  (urmare) În primii ani ai Romei, în epoca regilor, o curtezană cu numele de Flora își câștigă celebritatea în același...